> News of the day <

Oboseală sau “slăbiciune”

“Am obosit, mă simt slăbit(ă), nu mai pot, nu mai am chef de nimic…” Auzim astfel de expresii zilnic, aproape oriunde întoarcem capul şi aproape că e evident că am devenit o naţiune ostenită, istovită, secătuită. Să poftim totuşi des-interesaţii anali-şti erudiţi, înainte de a ne da obştescul şi doritul sfârşit, să scrie un epilog … Read more

iulie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Roşiile şi sănătatea

Roşiile ocupă  locul doi, după cartof, ca utilizare în bucătăria noastră. Apar în reţetele culinare ale astecilor care o numeau xitomatl, alături de ardei şi porumb. În Europa este descrisă pentru prima dată în 1544 şi denumită pommo d,Oro – mere de aur.

Culoarea roşie este dată de o substanţă numită licopen; aceasta reduce rata de îmbolnăvire de cancer de prostată cu 45% la bărbaţi (studiu efectuat de Harvard University). La un număr de 200 de şobolani bolnavi de  cancer li s-a administrat unui grup praf de roşii iar celorlalţi extract de licopen. Cea mai mare rată a mortalităţii a fost la şobolanii care au primit licopen pur; concluzia este că roşiile mai au şi alte componente care ne protejează de cancer şi că nu este recomandat consumul exagerat de suplimente nutritive care să înlocuiască alimentele naturale. Tot la aceşti şobolani s-a mai observat ceva: aceia care au primit mâncare mai puţină au trăit mai mult decât cei care primeau mâncare pe săturate!.

Sucul de roşii conţine flavonoide- substanţe care au efecte anti-coagulante care reduc riscul de a face atac de cord. Acest risc îl avem atunci când stăm pentru mult timp în aceeaşi poziţie – de exemplu când facem călătorii lungi cu avionul. Cheagurile formate la nivelul picioarelor pot migra spre inimă sau plămâni cu consecinţe catastrofale. În aceste situaţii este recomandat sucul de roşii (fără vodcă!).

Semne şi semnificaţii

Un semn din naştere este o “pată” pe piele formată înainte de momentul naşterii şi se apreciază cu un copil din 10 are un astfel de semn. În termeni de specialitate se numesc nevi (aluniţe) iar lingvistic, în diferite limbi (italiană, spaniolă, olandeză, maghiară sau arabă), denumirea lor are legătură cu expresia “a dori” sau ”dorinţă”.

Mitul asociat acestor semne este legat de dorinţele mamei sau de fricile pe care aceasta le trăieşte în perioada gravidităţii (imagini sau experienţe ciudate generatoare de teamă). Unii copii prezintă un exces de culoare (pigment) la nivelul pielii, alţii prezintă anomalii ale vaselor de sânge care nu s-au dezvoltat normal sau au rămas grupate. O parte a acestor semne rămân definitive pe corpul colilului, altele diminuează şi dispar după o perioadă de timp. Altele pot creşte rapid în volum şi suprafaţă necesitând urmărirea atentă din partea medicului specialist dermatolog sau pediatru. Acesta poate indica examenul acestora paraclinic (investigaţii de sânge, organe interne – ficat, plămâni, intestine sau puncţie biopsică, doar dacă are suspiciuni de malignitate). Semnele din naştere necesită tratament doar în situaţiile în care este afectată vederea, respiraţia, auzul, vorbitul sau mersul; semnele de la nivelul organelor interne sunt supuse obligatoriu tratamentului, deoarece, de obicei, sunt asociate unor afecţiuni complexe. În general, aceste semne nu necesită tratament fiind inofensive. Psihoterapia este utilă în cazul copiilor timizi, complexaţi de prezenţa acestora în special în zonele vizibile, expuse privirilor. Dintre toate tipurile de semne din naştere, hemangioamele sunt candidatele cele mai frecvente la tratament. Chiar dacă sunt întinse şi au aspect inestetic, ele se pot estompa chiar şi fără tratament. Numai 25% dintre hemangioame necesită intervenţie iar cele interne au indicaţie absolută de tratament.

Câte feluri de semne întâlnim? Există o mare varietate, dar cele mai des întâlnite sunt petele de culoarea somonului (subţiri, de culoare roz sau roşie – denumite popular “ciupiturile berzei” sau “sărutul îngerilor” şi care apar de regulă la ceafă, pe pleoapele superioare sau între sprâncene), “aluniţele” (de culoare maronie, forme diferite şi care pot apărea oriunde pe piele), petele “cafea cu lapte” (se întâlnesc pe torace, pe picioare sau pe fese, au formă ovală iar culoarea se întinde de la maro deschis la ciocolatiu), pata mongolă (netedă, maronie, albastru-gri localizată în zona sacrală, fesieră sau lombară), petele asemănătoare unor vânătăi (de culoarea vinului de Porto aşa cum este cea a lui Gorbaciov) sau hemangioamele (pete vasculare de culoare albastră, roşie sau zmeurie de diferite forme şi dimensiuni).

Există o mulţime de superstiţii şi credinţe legate de prezenţa acestor semne prezente la nivelul pielii, majoritatea neavând nici o explicaţie ştiinţifică. În credinţa populară aceste semne apar în urma unui furt, a unei pofte neîmplinite a gravidei sau dimpotrivă a uneui aliment mâncat de mamă şi care se va regăsi pe trupul copilului sau ca urmare a unei naşteri grele.

Tot “babele” afirmă că după cum este situat semnul se pot face o mulţime de interpretări sau de predicţii legate de persoana, copilul care le “poartă”. Semnele situate pe abdomen (pe burtă) ne indică o persoană leneşă, lacomă, dezordonată, egoistă, la încheieturi rafinament, delicateţe, optimism, energie, putere de muncă, pe braţ – succes în viaţă, pe spate – aroganţă şi senzualitate, pe piept – noroc sau schimbări dramatice de la faimă la sărăcie, pe obraz – fericire, sănătate, căsătorie reuşită (soţ sau soţie norocoasă), pe ureche – nechibzuinţă, în zona ochiului – cumpătare, pe frunte – renume, faimă, forţă mentală, pe buze – senzualitate, pe nas – noroc mare dar şi voluptate, iar când apar pe gât se spune că este semn de mare noroc.

Leacuri …

1. Scăpaţi de durere de dinţi fără să deschideţi gura!
Aveţi idee cum puteţi scăpa de o durere de măsele “fără să deschideţi gura”? Vă dăm un indiciu: eliminaţi din start răspunsurile gen pastile, injecţii, palinca, ceapa etc. S-a găsit o metodă care nu are, aparent, nici o legaturăcu stomatologia.

Este de ajuns să frecăm o bucăţică de gheaţă între degetul mare şi arătător. Terminaţiile nervoase care se află în zona în formă de “V” a mâinii stimulează o regiune din creier care blochează recepţionarea semnalelor de durere provenite de la faţă şi de la mâini. Un studiu canadian arată că putem încerca această metodă şi fără gheaţă, însă ar avea o eficienţă cu 50% mai scăzută.


2. Dacă vă “râcâie” pe gât, scărpinaţi-vă în ureche!
Cum nu putem să ne scărpinăm direct în gât, încercăm să rezolvăm problema altfel – prin ureche. Medicii ORL-îşi explică: atunci când sunt stimulaţi nervii care se află în ureche, se creează un act reflex în gât, care provoacă un spasm al muşchiului… Acest spasm face ca gâdilatura să dispară.


3. S-a descoperit leac contra fricii de injecţii.
Cercetătorii germani au descoperit că dacă tuşim în timpul unei injecţii nu ne mai doare atât de tare înţepătura. De ce? Pentru că acest truc produce o creştere bruscă şi temporară a tensiunii în piept şi în canalul spinal, inhibând structurile nervoase care conduc durerea la ganglionii nervoşi spinali.


4. Cum să stingeţi arsurile la stomac.
Dormim pe partea stângă, ne sfătuiesc medicii gastroenterologi.
Explicaţia este simplă: când dormim pe dreapta, stomacul se află mai sus decât esofagul, permiţând mâncării şi acidului să alunece spre gât. Când stăm întinşi pe stânga, stomacul este mai jos decât esofagul şi gravitaţia lucrează în favoarea noastră.


5. Cum să nu vă mai curgă sânge din nas.
Când eram mici şi ne curgea sânge din nas, eram puşi să ne ţinem cu 2 degete de nas şi să ne întindem pe spate până se oprea sângerarea. Cum altfel se mai poate rezolva această problemă fără să atragem privirile indiscrete? Punem o bucăţică de bumbac pe gingia de sus, sub vârful buzei, şi apasăm cu putere pe bucata de material.
“Sangele provine în special din partea anterioară a septului. Apăsând aici, vom opri sângerarea”, apreciază medicii. Este vorba de anastomoze arteriale care formează de ex inelul vascular peribucal sau nazal (Kiesselbach sau Little)
.


6. Cum să scăpaţi de ameţeală.
Aţi băut câteva pahare şi v-aţi ameţit? Tineţi-vă cu mâna de ceva stabil.
Mecanismul responsabil cu echilibrul se află în urechea internă şi pluteşte într-un fluid care are aceeaşi densitate ca şi saâgele. Cum alcoolul diluează sângele, se modifică şi structura lichidului, fapt care afectează echilibrul.
Aşadar, creierul este dezorientat şi are nevoie de o confirmare, care, în cazul de faţă, este dată de simţul tactil. In felul acesta, punând mâna pe un obiect stabil, ne vom recapata echilibrul.


7. Cum să ţineţi inima în frâu.

Nu o lăsaţi să o ia la galop! Dacă simţim că avem palpitaţii şi nu ne ştim suferinzi de inimă, putem încerca să apăsăm uşor carotida imediat sub mandibulă. Vom stimula nervul vag şi putem scădea frecvenţa bătăilor.



8. Preveniţi miopia!
Miopia are rareori o cauză genetică, susţin oftalmologii. De obicei, poate avea drept cauză prea mult timp petrecut în faţa computerului. Aşadar, ca să nu avem probleme, ar fi bine ca de câteva ori pe zi să închidem ochii, încordăm muşchii, inspirăm adânc şi, după câteva secunde, expirăm şi ne destindem.
Întinzându-ne şi relaxându-ne bicepşii şi glutealii putem păcăli muşchii involuntari, precum cei ai ochilor, să se relaxeze.


9. Invaţaţi să vă folosiţi urechile!
Dacă stăm de vorbă cu cineva la o petrecre, unde este foarte mult zgomot, este bine să-l ascultăm cu urechea dreaptă. De ce nu cu stânga? Cercetătorii americani sunt de parere că dreapta ne ajută să descifrăm mai rapid un discurs. Dacă vom încerca să ne dăm seama ce melodie se aude într-o camer îndepartată, o vom  folosi pe stânga. Este mai bună când vine vorba să capteze tonurile muzicale.


10. Cum să nu obosiţi repede când alergaţi.
Dacă suntem asemeni majorităţii oamenilor, când alergăm, obişnuim să expirăm atunci când punem în pământ piciorul drept. In felul acesta nu facem decât să exercităm presiune asupra ficatului (care se află în partea dreaptă), care apoi începe să ne înţepe. Cum să scăpăm de această neplăcută senzaţie? Simplu. Expirăm atunci când punem în pîmânt piciorul stâng.


Accidentul ischemic tranzitoriu

Mai este denumit şi mini-accident vascular cerebral (“warning stroke” sau „avertisment”, “ministroke”, “transient ischemic attack” sau TIA în manualele englezeşti), este cauzat de o slabă irigare cu sânge a unei anumite zone  creierului  (datorită astupării unei artere) şi conduce la disfuncţii neurologice care persistă mai puţin de 24 de ore – după definiţia OMS din 1971 (dacă acestea se instalează şi persistă mai mult de 24 de ore, atunci vorbim de accident vascular cerebral).

Un infarct cerebral care durează mai mult de 24 de ore dar mai puţin de 72 este numit deficit neurologic ischemic reversibil.  Unii autori încadrează în AIT doar cazurile cu o durată sub o oră, în timp ce alţii acceptă diagnosticul de AIT şi pentru situaţii în care manifestările clinice depăşesc 24 de ore, cu condiţia reversibilităţii lor totale.

O persoană care a avut unul sau mai multe astfel de atacuri ischemice tranzitorii va avea un risc mai mare de a face un accident vascular cerebral decât una care nu a avut nici un astfel de episod patologic.

Simptomele apar extrem de rapid şi se datorează lipsei de oxigen la nivel cerebral (neuronii depind exclusiv de oxigenul şi de glucoza circulantă iar când nu mai circulă sângele, aceştia pur şi simplu mor în circa 3 minute). Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul lobului frontal şi se exprimă  prin tulburări ale activităţii motrice şi de vorbire. În lobul temporal este afectat centrul înţelegerii limbii vorbite. Leziunea parietală determină tulburări de scris şi de citit. În lobul occipital este afectat centrul vederii, iar leziunea creierului mic determină  tulburări de echilibru.

Cel mai adesea persoana acuză amorţeli, slăbiciuni ale feţei, mâinilor, picioarelor sau a unei jumătăţi a corpului. Are probleme în a articula corect cuvintele (vorbire deficitară), de înţelegere (este confuză sau face confuzii). Are probleme cu vederea la un ochi sau la amândoi (orbire bruscă, vede foarte multe culori  sau are diplopie – priveşte un obiect şi vede două). Are dificultăţi la mers (este ameţită, nu-şi poate păstra echilibrul şi coordonarea). În aceste momente doar un medic stabileşte dacă este vorba de un atac tranzitoriu sau de un accident vascular.

Boala este cauzată de un cheag de sânge care astupă pe o perioadă scurtă de timp un vas de sânge care irigă creierul (după care se dizolvă spontan). Cheagul este de cele mai multe ori un fragment de placă de aterom desprinsă de pe vasele mari în special din zona carotidiană. Plăcile de aterom sunt formate în principal din colesterol dar la o analiză amănunţită regăsim o mulţime de substanţe toxice (ex săruri calcaroase) introduse în corp zi de zi an de an odată cu alimentele sintetice sau cu apa minerală poluată cu care ne-am  hidratat. „Clorul din apă este cauza unor epidemii fără pre­cedent în is­torie, care includ infarct mio­car­dic, accidente vasculare cere­brale, senilitate, cancer şi im­potenţă sexuală. Riscurile de can­cer în rândul persoanelor care consumă apă potabilă clo­rurată este cu 93% mai mare decât în rândul celor a căror apă nu conţine clor” a declarat celebrul dr Joseph M Price.

Hipertensiunea arterială, miocarditele, tulburările de ritm cardiac, bolile vasculare ale vaselor mari (infecţii cu TBC, sifilis, etc), policitemia (prezenţa în sânge, a unui număr mai mare de globule roşii decât cel normal) sau siclemia (prezenţa în sânge a globulelor roşii cu forme anormale), fumatul, sedentarismul, diabetul, alcoolul consumat în exces, folosirea anticoncepţionalelor sau consumul de droguri sunt factori care predispun la această afecţiune tot mai des întâlnită în practica medicală.

Ce facem?

În timpul primelor ore de la debutul ischemiei cerebrale, anumite zone din creier sunt ameninţate de moarte. Tratamentul de urgenţă al afecţiunii necesită stabilizare medicală şi evaluarea factorilor care pot duce la complicaţii (cum ar fi deglutiţia şi hidratarea). O unitate medicală de urgenţă reuneşte, într-o singură zonă, pacientul, personalul medical specializat, resursele şi posibilităţile de expertiză, aşa că cel mai indicat gest este să sunăm urgent la 112 când avem o suspiciune de accident cerebral.

Medicul ne va examina de urgenţă şi ne va efectua un EKG, o ecocardiogramă, o ecografie (doppler) a carotidei, o tomografie computerizată sau un RMN, o arteriografie, un examen al sângelui (colesterol, trigliceride, etc) sau orice este necesar pentru stabilirea precisă a diagnosticului.

Ce facem când plecăm din spital? Renunţăm definitiv la fumat. Evităm sedentarismul, trecem la o alimentaţie bazată pe crudităţi (legume şi fructe proaspete), limităm consumul de alcool şi reducem greutatea (obezitatea). Evităm glucidele cu indice glicemic ridicat (zaharuri concentrate din sucuri şi dulciuri) şi ne controlăm glicemia pentru a preveni sau corecta un eventual diabet. Evităm mineralele inutile în special sodiul sau apa bogată în sodiu, clor, calciu, magneziu care agravează hipertensiunea arterială prin reţinerea apei în organism (diferenţă de presiune osmotică).

Cel mai corect ar fi să ne hidratăm cu apă purificată osmotic preventivă care are puterea ne a ne proteja de majoritatea bolilor (peste 80%) care şubrezesc organismul nostru în timp.

4 vizitatori online acum
1 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 01:38 am UTC
Aceasta luna: 21 la 07-09-2020 12:18 am UTC
Acest an: 213 la 01-19-2020 01:26 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC