> News of the day <

Naşterea Soarelui şi Naşterea Mântuitorului

În astă seară de 25 decembrie m-am gătit cu haine de sărbătoare şi împreună cu soţia am plecat în vizită la prieteni buni –d-nul Nicu şi d-na Mioara Sfetcu. Împreună am colindat şi am des-cântat câte un pahar cu vin rozaliu dulceag şi extrem de parfumat, am despicat firul în patru, am povestit şi am … Read more

noiembrie 2020
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Un suspin în noapte – Sortv


Un documentar de excepţie realizat de SorTv din Republica Mioldova şi Alexandru Bobeică – un om de mare omenie şi istoric de prestigiu.
Filmul e o dovadă certă a sănătăţii genetice a poporului român. Un om deportat în Siberia se întoarce acasă după zeci de ani şi îşi reia viaţa obişnuită. Şi culmea, mai are puterea să şi cânte. Am făcut împreună cu autorul o analogie între personajul principal al filmului lui Alex şi cel al documentarului „A fi … prin cântec” şi am constat că amândouă personajele … cântă. Să fie cântecul secretul, isvorul de energie al românului care l-a menţinut în viaţă în ciuda necazurilor, greutăţilor destinului?…

Cu barca pe Dunăre la Cazane


Sâmbătă după ce am „croşetat” anumite reţete din cartea dedicată artei culinare specifice Dunării, am decis împreună cu fetele să facem o plimbare pe luciul apei. Soare, voie bună, aer curat, re-creere… Imaginile descriu doar o parte din senzaţiile speciale pe cale le oferă Dunărea chiar în locul unde începe Istoria neamului românesc. Pe aici au trecul legiunile romane în drumul lor spre averile dacilor. De atunci lanţurile atârnate de romani au rămas prinse de mâinile şi picioarele românilor până azi. Poporul român este fostul popor dac rămas cu lanţurile invizibile ale Istoriei care începe chiar aici- la mâini, la picioare, la minte. Supravieţuirea noastră „istorică” probabil că se datorează şi acestor lanţuri nevăzute, nesimţite. Căci cine are şi ce cu nişte sclavi?…

Obsesii româneşti…

Românul ar da ani din viaţă să aibă “casa pe pământ”; munceşte ca disperatul, strânge bani, şi îşi sacrifică tinereţea şi sănătatea ca să aibă cel puţin o casă. Trăieşte cu speranţe mari, apoi moare plin de regrete.

Românu trebuie să aibă televizor oricât de sărac ar fi; este prioritate absolută. 90% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului – cel mai mare procent din Europa; americanii doar 45%. În România sunt cele mai multe televiziuni şi cele mai multe producţii de prost-gust

Obsesia ţâţelor. Majoritatea producătorilor TV afirmă că “ţâţele aduc rating” în condiţiile în care există Internetul unde românul dă întâi un click apoi “îi dă în cap lui Mutu” (nu fotbalistului)!

Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc;iată haiducia maximă: „Puşca şi cureaua latăăăăăă… „.Apoi recunoaşte că e impotent: „Ce bărbat AM FOST odatăăăăă… ”


Obsesia automobilului. In Romania există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.


Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo… Cine ştie…


Obsesia celularelor
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate caştig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane ? Si să dea beep cu el !!!!!!! Obsesia „dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: „Ce? Sunt mai prost?!”

DA !

Sarea – ce mai ştim

Vedem şi auzim zilnic de câteva zeci de ori îndemnul să evităm folosirea în exces a sării, zahărului şi grăsimilor. Ce ar mai fi de ştiut în legătură cu aceste substanţe şi de ce trebuie ele “evitate”?

Pe muntele de sare de la Meledic (Subcarpaţii Vrancei)

Pe pământ sarea se găseşte în cantităţi destul de mari dar inegal răspândită (110 ×15 tone) în Europa fiind cele mai multe zăcăminte, iar aici cele mai multe resurse – peste 300 de masive de sare aflându-se în spaţiul carpatic. Primele aşezări omeneşti sedentare în Europa apar în zona Schela Cladovei – Lepenski-Vir (între mileniile XVII-VI i.e.n) situată de o parte şi de alta a Dunării (Porţile de Fier) în apropierea unor izvoare sărate şi sulfuroase. La români, din cele mai vechi timpuri, pâinea şi sarea erau considerate sacre şi în semn de cinste, oaspeţii erau primiţi cu astfel de bucate (simbolul ospitalităţii noastre). Herodot pomeneşte despre existenţa unor grupuri de oameni care trăiau în perimetrul unor “dealuri de sare” (cartea IV,cap.CLXXXI-CLXXXV), Homer o numeşte “divină” iar Platon “substanţa zeilor”. Zeiţa mării se numea Salacia şi pentru că soldaţii romani care păzeau “drumul sării”- via Solaria- de la Rosetia la Roma îşi primeau solda în sare, de atunci a rămas consacrat termenul de “salariu”. În Biblie se spune: „Să vă spun de ce sunteţi aici pe pământ. Sunteţi aici pentru a săra şi a da gusturile lui Dumnezeu acestui pământ. Dacă vă pierdeţi puterea de a săra, cum vor mai gusta oamenii dumnezeirea? Atunci v-aţi pierdut folosul şi veţi sfârşi la gunoi. (…) Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni”. Pentru că şi atunci sarea era alterată, impurificată cu nisip sau ghips, Iisus dorea să sublinieze ideea de Non-Compromis/ Ne-contaminare când vine vorba de credinţa în Dumnezeu. Tot în Biblie citim că soţia lui Lot s-a transformat într-un stâlp de sare neascultând porunca lui Dumnezeu iar Elisei a “îndulcit” apele Ierihonului cu sare. Ţăranii noştrii au grijă să asigure animalelor lor din “bătătură” sau staul ( de la stână) “bulgărul” de sare. În poveştile poporului român se vorbeşte despre “drobul de sare”  cărat în spinare (Ion Creangă a fost acuzat că ar fi plagiat povestea “Capra cu trei iezi” după aceea a fraţilor Jajob şi Wilhelm Grimm – “Lupul şi cei şatpe iezi”), dar mitul sării se regăseşte în majoritatea culturilor populare orale. Tot strămoşii noştrii considerau că a vărsa sare aduce ghinion în casă. Scoţienii, conform tradiţiei, când se mută în casă nouă, prima dată aduc cutia cu sare iar Shakespeare pomeneşte sarea în scrierile sale de peste 37 de ori.

Sarea este un ingredient necesar şi obligatoriu din meniul oricărui mamifer, nu doar al omului. Necesarul minim de sare este evaluat la 1g/zi pentru copii mici, la 10g/zi pentru cei peste un an până la 14 ani, 25g/zi pentru adulţi la muncă uşoară şi 30g/zi pentru munci grele în zona temperată. Când consumul de sare scade sub 0,1984 grame pe zi, apare dorinţa de a mânca sărat. In caz de pierdere a sării (prin transpiraţie abundentă sau diaree) organismul îşi pierde vigoarea, iar la o diminuare mai serioasă a cantităţii de sare, acesta moare.

Majoritatea oamenilor prezintă un deficit al sării în organism deoarece industria  a “curăţat” prin procedee de rafinare chimice de “impurităţi”  – calciu, magneziu, oligoelemente sarea aşa cum se regăsea ea în natură, oferindu-ne doar o substanţă cu gust sărat numită clorură de sodiu (o combinaţie de sodiu şi clor). Astfel că, la fel ca în cazul zahărului alb, sarea a devenit o substanţă agresivă din punct de vedere biochimic sau o “otravă”. Organismul nostru poate “scăpa”/ elimina această substanţă nenaturală, anorganică între 4,8 şi 7 grame prin rinichi şi încă altă cantitate prin piele. Întrucât majoritatea alimentelor conţin sare (pentru conservare) iar papilele noastre gustative sunt excitate zilnic de sarea adăugată din solniţa de pe masă, organele noastre de excreţie sunt mereu suprasolicitate (organismul este nevoit să  neutralizeze excesul folosindu-se de preţioasa apă pe care o ia de la celule acestea fiind astfel mai mereu deshidratate). Consumul exagerat de sare dublat de consumul exagerat de carne are ca efect un exces de acid uric care combinat cu cristalele de clorură de sodiu se depune în articulaţii întreţinând artritele sau guta.

Spre deosebire de sarea refinată, aşa cum o folosim noi în prezent, sarea naturală (aceea de rocă sau “de sac”) are o structură cristalizată geometric naturală (datorită presiunilor şi vibraţiilor foarte mari la formare în urmă cu milioane de ani) ceeace face ca mineralele şi oligoelementele astfel cristalizate geometric să fie absorbabile prin peretele celular (sau disponibile biochimic). Sarea naturală s-a format timp de milioane de ani ca urmare a unor presiuni foarte mari aşa cum s-au format şi cristalele de cuarţ. La fel ca acestea, cristalele de sare sunt mai întâi de toate purtătoare de informaţie (înainte de a fi condiment sau excitaor al papilelor noastre gustative). Cristalul de cuarţ (“inima” microprocesoarelor din calculatoare, televizoare, radiouri, etc) are o formă geometrică perfectă (hexagonală) astfel că la o anumită presiune începe să vibreze sau să producă tensiune (câmp electric). Celulele noastre nu pot absorbi decât elemente organice (o altfel de definiţie a ceeace este “natural”) şi aşa se explică de ce mineralele din apa “minerală” nu pot fi absorbite oricât de multă apă am cumpăra sau oricâte zile am sta la “băi”. Iar ceeace nu poate intra în celulele noastre nu poate fi metabolizat adică este inutil. Sistemul nostru nervos (creier, măduva spinării, nervi) trimite comenzile şi primeşte informaţiile din mediul extern sau intern sub forma impulsurilor nervoase care sunt de fapt transferuri ionice de energie electrică (polarizarea şi depolarizarea membranelor celulare, potenţialul electric, “jocul” ionilor de sodiu şi potasiu, cu fiecare impuls nervos  eliberându-se 90mV tensiune). Acesta este de fapt suportul electrochimic pentru gândurile şi acţiunile noastre (stimulii vizuali, auditivi, tactili, olfactivi, gustativi, etc sunt astfel convertiţi chimic şi electric în gânduri şi ulterior în acţiuni). Nici măcar un gând nu este posibil fără existenţa ionilor de sodiu şi potasiu, nicidecum, mişcarea. Atunci când efectuăm simplul gest de a bea un pahar cu apă, miliarde de impulsuri electrice (frecvenţe electromagnetice) stau la baza acestei acţiuni, iar transmiterea tuturor comenzilor la muşchi şi organe este condiţionată de sare. Când cantitatea de sare din organism este diminuată avem de-a face cu un deficit de informaţie şi de energie. Astfel că încep să apară dezechilibre care conduc în final la boală şi suferinţă. Ni se spune – la recomandarea medicilor, că excesul de sare nu este sănătos. De acord! Dar ce înseamnă exces şi raportat la ce? Un copil de 20 de kilograme nu are nevoie de tot atâta sare ca un adult aşa cum am precizat mai sus. A reduce/elimina sarea din alimentaţie înseamnă a reduce de peste 11 000 de ori viteza transmiterii impulsului nervos de la şi dinspre creier (o metodă televizionistică de a ne transforma în “legume” docile?). Excesul de tutun şi medicamente este mult mai periculos dar şi mult mai profitabil (accize, taxe, impozite plătite de cei “docili” la bugetul mondial). Care este cea mai des auzită recomandare medicală în spital? “Redu consumul de sare” adică să reducem sau poate să “tăiem” legăturile informaţionale cu creierul pentru ca acesta să nu rejecteze (alergii) medicamentele înghiţite şi generos recomandate. Dar “zahărul”? Zahărul natural din fructe sau miere de albine este sintetizat din APĂ (CO2+H2O) şi intră/participă la formarea/ structurarea acidului dexoxiribonucleic (ADN) adică a suportului informaţiei din corpul nostru şi implicit a evoluţiei noastre. Atenţia, concentrarea, memoria, evoluţia genetică au legătură directă cu glucoza (sau “zahărul”). Colesterolul (“grăsimile” – căci la aceasta se face referire în mesajul radio-tv), ajută  la  formarea membranelor celulare (structură lipoproteică), la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovare, este indispensabil digestiei lipidelor (în urma transformării de către ficat în acid biliar), “unge” peretele interior al arterelor (care altfel ar fi distruse în timp scurt aşa cum sunt distruse localităţile de viituri).

Nivelele scăzute/joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia depresiei, impotenţei sexuale, comportamentului violent, sinuciderii şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar. În manualele mai vechi de medicină, valorile normale ale colesterolului erau considerate 300 mg (la un HDL -35mg/dl de sânge) – JAMA 2001; 285:2486-2497. O comisie medicală de la OMS a stabilit însă că aceste valori sunt prea mari şi le-a scăzut la 200. O singură cifră modificată/schimbată a adus în portofoliul/conturile industriei medicale câteva zeci de milioane de bolnavi (36) şi câteva miliarde de euro profit! (4,3). A scăzut însă şi mortalitatea sau morbiditatea odată cu această schimbare sau cu înmulţirea etichetelor de medicamente “hipocolesterolemiante”? va urma

Obsesii româneşti…

Românul ar da ani din viaţă să aibă “casa pe pământ”; munceşte ca disperatul, strânge bani, şi îşi sacrifică tinereţea şi sănătatea ca să aibă cel puţin o casă. Trăieşte cu speranţe mari, apoi moare plin de regrete.

Românu trebuie să aibă televizor oricât de sărac ar fi; este prioritate absolută. 90% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului – cel mai mare procent din Europa; americanii doar 45%. În România sunt cele mai multe televiziuni şi cele mai multe producţii de prost-gust

Obsesia ţâţelor. Majoritatea producătorilor TV afirmă că “ţâţele aduc rating” în condiţiile în care există Internetul unde românul dă întâi un click apoi “îi dă în cap lui Mutu” (nu fotbalistului)!

Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit român devine haiduc;iată haiducia maximă: „Puşca şi cureaua latăăăăăă… „.Apoi recunoaşte că e impotent: „Ce bărbat AM FOST odatăăăăă… ”


Obsesia automobilului. In Romania există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii.. . Punct.


Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă până la refuz congelatorul. Să fie acolo… Cine ştie…


Obsesia celularelor
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un “statement”. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate caştig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane ? Si să dea beep cu el !!!!!!! Obsesia „dacă ăla nu face, de ce să fac io?”.
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: „Ce? Sunt mai prost?!”

DA !

Reţetă sănătoasă: ulei de struguri şi…istorie

Afirmam într-un articol anterior că dacii erau invidiaţi pentru sănătatea şi longevitatea lor, dar şi pentru priceperea lor în arta vindecării sufletului. Ei erau renumiţi pentru pâinea pe care o coceau, pentru mierea şi produsele albinelor sau pentru mustul de struguri care le ofereau antioxidanţii cei mai performanţi (unul din secretele sănătăţii şi longevităţii lor). Mustul sau sucul de struguri era una din delicatesele de pe mesele lor dar şi din meniul aristocraţiei romane.

Grecii veneau în Dacia după vinul preparat de aceştia (Homer în Iliada afirmă: „Războinicii greci s-au dus în Thracia să găsească vinul”) iar Ovidiu ne povesteşte despre modul în care dacii îngheţau şi concentrau mustul de struguri pentru a obţine coniacul pe care îl râvneau atât chinezii cât şi egiptenii (Vitis Silvestris era soiul de viţă care i-a făcut celebrii  – ea fiind  cultivată în special de agathârşi).

Dionis era zeul viţei de vie la daci (Dionysos la greci sau Bachus la romani) iar sărbătoarea a fost preluată/împrumutată atât de greci cât şi de romani -sărbători pe care aceştia le-au transformat în adevărate orgii erotice interzise mai târziu de creştini. Dionis ( fiul lui Zeus cu Semele – fiica Harmoniei) se mai numea Liber (la traci) şi simboliza eliberarea vieţii odată cu venirea primăverii.

Mircea Eliade îl identifică pe acest zeu cu „Străinul din noi înşine, temutele forţe antisociale pe care le dezlănţuie patima divină”. Dimitrie Cantemir ne relatează cum erau exportate vinurile noastre la Ţarigrad, Varşovia, Viena, iar vinul de Cotnari se mai spune că era preferatul lui Napoleon Bonaparte.

Ştim de la doctorul nostru de familie sau de la nutriţionist că trebuie să evităm grăsimile hidrogenate trans (margarină sau ulei rafinat de floarea soarelui) şi să consumăm doar din cele vegetale nehidrogenate, cum ar fi uleiul de măsline (hidrogenarea permite uleiurilor ca prin rafinare acestea să fie împiedicate să se râncezească şi astfel să aibă o durată mai mare pe raft până sunt cumpărate de publicul consumator). Hidrogenarea parţială a grăsimilor vegetale prin rafinare sau încălzire (sau reîncălzire la temperaturi înalte), le transformă în grăsimi trans (o formă particulară mai “dreaptă” a moleculelor de grăsime vegetală comparativ cu moleculele naturale şi mult mai sănătoase numite cis şi care sunt ceva mai “ascuţite” ca formă).

Mici cantităţi de grăsimi trans sunt găsite în mod natural în mâncăruri precum unt, carne de porc, de miel, etc, dar cantităţi mai mari de grăsimi trans sunt găsite într-o gamă largă de alimente procesate la temperaturi înalte incluzând aici fast food, cartofii prăjiţi, burgerii şi puiul prăjit, margarina, biscuiţii, pâinea, prăjiturile, produsele de patiserie, pizza, etc.

Iată însă o informaţie cu adevărat interesantă şi care este şi motivul readucerii aminte a datelor istorice referitoare la daci expuse la începutul articolului. Mai presus decât uleiul de măsline cel atât de sănătos şi recomandat, există uleiul din sâmburi de struguri obţinut prin presare la rece. Acesta are o culoare galben aurie cu nuanţă uşor verzuie, gust uşor dulce şi fără miros. Conţine cantităţi mari de vitamina E, F dar şi minerale precum zinc, cupru şi seleniu. Zincul înfluenţează secreţia de testosteron şi potenţa bărbatului iar seleniul este de asemeni esenţial pentru sănătatea ficatului (factor hepatic 30 alături de vitamina E şi tiaminoacizi), antioxidant, anticanceros, antianemic sau antiischemic (seleniul organic este mai uşor absorbabil de către organism comparativ cu seleniul mineral anorganic ambalat în capsule care are o rată de absorbţie de maxim 30%).

Cea mai importantă componentă însă a uleiului de sâmburi de struguri sunt procianidele (prescurtat Opc) – agenţi anti-îmbătrânire de 50 de ori mai puternici decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternici decât vitamina C (anihilează un număr mult mai mare de radicali liberi). Întrucât tehnologia de obţinere este mai complicată şi mai laborioasă, acesta este mai scump decât cel mai bun ulei de măsline (să nu uităm că datorită calităţilor pro-sănătate, uleiul de măsline este de departe alimentul cu gradul cel mai ridicat de falsificare şi contrafacere).

Uleiul din sâmburi de struguri este indicat a fi folosit nepreparat termic (la 50 de grade îşi pierde toate virtuţile curative) în cantitate de 150-200 ml de trei ori pe zi în alimentaţie sau înghiţit pur şi simplu.

7 vizitatori online acum
2 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 11 la 01:13 pm UTC
Aceasta luna: 25 la 11-02-2020 06:12 am UTC
Acest an: 213 la 01-19-2020 01:26 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC