> News of the day <

De ce am avea grijă de corpul nostru?…

Vedem zilnic oameni „spilcuiţi”, îmbrăcaţi cu stofe scumpe, care emană parfumuri exotice şi care coboară din maşini de firmă. Automobilele acestora sunt zilnic curăţate de praf, lustruite, alimentate cu cel mai bun carburant, cu cel mai bun ulei. Cu toată această atenţie dăruită automobilului, oamenii uită sau nu ştiu să îşi „cureţe” interiorul propriului organism. … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Medicină şi istorie

Pentru a-şi apăra corpul de boli şi pentru a-şi păstra sănătatea, poporul român folosea mijloacele şi instrumentele moştenite de la strămoşi toate acestea la un loc alcătuind medicina populară românească. Oamenii ştiau să-şi aleagă din mediul înconjurător ceeace le era de folos, bazându-se pe o intuiţie sănătoasă, pe observaţie şi pe un empirism nuanţat şi selectiv.

Dar fie că era vorba de plante medicinale, sau vietăţi (arici, şopâlle, porumbei, cârtiţe, etc) sau minerale, ele erau administarate în cursul unor operaţiuni magice. Poporul român credea că nu leacul era izbăvitor ci bunăvoinţa duhurilor nevăzute care provocaseră boala şi care trebuiau înduplecate să îi redea sănătatea.

Medicii poporului erau denumiţi în limbaj obişnuit „vraci” şi au fost confundaţi sau asemănaţi în mod greşit cu vrăjitorii. Acest lucru s-a datorat faptului că ambele îndeletniciri derivau din acelaşi cuvânt slav („vorcium” – a vorbi şoptit, a murmura, a vorbi cu duhurile). Iniţial era vorba de aceeaşi persoană, însă în timp, vracii s-au ocupat doar de îngrijirea bolnavilor iar „vrăjalnicii” de „vrăji” şi de cominicarea cu „păsările şi hiarele”. Unii dintre vraci administrau leacuri iar alţii practicau o chirurgie tărănească bazată pe experienţa căpătată cu ocazia naşterilor sau a „repunerii” oaselor. În secolul VI, populaţia din Peninsula Balcanică rărită în urma ciumei lui Iustinian, vine în contact cu slavii veniţi din nord-estulul Dunării. Aceştia s-au amestecat cu grecii şi au învăţat meşteşugul medicinei şi chirurgiei continuând să-l practice în timp ce călătoreau în diverse locuri. Vracii slavi au ajuns şi la noi readucând cu ei meşteşugul vrăciuirii. Dar, să ne reaminim că în urmă cu câteva sute de ani Charmides îi povestea lui Socrate pe câmpul de luptă de la Potideia cum învăţase el de la daci arta vindecării sau a folosirii cuvintelor potrivite („farmacon” sau „farmec” erau cuvintele rostite de tămăduitorul dac odată cu administrarea leacului). Tot de la daci, acest grec – Charmides învăţase tainele înţelepciunii.

Să ne reamintim că înţelepciunea dacilor însemna după mărturiile lăsate de Platon „un fel de a face potolit lucrurile”, sau “ceea ce-l face pe om să se ruşineze şi să fie ruşinos, ea fiind un fel de sfială”, sau “să te îndeletniceşti cu ale tale” sau “făptuirea celor frumoase” sau “a ştii că ştii cele ce ştii şi că nu ştii cele ce nu ştii” sau “cunoaşterea de sine însuşi” sau multe alte lucruri cuminţi pe care grecii dar şi alte popoare care au trecut pe la noi şi le însuşiseră de la strămoşii noştrii daci (Herodot din Halicarnas – “părintele istoriei” afirma despre daci că erau un popor “con mente” adică “ cu minte”, “înţelept”).

Am făcut aceste precizări pentru a arăta cu nu slavii au fost cei ce au adus pentru prima dată arta vindecării pe aceste meleaguri locuite de oameni cuminţi, ci ea era cunoscută cu mult timp înainte, doar că în timp ce în Europa apăreau Universităţi, noi eram tot primitivi în modul de organizare socială. În Balcani, abia în Serbia şi apoi în Bulgaria apare o şcoală de vraci herniotomişti care în secolul XVIII primea ucenici şi din ţările străine. În Transilvania unde erau puternice comunităţi de greci aromâni (schei), întâlnim şi meşteri hirurgi din rândul cărora se va ridica primul român – profesor universitar – Ioan Piuariu-Molnar – chirurg oftalmolog (oculist).

Primul document în care este pomenit un “vraci” pe teritoriul nostru datează 1487 (un act de danie către Muntele Athos) şi este vorba de Constantin, o rudă a lui Neagoe Basarab dinspre Doamna Despina. Ulterior întâlnim pe Radu vraciul căruia domnitorul Radu Paisie îi oferise demnitatea de “portar” sau vraciul Gheorghe “braşoveanul” care avea şi misiuni politice de legătură între Braşov şi domnitorul Mircea Ciobanul.

În armata lui Mihai Viteazul întâlnim primul medic militar român – vraciul Marco. Aceşti vraci însă erau foarte scumpi şi în 1647 aflăm că un orb din Poenari – Argeş şi-a vândut toată averea pentru a plăti vraciul venit să-i redea vederea. Ei sunt însă puţini în documentele istorice dar şi în realitate deoarece domnitorii români obişnuiau să le ia capul dacă meşteşugul lor dădea greş. va urma.

„Anatomia” succesului

Pentru a avea succes, pentru a fi eficienţi şi pentru a ne bucura cât mai mult de toate ocaziile pe care ni le oferă viaţa avem nevoie de câteva „semne de circulaţie” care să ne orienteze pe aceste aceleaşi dar mereu noi şi surprinzătoare cărări ale vieţii.

Cel mai important reper care este considerat şi „busola interioară” este pacea sau liniştea sufletească. Constantin Brâncuşi spunea undeva (citez din memorie) „perfecţiunea unui om se măsoară nu în numărul de diplome, medalii sau sumele de bani deţinute ci printr-un coeficient de linişte lăuntrică”. Fără să avem această pace interioară, nimic nu va avea valoare pentru noi, pentru că ne va lipsi armonia sufletească. A avea armonie interioară înseamnă a fi şi a trăi în acord cu valorile şi convingerile noastre cele mai intime. Compromisurile, renunţările la aceste valori sunt urmate de năruirea armoniei şi de distrugerea păcii/liniştii sufleteşti. Aceasta este necesară nu doar unui individ ci şi unui colectiv. Toate relaţiile înfloresc (fie că este vorba de serviciu, sau de relaţia cu rudele nostre cele mai apropiate), dar şi performanţa este maximă atunci când există armonie. Toate normele de conduită, legile sociale sau morale sunt construite în jurul acestei valori. Fiecare are dreptul la pace interioară cu condiţia să nu o distrugă pe a celuilalt.

A doua componentă esenţială pentru a ne putea desfăşura în condiţii optime activitatea este sănătatea şi puterea (energia). Când nu este perturbat de obiceiuri nesănătoase şi când primeşte ceeace trebuie (alimentaţie naturală şi gânduri pozitive), corpul nostru (din instinc sau reflex), are tendinţa de a fi sănătos şi de a produce permanent şi din abundenţă energie. El are de asemeni capacitatea extraordinară (inteligenţa nativă) de a se putea repara, reface, regenera singur fără intervenţii prea multe din afară.

A treia condiţie sau reper pentru a „ne merge bine” în viaţă sunt relaţiile pe care le avem cu ceilalţi de lângă noi. Dacă acestea sunt normale, iubitoare, pozitive pline de respect vom avea suportul necesar pentru a ne descurca perfect ca fiinţă umană. Un indice de sănătate sufletească sau chiar psihică este abilitatea pe care o avem de a întreţine relaţii de prietenie sau de iubire (intime) timp îndelungat. Un indicator vizibil şi uşor de cuantificat al nivelului relaţional al unei persoane sau grup de persoane este râsul. Atunci când o relaţie se alterează sau când lucrurile nu merg bine într-o organizaţie, primul lucru care dispare, este râsul.

Al patrulea indicator al succesului nostru este independenţa financiară sau banii. 80% din oameni sunt preocupaţi de bani şi de lipsa sau insuficienţa acestora. Nu banii sunt cauza relelor ci lipsa lor. Cele mai multe probleme care conduc la divorţ într-o familie sau care generează stres, îngrijorare, tensiune, nelinişte şi care distrug pacea interioară/armonia sunt legate de bani. De aceea avem o datorie esenţială aceea de a ne dezvolta abilităţile sau talentele în aşa fel încât să devenim independenţi financiar şi să nu ne mai facem griji din cauza lor.

A cincea condiţie pentru a avea o viaţă împlinită este să avem un ideal, un scop un plan familial de atins, de îndeplinit. Trebuie să fim şi să ne simţim utili în această viaţă, pe această lume. Scopul este „benzina” care ne ajută să înaintăm în viaţă. Fericirea a fost definită ca fiind „realizarea progresivă a unui ideal important” (suntem fericiţi când simţim că ne apropiem de împlinirea acelui ideal propus).

O altă condiţie este autocunoaşterea sau conştiinţa de sine. Pentru a fi eficienţi trebuie să ştim cine suntem, cum gândim, de ce gândim într-un fel sau altul, de ce simţim astfel şi care sunt factorii care ne înfluenţează emoţiile, reacţiile, gândirea, comportamentul, caracterul. Ultima condiţie, dar nu cea mai puţin importantă este sentimentul împlinirii personale. Acesta ne oferă certitudinea că suntem pe drumul cel bun, că putem realiza orice dorim şi că suntem fiinţă umană autentic împlinită.  va urma

49 Pictures, Images and Photos

5 vizitatori online acum
0 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 07:52 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC