> News of the day <

Plagiat şi plagiatori celebrii…

Ernst Robert Curtius – profesor la Universităţile din Strasbourg, Bonn, Marburg, Heidelberg (nepot al lingvistului şi arheologului Ernst Curtis), expert în literatură medievală, admirator declarat a lui Goethe, a afirmat că “Homer trăieşte în Virgiliu, Virgiliu în Dante, Plutarh şi Seneca în Shakespeare (dar şi în Montaigne – şi în cîţi trăieşte Montaigne!), Shakespeare în … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Mecanismele îmbolnăvirii

De-a lungul a sute de ani, medicina occidentală a recunoscut patru semne de inflamaţie: tumor, rubor, calor şi dolor. (umflătura, roşeaţa, fierbinţeala şi durerea). În secolul XX s-au descoperit câteva în plus. Pe lângă schimbările fizice, există şi modificări fiziologice importante care includ letargia, apatia, pierderea apetitului şi creşterea sensibilităţii la durere- simptome cunoscute sub denumirea „comportament de boală”. Toate împreună constituie un set de procese ce se referă la ceeace se numeşte reacţia fazei acute.

Aceste comportamente ale fazei acute sunt activ produse de corp ca parte a procesului de vindecare. Ele pot părea neplăcute dar în realitate sunt foarte bune şi eficiente. Pe scurt, durerea- oferă protecţie organismului. Ea se simte puternic în faza acută şi se sfârşeşte atunci când nu mai eşti în contact cu sursa care o provoacă. Al doilea tip de durere este provocat de substanţele eliberate de corpul însuşi. Acest tip de durere este profundă, se generalizează şi poate dura minute, ore, zile sau luni; ea te determină să ţii, să menţii zona rănită cât mai mult timp în repaos până când procesul de vindecare este complet.

Lipsa fazei secundare a durerii este mai periculoasă decât lipsa fazei acute a durerii dacă nici un efort nu este depus pentru apărarea zonei rănite. Rezultatul este o vindcare incompletă, acumulare de ţesut mort sau afectat care devine ţintă pentru bacterii. Inflamaţia este un proces de apărare provocat de migrarea anticorpilor în zona ţesutului afectat.

Toate leziunile corpului, fie că sunt cauzate de răni sau infecţii, constau în celule distruse, iar când pereţii celulei se rup sunt dispersate molecule în ţesutul înconjurător. Unele din aceste molecule declanşează senzori care produc cel de-al doilea tip de durere despre care am vorbit. Nervii senzoriali reacţionează determinând dilatarea vaselor de sânge şi făcând pereţii acestora permeabili. Odată cu creşterea debitului de sânge, creşte şi numărul globulelor albe- infanteria sistemului imunitar care sunt conduse la locul zonei rănite. Această permeabilitate a pereţilor de sânge, dă posibilitatea globulelor albe să iasă din artere şi vene la nivelul ţesutului care înconjoară rana pentru a proteja împotriva unui posibil atac bacterian.


Dacă nici o bacterie nu a pătruns în rană, globulele albe cunoscute ca macrofage curăţă resturile celulelor distruse înglobându-le şi digerându-le. Dacă bacteriile au apărut şi au început să se multiplice, globulele albe formează o barieră în care serul din sânge joacă un rol esenţial în vindecare. Pe lângă curăţarea de resturi şi atacul asupra bacteriilor, macrofagele eliberează un număr de mesageri chimici.

Aceste molecule semnal sau citokine joacă un rol vital în coordonarea reacţiei fazei acute, prin facilitarea comunicării la distanţă scurtă între celulele imunitare şi la distanţă lungă între celulele imunitare aflate la locul rănit şi creier. Una din primele citokine eliberate de macrofage este interleukina IL1a care este difuzată în ţesutul care înconjoară celulele afectate, unde determină un al doilea val de citokine care cheamă şi atrag alte tipuri de celule imunitare cum ar fi neutrofilele şi monocitele.

Moleculele IL1a eliberate de macrofage intră în sistemul circulator fiind transportate la creier, dar sunt împiedicate să intre direct în creier de bariera hemato-encefalică. În consecinţă ele adoptă un traseu ocolitor spre sistemul nervos central. Mai întâi IL1a se prind de receptorii specializaţi aflaţi pe suprafaţa celulelor ce compun bariera hematoencefalică, sau creier –sânge; când aceşti receptori sunt activaţi, este iniţiată o reacţie în lanţ care conduce la fabricarea unuei moleculenumită prostaglandina E2 care spre deosebire de il1a este capabilă să treacă bariera creier-sânge.

După pătrunderea în creier, prostaglandina E2 activează receptorii neuronilor şi macrogliei care iniţiază celelalte componente ale reacţiei fazei acute: febră, letargia, apatia, pierderea apetitului, anxietatea, creşterea sensibilităţii la durere. Odată intrată în creier, prostaglandinae E2 stimulează macroglia să fabrice IL1a care duce la creşterea concentraţiei acesteia în creier şi LCR. Moleculele IL1a determină continuarea sintezei de prostaglandine E2 în creier care amplifică şi susţin componentele comportamentului la boală. Febra. Prostaglandina E2 în creier stimulează hipotalamusul determinând deschiderea termostatului corpului.

Ca şi durerea şi inflamarea, febra joacă un rol vital în lupta împotriva infecţiei. Cele mai multe bacterii care provoacă infecţii la om se reproduc foarte bine la temperatura normală a corpului uman, aşa încât prin creşterea temperaturii- rata de diviziune a bacteriilor este încetinită. Febra are în chimb, efect opus pentru celulele imunitare, stimulându-le să se înmulţescă mai repede. Suprimarea febrei cu medicamente poate conduce în multe situaţii la consecinţe dezastruoase.

Ca şi celelalte componente ale fazei acute, febra poate părea neplăcută dar are un rol vital în vindecare. Letargia, apatia, pierderea apetutului. Corpul trebuie să lucreze din greu pentru a creşte temperatura. Pentru echilibrarea bugetului de enrgie, trebuie făcută economie în altă parte şi astfel creierul creiază senzaţia de letargie şi apatie care au ca şi consecinţă reducerea energiei folosite în mod obişnuit în comportament. Persoanele bolnave „simt că nu mai au energie”.

Pierderea apetitului (evitarea costurilor energetice pentru hrănire) în reacţia fazei acute poate fi dublată de senzaţia de ameţeală care poate conduce la golirea stomacului prin vomă (greaţa şi voma sunt guvernate de creier şi declanşate de IL1a). Pentru a compensa aportul scăzut de noi calorii, corpul începe să elibereze calorii vechi înmagazinate pentru momentele de urgenţă, sub formă de grăsime. Dar pentru ca grăsimile să poată fi folosite, ele trebuie transformate în glucoză.

Transformarea grăsimilor în glucoză este coordonată de glucocorticiozi (cortizol). Cortizolul este eliberat de glandele suprarenale ca urmare a semnalellor chimice iniţiate de creier adică IL1a. Aceasta stimulează mai întâi hipotalamusul care secretă hormonii corticoizi CRH, aceştia ajung la hipofiză care eliberează hormoni adrenocorticotropi- ACTH. Aceştia la rândul lor ajung la suprarenală care secretă cortizolul. Cele trei structuri anatomice implicate în această cascadă chimică se numesc axa hipotalamo-hipofizo- corticosuprarenală.

Efectele inflamatorii ale moleculelor IL1a sunt vizibile în câteva minute permiţând corpului să reacţioneze foarte repede la răni şi infecţii. Dar IL1a ajung mai greu la axa hipotalamo- hipofizo- corticosuprarenală aşa încât atunci când cortizolul intră în scenă, reacţia inflamatorie este deja instalată. El ajunge la timp pentru ca reacţia inflamatorie să atingă nivele extreme. Endorfinele permit creierului să menţină sub control durerea şi răspunsul inflamator.

Aşa cum sugerează şi numele, reacţia fazei acute a fost proiectată pentru a fi un proces relativ scurt. Rolul acesteia este în fapt de a rezista până când intervine un alt tip de activitate imunitară – imunitatea dobândită. Sistemul imunitar ereditar este foarte vechi şi se regăseşte la toate animalele incluzând aici insectele şi moluştet în timp ce sistemul imunitar dobândit a evoluat mai recent şi se regăseşte doar la vertebrate. Spre deosebire de acesta care poate reţine şi recunoaşte detaliile unice ale fiecărei specii de bacterii pe care o întâlneşte, sistemul imunitar ereditar lucrează prin recunoaşterea câtorva caracteristici simple pe care multe bacterii le au în comun.

Răspunsul imunitar dobândit ar putea fi mai eficient însă are un defect major – este incredibil de lent (durează câteva zile până când un răspuns dobândit poate acţiona eficient împotriva unui anumit patogen, timp în care bacteriile sau viruşii patogeni se multiplică. Reacţia imunitară ereditară poate fi activată în câteva minute şi ţine invadatorii sub control până când reacţia imunitară dobândită poate sa-şi lanseze devastatorul contraatac.

După descoperirile lui Pavlov, alţi oameni de ştiinţă ruşi au descoperit că sistemul imunitar poate fi condiţionat. Când porcuşorii de Guineea au fost expuşi în mod repetat la stimuli neutri cum ar fi scărpinarea blândă, chiar înainte de a fi injectaţi cu o substanţă care declanşa o reacţie inflamatorie, sistemul lor imunitar a învăţat asocierea dintre scărpinare şi inflamaţie aşa că eventualele scărpinături erau deajuns ca să provoace roşeaţă şi umflătură. În 1974 Robert Ader dă la şobolani – în cadrul unui experiment o medicaţie care reducea în mod artificial numărul de celule T care luptă cu boala şi care se găsesc în sânge. De fiecare dată când primeau aceste medicamente, le înghiţeau cu apă cu zaharină.

Ader a constatat că dacă dă şobolanilor doar apă cu zaharină, fără medicaţia precedentă, numărul de celule T scade în aşa măsură încât şobolanii se îmbolnăveau şi mureau. Sistemul lor imunitar învăţase să distrugă celulele T ca reacţie la apa cu gust de zaharină. Sistemul imunitar a fost denumit „creierul trupului”, sau “creierul lichid” pentru că defineşte propriul simţ al sinelui pe care îl are trupul- respectiv ce anume îi aprţine şi ce nu. Celulele imunitare circulă în sânge prin tot trupul intrând în contact cu toate celelalte celule. Celulele pe care le recunosc le lasă în pace; celulele pe care nu le recunosc le atacă.

Atacul ne apără împotriva viruşilor, bacteriilor, sau cancerului. Dacă însă celulele imunitare nu identifică în mod corect o parte dei celulele trupului, atunci avem de-a face cu bolile autoimune. Până la descoperirea lui Ader toţi anatomiştii şi doctorii au crezut că de fapt creierul şi sistemul imunitar sunt două entităţi diferite, incapabile să-şi influenţeze unul altuia funcţionarea. Însă modesta descoperire a lui Ader a generat o nouă ştiinţă- psihoneuro imunologia. Cercetările ulterioare au descoperit că mesagerii chimici care acţionează în cea mai mare măsură în creier şi în sistemul imunitar sunt cel mai mult întâlniţi în zonele din creier care controlează emoţia şi anume – amigdala cerebrală şi sistemul limbic.

David Felten – coleg cu Ader a constatat în urma unor studii că emoţiile au un puternic efect asupra sitemului nervos autonom care reglează totul – de la cantitatea de insulină secretată, până la tensiunea arterială. În studiile făcute la microscopul electronic s-au descoperit sinapse la nivelul capetelor nervoase ale sistemului nervos autonom vare vin în contact cu celulele imunitare. Acest punct de contact fizic permite celulelor nervoase să secrete neurotransmiţători care influenţează şi reglează activitatea celulelor imunitare; ele semnalizează înainte şi înapoi.

Această descoperire a fost cu adevărat revoluţionară. În experienţe pe animale Felten a îndepărtat terminaţii nervoase de la nivelul excrescenţelor limfatice ale splinei unde celulele imunitare sunt creeate şi înmagazinate şi a folosit viruşi, microbi pentru a provoca sistemul imunitar. Rezultatul a fost o scădere bruscă a reacţiei sistemului imunitar faţă de agentul respectiv. Concluzia a fost că fără aceste terminaţii nervoase, sistemul imunitar nu mai reacţionează corect la invazia agenţilor patogeni.

Pe scurt, sistemul nervos nu numai că stabileşte legătura cu sistemul imunitar, dar este esenţial pentru funcţionarea corectă a acestuia din urmă.

medeor

De ce sunt evreii atât de puternici?


Există doar 14 milioane de evrei în lume;
şapte milioane în cele două Americi, cinci milioane în Asia, două
milioane în Europa şi 100.000 în Africa. Pentru fiecare evreu din
lume, există 100 de musulmani. Cu toate acestea, evreii sunt de o sută
de ori mai puternici decât toţi musulmanii la un loc. V-aţi întrebat
vreodată de ce, oricum ei nu au timp sa va spuna asa ceva?

Iisus din Nazareth a fost evreu.
Albert Einstein, cel mai influent om de
ştiinţă din toate timpurile, desemnat de revista TIME ‘Omul
Secolului’, a fost evreu.
Sigmund Freud – sinele, eul, supraeul -
părintele psihanalizei, a fost evreu.
La fel şi Karl Marx, Paul Samuelson şi Milton Friedman.
Iată câţiva alţi evrei a căror activitate
intelectuală a îmbogăţit întreaga omenire:
Benjamin Rubin a dat lumii acul pentru vaccinuri.
Jonas Salk a creat primul vaccin anti-polio.
Alert Sabin a dezvoltat vaccinul anti-polio
live îmbunătăţit.
Gertrude Elion ne-a dat un medicament
împotriva leucemiei.
Baruch Blumberg a creat vaccinul împotriva hepatitei B.
Paul Ehrlich a descoperit un tratament pentru
sifilis (boală cu transmitere sexuală).
Elie Metchnikoff a câştigat Premiul Nobel în
domeniul bolilor contagioase.
Bernard Katz a câştigat Premiul Nobel pentru
descoperiri în domeniul transmisiei neuromusculare.
Andrew Schally a câştigat un Nobel în
endocrinologie (boli ale sistemului endocrin; diabet, hipertiroidism).
Aaron Beck a pus bazele Terapiei Cognitive
(psihoterapie pentru boli nervoase, depresie şi fobii).
Gregory Pincus a dezvoltat prima pilulă
contraceptivă orală.
George Wald a câştigat un Nobel pentru
progrese în cercetarea ochiului uman.
Stanley Cohen a câştigat Nobelul pentru
activitatea în embriologie (studiul embrionilor şi al dezvoltării
lor).
Willem Kolff a inventat aparatul de dializă.
În ultimii 105 ani, 14 milioane de evrei au
câştigat 15 duzini de premii Nobel, în timp ce doar trei premii Nobel
au fost câştigate de 1,4 miliarde de musulmani (cu excepţia celor
pentru Pace).
De ce sunt evreii atât de puternici?
Stanley Mezor a inventat primul chip de micro-procesor.
Leo Szilard a dezvoltat primul reactor
nuclear în lanţ.
Peter Schultz, cablul de fibră optică;
Charles Adler, semaforul;
Benno Strauss, oţelul;
Isador Kisee, filmele cu sonor;
Emile Berliner, microfonul pentru telefon
Charles Ginsburg, înregistrarea video pe casetă.

Între finanţişti faimoşi în întreaga lume ce
fac parte din această religie se numără
Ralph Lauren (Polo),
Levis Strauss (Levi’s Jeans),
Howard Schultz  (Starbuck’s) ,
Sergey Brin (Google),
Michael Dell (Dell Computers),
Larry Ellison (Oracle),
Donna Karan (DKNY),
Irv Robbins (Baskins & Robbins)
Bill Rosenberg (Dunkin Donuts).
Richard Levin, preşedintele Universităţii Yale, .
Henry Kissinger (secretar de stat american),
Alan Greenspan (preşedinte al Rezervei
Federale în mandatele lui Reagan, Bush, Clinton şi Bush),
Joseph Lieberman,
Madeleine Albright (secretar de stat american)
Maxim Litvinov (ministru de externe al URSS),
David Marshal (primul prim-ministru al Singapore),
Issac Isaacs (guvernator-general al Australiei),
Benjamin Disraeli (om de stat britanic şi scriitor),
Yevgeny Primakov (prim ministru rus),
Jorge Sampaio (preşedintele Portugaliei),
Herb Gray (vice prim-ministru al Canadei),
Pierre Mendes (prim ministru al Franţei),
Michael Howard (ministru de interne al Marii Britanii),
Bruno Kreisky (cancelar al Austriei)
Robert Rubin (fost secretar al trezoreriei al SUA).

În mass media, printre evreii renumiţi se numără
Wolf Blitzer (CNN),
Barbara Walters (ABC News),
Eugene Meyer ( Washington Post),
Henry Grunwald  (redactor şef al Time),
Katherine Graham (director al The Washington Post),
Joseph Lelyyeld (redactor executiv, The New
York Times),
Max Frankel (New York Times).
Cunoaşteţi numele celui mai prolific filantrop
din istoria omenirii?
George Soros, evreu, şi a donat până acum suma
colosală de 4 miliarde USD, majoritatea pentru cercetători şi
universităţi din întreaga lume.
Al doilea după George Soros este Walter
Annenberg, un alt evreu, care a construit o sută de biblioteci, donând
o sumă estimată la 2 miliarde USD.
La Jocurile Olimpice,
Mark Spitz a stability un record, câştigând
şapte medalii de aur.
Lenny Krayzelburg a câştigat medalia olimpică
de aur de trei ori. Spitz,
Boris Becker

Ştiaţi că Harrison Ford, George Burns, Tony
Curtis, Charles Bronson, Sandra Bullock,
Billy Crystal, Woody Allen, Paul Newman, Peter
Sellers, Dustin Hoffman, Michael Douglas,
Ben Kingsley, Kirk Douglas, William Shatner,
Jerry Lewis şi Peter Falk sunt cu toţii evrei?
Hollywood-ul însuşi a fost fondat de un evreu.
Dintre directori şi producători, Steven
Spielberg, Mel Brooks, Oliver Stone, Aaron Spelling (Beverly Hills
90210), Neil Simon (The Odd Couple),
Andrew Vaina (Rambo 1/2/3), Michael Man
(Starsky and Hutch), Milos Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci),
Douglas Fairbanks (Hoţul din Bagdad) şi Ivan Reitman (Ghostbusters)
sunt toţi evrei.
Cu siguranţă, Washingtonul este principala
capitală a lumii, iar la Washington, organizaţia de lobby care
contează este American Israel Public Affairs Committee, sau AIPAC
(Comitetul pentru Afaceri Publice Americano-Israelian). Washington-ul
ştie că dacă premierul Ehud Olmert  ar descoperi că Pământul este
plat, AIPAC ar reuşi să convingă Congresul american sa adopte o
rezoluţie prin care să-l felicite pe Olmert pentru descoperire.
William James Sidis, cu un IQ de 250-300, este
cel mai inteligent om din toate timpurile. Ghici cărei religii îi
aparţinea?
Aşadar, de ce sunt evreii atât de puternici?

Răspuns: educaţia, informaţia.

De ce sunt musulmanii atât de neputincioşi?
Se estimează că sunt 1.476.233.470 de
musulmani pe faţa pământului: un milliard în Asia, 400 de milioane în
Africa, 44 de milioane în Europa şi şase milioane în cele două
Americi. A cincea parte din populaţia lumii este musulmană; la fiecare
hindus există doi musulmani, la fiecare buddhist există doi musulmani,
şi la fiecare evreu există o sută de musulmani. V-aţi întrebat
vbreodată de ce sunt musulmanii aşa lipsiţi de putere?
Iată de ce: există 57 de state membre ale
Organizaţiei Conferinţei Islamice (OIC), şi toate la un loc au în jur
de 500 de universităţi; o universitate la fiecare trei milioane de
musulmani. SUA are 5.758 de universităţi, iar India are 8.407. În
2004, Universitatea Shanghai Jiao Tong a publicat un ‘Clasament
Academic al Universităţilor din Lume’, şi, surprinzător, nici măcar
una singură din statele musulmane nu era în top 500.
Conform datelor strânse de Programul
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), rata alfabetizării în lumea
creştină este de aproape 90 la sută, iar 15 ţări majoritar creştine au
o rată a alfabetizării de 100 la sută. Spre deosebire de ele, un stat
majoritar musulman are o rată medie a alfabetizării de aproape 40 la
sută, şi nu există nicio ţară majoritar musulmană cu o rată a
alfabetizării de 100 la sută. Cam 98 la sută din “alfabetizaţii” din
lumea creştină au terminat şcoala primară, faţă de sub 50 la sută din
‘alfabetizaţii’ lumii musulmane. Aprox. 40 la sută din “alfabetizaţii”
lumii creştine au absolvit o universitate, în timp ce doar doi la sută
din cei ai lumii musulmane au studii superioare.
Ţările majoritar musulmane au 230 de oameni de
ştiinţă la un milion de musulmani. SUA are 4.000 de oameni de ştiinţă
la un milion de locuitori, iar Japonia 5.000. În întreaga lume arabă,
numărul total de cercetători angajaţi full-time este de 35.000, şi
există doar 50 de tehnicieni la un milion de arabi (în lumea creştină
există până la 1.000 de tehnicieni la un milion).
Mai mult, lumea musulmană cheltuie 0,2 la sută
din PIB pe cercetare şi dezvoltare, spre deosebire de cinci la sută
din PIB în lumea creştină.
Concluzie: lumea musulmană nu are capacitatea
de a genera cunoaştere.
Numărul de ziare cotidiane la mia de locuitori
şi numărul de cărţi pe un milion de locuitori sunt doi indicatori ai
măsurii în care cunoaşterea este difuzată în societate. În Pakistan,
există 23 de cotidiane la mia de locuitori; în Singapore rata este de
360. În Marea Britanie, numărul de cărţi pe un milion de locuitori
este de 2.000, în timp ce în Egipt este 20.
Concluzie: lumea musulmană nu poate difuza cunoştinţe.
Exporturile de înaltă tehnologie ca procent
din exporturile totale reprezintă un important indicator al aplicării
cunoştinţelor. Exporturile de înaltă tehnologie ale Pakistanului ca
procent din exporturile totale reprezintă unu la sută. În cazul
Arabiei Saudite, el este de 0,3 la sută; Kuweit , Maroc şi Algeria
sunt toate la 0,3 la sută, în timp ce Singapore a ajuns la 58 la sută.
Concluzie: lumea musulmană nu poate aplica cunoştinţele.
De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
1.Pentru că nu produc cunoştinţe.
2.Pentru că nu difuzeaza cunoştinţe.
3.Pentru că nu aplica cunoştinţele.
Iar viitorul aparţine societăţilor bazate pe cunoaştere.
Un fapt interesant: PIB-ul total al celor 57
de member OIC este sub 2 trilioane USD. America singură produce bunuri
şi servicii în valoare de 12 trilioane USD; China de 8 trilioane,
Japonia de3,8 trilioane iar Germania de 2,4 trilioane (pe baza
parităţii puterii de cumpărare).
Statele bogate în petrol – Arabia Saudită,
EAU, Kuweit şi Qatar produc în total bunuri şi servicii (majoritatea
petroliere) de 500 de miliarde USD; Spania singură produce bunuri şi
servicii în valoare de peste un trilion, Polonia catolică  de 489
miliarde iar Thailanda buddhistă de 545 miliarde.
(PIB-ul ţărilor musulmane ca procent din cel
mondial este în scădere rapidă).
Aşadar, de ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?
Răspuns: lipsa educaţiei!!!
Tot ce fac  musulmanii este să strige la Allah
toată ziua şi să dea vina pe toţi ceilalţi pentru numeroasele lor
eşecuri!

5 vizitatori online acum
1 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 02:58 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC