> News of the day <

din vârful tastelor…

Una… Zilele trecute am început să fac ceva „ordine” prin calculator şi am dat peste câteva zeci de secunde de film care păreau a fi fără nici o noimă… Plaja însorită din Mamaia, lume câtă frunză, câtă iarbă – care pe nisip, care în apa mării – poleită cu tot atât de multă fericire.   … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Curs masaj START EDUCAŢIONAL 2000

„Probabil că pipăitul este unicul simţ” ar afirma cineva cârcotaş şi desigur că ar avea şi dreptate. Pentru că unda sonoră atinge structurile urechii interne înainte ca această vibraţie să fie decodificată de creier ca sunet iar fotonii pipăie retina înainte de a fi percepuţi ca lumină”… fragment din suportul de curs “Masajul”…

- Ai la tine o pereche de mâini sănătoase? Învaţă-le cum să aline durerea şi să ofere celor dragi mângâierea râvnită!
Înscrie-te şi tu la cursul de MASAJ.
Diploma de Calificare pe care o primeşti la absolvire este emisă de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor din România şi este recunoscută în toate ţările din Uniunea Europeană.
E super-ofertă! Cursul costă doar cât trei tuburi de alifie străină pentru dureri de spinare!
Sună cu telefonul la 0352 401 024, 0771/ 631 314, 0746/ 131 287, 0722/ 587 959, 0724/ 584 340 sau mergi la CASA TINERETULUI din Severin la parter şi caută biroul firmei START EDUCAŢIONAL 2000. E chiar faţă-n faţă cu sala de spectacol!
Uite aici câteva imagini din timpul cursului unde chiar se munceşte!…

Oana Pîrvan din Ponoare


 

Toamnă severineană – o sărbătoare care a adunat nu numai fanfare care să bucure auzul, ci şi creatori curajoşi de artă populară. Unul dintre ei Oana Pârvan din Ponoare care, iată, coase, ţese, toarce, etc nu numai cu curaj – cine mai stă să aprecieze o “cămaşă cu râuri” când industria chinezească produce câteva miliioane de textile colorate şi ieftine într-un timp extrem de scurt, dar şi cu multă măiestrie. Unele ţări se întorc la ceeace se cheamă industria “eco”. În Suedia o femeie care lucrează la o cămaşă trebuie musai să fie relaxată şi fericită, pentru că energiile negative se transmit beneficarului. Lucru dovedit de nişte cercetători smintiţi, dar luaţi, iată în seamă. Fetele acestea precum Oana Pârvan, nu numai că generează artă populară românească specifică, adică energii pozitive, re-creatoare, generatoare de spirit românesc real şi autentic, dar îşi fac timp să şi cânte. Iată un cântec de pe ultimul album al Oanei pe care mi l-a dăruit şi pentru care îi mulţumesc încă o dată. Îi mulţumesc de asemeni şi pentru vorbele bune, cuvinte alese cu sfială şi respect pe care m-a rugat să i le duc Mamei Domnica Trop Decanul Academiei de Muzică Populară din Mehedinţi- Isvorul de Suflet Românesc Imaculat de la Izverna. Care este încă în viaţă şi care încearcă, din toate puterile, pe care le mai are, să supravieţuiască cu o pensie de 33,50 lei…

Televiziunea on-line Drobeta Turnu Severin

Watch live streaming video from tvdts at livestream.com

Azi, la Spitalul din Severin, în vizită la Mama Domnica Trop



Sâmbătă 23. 07.2011, cam pe la prânz, am decis să merg la piaţă să caut să aleg un buchet de flori frumoase pentru Doamna cântecului nostru popular AUTENTIC – Domnica Trop – care este internată în secţia Cardiologie a Spitalului judeţean Drobeta Turnu Severin.

În piaţa de legume şi fructe am întâlnit o doamnă amabilă din Şimian – Florica Coandă – cea care a fost colegă cu Domnica – fiica Mamei Domnica – la fosta întreprindere “Pacea” – unde aceasta şi-a pierdut braţele şi care m-a lăsat să fac un buchet mare de flori de câmp împănate cu busuioc. M-a rugat să-i transmit sănătate multă, pentru că a aflat de la televiziunea TL2 Drobeta că se află pe patul de spital.

La spital, am parcat maşina, am coborât şi m-am îndreptat hotărât spre intrarea spitalului.

Cuvântul “spital” provine din “ospitalitate” parcă, sau poate greşesc cumva?

Aici am fost pur şi simplu oripilat de mizeria şi duhoarea cu care acest stabiliment, unde vii să îţi recapeţi sănătatea, te întâmpină. Un om rău ar spune că exagerez însă imaginile culese cu telefonul mobil vorbesc singure adevărul. Păcat că nu pot arăta şi mirosurile pestilenţiale emanate la această intrare – gunoaie fermentate şi putrezite…

O mâţă se tăvălea prin iarbă de căldură sau de purici, sătulă probabil de şobolanii prinşi (probabil că mâţele sunt cu adevărat fericite de această stare de lucruri pentru că şobolanii sunt la ei acasă aici!). Domnii care conduc această instituţie – nu vă pute?

Nu se pot aloca măcat câţiva bănuţi pentru o mătură şi două mâini harnice?

Şobolănimea voastră – “onor” nesimţiţi/împuţiţi pacienţi ACEIA care nu aveţi exerciţiul coşului de gunoi sau măcar al căcăstoarei din fundul grădinii- mizeria aceasta, să nu uităm, nu este produsă de conducerea spitalului şi nici de cadrele medicale ci de voi, bolnavii needucaţi la timp de mămicuţele voastre ocupate poate cu alte activităţi, aşadar, domnilor pacienţi/aparţinători păstraţi/respectaţi măcar ce încă aveţi.

În curând este posibil să nu mai avem nici acest spital. De ce? Răspuns:indiferenţa, nepăsarea, nesimţirea d-voastră dragi severineni.

La intrare, la umbra răcoroasă de pe hol, un cerber îngalonat cu ecusoane de paznic atent şi vigilent (!!!) s-a sesizat că filmez aşa că filmul se termină poate nefiresc de repede.

Această mizerie VIZIBILĂ este însă incomparabil mai mică decât Marea Mizerie creată de Statul român Doamnei Domnica Trop căreia, harnic cum îl ştim – i-a recalculat pensia. Adică de la circa 300 de lei i-a redus-o la 33,50 lei!!!…

Una din cele mai mari şi autentice voci din Europa – are acum un venit lunar de sub 10 euro PE LUNĂ!!!

Costain Brâncuşi a plecat din satul lui Hobiţa la Paris unde a devenit o valoare universală. Mama Domnica a rămas la vatra ei şi la caprele ei şi la omul ei. Au venit însă la ea o mulţime de doritori de vorbe meştegugite pentru a le lua şi a le cânta apoi prin lume pe sute şi milioane de euro.

Un fotbalist care a paralizat pe teren a cunoscut compasiunea unei lumi întregi. Spiritul de solidaritate al colegilor de pe gazon dar şi al celor din tribune a funcţionat impecabil.

Spiritul de solidaritate al artiştilor populari în cazul Doamnei Domnica Trop nu prea “se eczistă”. Păi de când cântecul popular e mai important ca învârtitul beşicii pe iarbă?…

Dar ce vorbe ar fi mai potrivite pentru a exprima toată indignarea?

Mama Domnica s-a bucurat pentru florile de câmp cu busuioc şi a mulţumit frumos cu bun simţ, aşa cum ştie şi cum este ea. I-au adus aminte aceste flori de Isverna ei şi de grădina ei de-acasă unde “s-au prins mai multe tufe ge busuioc”. Ea zâmbeşte obosită şi îşi ascunde greu durerea dar face eforturi incredibile pentru a zâmbi şi pentru cânta colegelor ei de salon incremenite în mirare.

Ele o ascultă tot aşa cum îl ascultă pe Popa când citeşte Sfânta Evanghelie. Căci ce este oare Dumnezeu decât o Sfântă Mirare?

Cântecul Domnicăi într-un salon al secţiei Cardiologie de la etajul trei – medicament pentru inimă încă ne-brevetat.

Nişte oameni bine intenţionaţi de prin Gorj, invocând dezinteresul oficialilor mehedinţeni s-au gândit să-i facă Mamei Domnica o … “Casă Muzeu” în Gorj, pe lângă Târgu-Jiu, unde să fie transferate din casa de pe coasta Isvernei – locul unde Mama a trăit alături de “omul” ei peste 50 de ani şi unde i-au “venit” cunoscutele doine – costume, războiul de ţesut, vârtelniţa, diplomele, trofeele, etc etc.

Lăudabilă iniţiativa vecinilor noştri şi ruşinoasă indiferenţa mehedinţenilor!.

Dar să nu pară că dăm cu piatra în oamenii de bine de lângă noi!

Decât nimic e bine că măcar gorjenii duc grija Mamei Domnica Trop. Inainte de a fi prea târziu.

Europarlamentarii – nu cei români, staţi liniştiţi, – ci aceia care gestionează responsabil Cultura europeană sau cei de la UNESCO – unde se duce grija Patrimoniului universal al omenirii, aud oare cântecul Mamei Domnica din spitalul severinean?

Mama Domnica

Mama Domnica

Cuponul de pensie al Mamei noastre cu fabuloasa sumă de 33,50 lei. Felicitări România! Felicitări confraţilor care îi cântă cântecele!

Ochii care ne văd din viitor…

De ce investesc severinenii şi românii în Apa de Rouă?

Am fost educaţi pentru muncă. Nimic rău în asta mai ales că Biserica ne spune că Lenea sau Trândăvia alături de Minciună şi Ignoranţă sunt păcate care trebuie evitate. Trăim însă în Era Consumului când banii câştigaţi greu în ziua de azi trebuie să-i cheltuim. Oamenii sunt invitaţi, rugaţi, agresaţi, manipulaţi abil să cumpere aproape orice – fie că e vorba de o marfă fie că vorbim de servicii. Ei sunt în cea mai mare proporţie consumatori iar cel mai puternic mijloc de producere a consumatorilor şi a mentalităţii consumatoriste este presa, în special televiziunea cu publicitatea ei. Există însă printre noi, oameni care GÂNDESC cu propriul lor cap şi care refuză să cumpere/cheltuie LA ÎNTÂMPLARE. Partenerii Dr Pro (circa 350 în Drobeta Turnu Severin) au investit banii inteligent – NU i-au cheltuit. Ei nu au gândit în termeni de „scump” sau „ieftin” ci au numărat/inventariat beneficiile aduse de Apa de Rouă.

De ce ar cumpăra un severinean  un echipament Dr Pro de purificare a apei?

Răspuns: pentru că este o persoană inteligentă. El a renunţat să mai bea apa din Dunăre contaminată şi poluată de zecile de deversări ştiute sau ignorate voit sau a renunţat să cheltuie bani zilnic sau săptămânal pe o apă incertă, nesigură (peste 80% din apele aşa-zis „minerale” din România sunt din surse publice, adică se îmbuteliază prin te miri ce cartiere mărginaşe). El nu mai vrea o apă pe care organismul lui să o filtreze de mineralele nefolositoare cheltuind calorii pe care să le fure tot de la celule şi care înseamnă tot bani dar şi boli.

Nu în ultimul rând, cetăţeanul inteligent nu mai vrea să piardă TIMP. Pentru severineanul care a cumpărat un echipament Dr Pro – TIMPUL a fost cel mai important factor decizional, cea mai importantă valoare care a contat. Acest mod de gândire este specific occidentalilor bogaţi dar şi responsabili care şi-au propus ca standard de viaţă Excelenţa. Dr Pro, dar nu numai  a adus acest tip de gândire şi încearcă să îl implementeze şi în România.

De ce avem cu toţii acasă aspirator sau maşină de spălat? Nu este mai ieftin să măturăm sau să spălăm rufele cu mâna? Răspuns: Oamenii care au cumpărat un aspirator au câştigat Timp şi la fel au gândit şi cei care au investit într-o maşină de spălat. Adio dureri de spate, adio mâini îngheţate, adio timp pierdut…

Aşadar când au investit banii în Dr Pro – cel mai performant echipament de purificat apa din România, severinenii inteligenţi s-au gândit mai întâi la  Timpul lor. Dacă Banii se mai pot recupera, Timpul NICIODATĂ – propoziţie valabilă şi pentru bogaţi şi pentru săraci.

Dar, ca să nu fim acuzaţi că facem marketing ieftin, să facem un calcul sumar. În medie un om cheltuie pe apa plasticată circa 100 de lei lunar. În 10 ani sunt 120 de milioane iar în 20 de ani 240 de milioane de lei. Este aproximativ plata studiilor copilului la facultate iar în România sufocată de tranziţii, reforme, crize şi alte justificări năstruşnice ale sărăciei, această sumă pentru severineanul nostru oricare ar fi el este chiar IMPORTANTĂ. Dacă însă severineanul nostru s-a săturat de apa iute de la robinet provenită din Dunăre, hipersecurizată cu clor, nu mai vrea să cumpăre din market apa stătută carbosifonoasă plasticată (apropo’ acum ştim că laptele e mai ieftin decât ambalajul, în cazul soluţiei apoase ce e mai scump plasticul reciclabil sau apa din el?!?!) ci merge la Herculane (aţi văzut ce coadă e la acel isvor?) de două ori pe săptămână (aşa cum făceam eu la recomandarea unui celebru profesor universitar având  în familie bolnavi de rinichi) asta înseamnă 8 (opt) zile pe lună adică aproape 2000 (două mii) de zile în 20 de ani. Adică aproape 5(cinci) ani şi jumătate!… La acestea adaug cheltuielile cu benzina şi cu pizza pe care o mâncam rituos (viaţa e frumoasă când savurezi o pizza la Herculane!) la „italianul din coastă” adică circa 100 de lei/săptămână  şi obţinem  4 milioane pe lună adică 48 (patruzecişiopt) de milioane pe an, adică 960 de milioane în 20 de ani!. Asta DA sumă!!!.

Am lucrat în Reanimare şi am auzit de zeci de ori cuvintele spuse de bolnavii aflaţi în stadiul terminal: „Doamne mai dă-mi măcar o zi de trăit!”…

Ei bine, Dr Pro şi-a propus să vă ofere în următorii douăzeci de ani o apă corectă celular, sigură chimic şi microbiologic, o apă cinstită cu sănătatea, cu buzunarele voastre – o apă cinstită mai ales cu Timpul vostru -şi aşa puţin. Dr Pro vă oferă, în plus faţă de ce vă dă Cel de Sus, 5 (cinci) ani de viaţă celor care mergeţi la Herculane şi o economie de aproape un miliard în următorii 20 de ani. E mult? E puţin? Poate pentru unii NU, însă pentru persoanele inteligente a fost suficient cât să decidă imedit că investiţia într-un echipament Dr Pro merită cu adevărat TOŢI BANII.  La aceştia adăugaţi suferinţă mai puţină de la bolile aduse de apa „mincinoasă” poluată şi contaminată cu sute de substanţe chimice (ascunse cu grijă de ochii publicului) cum ar fi Cancerul, sau „pietrele”, sau bolile degenerative produse de o apă dură care deshidratează cronic în loc să hidrateze. Să scădem mai puţine lacrimi scurse din ochii copiilor noştrii, mai puţini bani daţi la farmacii, la doctori, la laboratoare sau la te miri ce aparate sofisticate pe unde te trimit harnicii şi destoinicii Doctori -adică mai puţini bani cheltuiţi în cel mai corupt şi ineficient sistem medical din UE, mai puţini bani pentru operaţii nesigure, mai puţini bani pe transportul la clinici universitare pentru că pietrele din fiere sau rinichi trebuie arătate şi unui Profesor măcar şi veţi avea sume pe care nici cu gândul nu le gândeaţi mai devreme posibile. Şi TOATE economiile acestea obţinute cu ajutorul Apei de Rouă Dr Pro adică doar cu ajutorul unui micuţ şi discret sistem de purificare a apei prin osmoză inversă – ultima şi cea mai performantă tehnologie de purificat apa din lume.

Când v-aţi căsătorit speraţi că veţi avea o viaţă fericită şi îmbelşugată. Nu ştiaţi atunci (afirmă Organizaţia Mondială aSănătăţii) că 80% din suferinţele viitoare dar şi din pagubele financiare or să vină odată cu paharul de apă pe care o veţi bea.

Dr Pro vă oferă o apă Preventivă Premium care înseamnă peste 330 de beneficii concrete aducătoare de bucurie REALĂ Familiei şi Bugetului vostru. Trebuie doar să învăţaţi chiar de azi să gândiţi cu capul vostru şi nu cu al altora. A fi Dr Pro înseamnă a gândi pe termen lung, înseamnă a acorda IMPORTANŢĂ mai mare casei în care locuiţi adică trupului vostru pe care l-aţi primit împrumut şi apoi celeilate case sau automobilului.

Ca să fiţi mai sănătoşi în primul rând nu ar trebui să uitaţi că nu aţi primit piese de schimb la naştere. Ca să câştigaţi mai mulţi bani sau mai multă sănătate NU trebuie doar să muncţi mai mult. Trebuie doar să fiţi inteligenţi şi eficienţi. Venitul vostru şi sănătatea pe care încă o aveţi va creşte NU atunci când veţi munci mai mult sau veţi înghiţi mai multe doctorii sau veţi face mai multe analize pe care veţi cheltui mai mult, ci atunci când vă veţi schimba modul de gândire.

Povestea unei femei fricoase

Vineri am fost la o Bancă din Severin să îmi achit rata. După ce am stat ceva timp –nu mult, să-mi vină rândul am constatat că doamna care îmi primeşte lună de lună banii şi care mă ajută cu ordinele de plată, este tăcută, încruntată, supărată. Obişnuit fiind cu zâmbetul ei sincer şi spontan pe care mi-l oferea de fiecare dată, am întrebat-o ce i s-a întâmplat de e tristă. Mi-a răspuns că „nimic, doar că are ceva probleme cu fierea şi că îi este îngrozitor de rău”. Am întrebat-o dacă „i-a mai fost rău şi altă dată şi dacă a mâncat ceva mai greu – şorici, caltaboş sau jumări”.
„Nu am exagerar cu „porcăriile” dar m-am speriat că mi-a spus doctoriţa că am „fierea leneşă”.
„Păi şi nu a-ţi întrebat-o de ce este „leneşă” sau măcar dacă e grav?”
„Nu mi-a spus, mi-a dat doar o reţetă, da n-am avut timp s-o iau!”
„Da cum de a-ţi putut să înduraţi să vă facă fierea „leneşă” şi să nu vă spună şi de ce este leneşă?”
„Păi de ce este leneşă?”
„D-voastră duceţi gunoul acasă – sau soţul?”
„Soţul este sarcina lui şi îl duce zilnic!”
„Păi beşica cu fiere este tocmai „coşul de gunoi” iar responsabila cu „dusul gunoiului” este Apa. Când ea nu este prezentă „ la datorie”, gunoiul se adună, se îngroaşă şi nu mai poate fi evacuat. Nu v-a spus doctoriţa că aveţi şi „mâl” sau nisip la fiere?”
„Ba da, ba da!”
„Păi d-voastră nu prea vă place să beţi apă nu-i aşa?”
„DA, să ştiţi că eu beau apă foarte puţină, nu mi-a plăcut NICIODATĂ!”.
„Păi acum este tocmai o ocazie bună de a vă apuca să beţi apă ca să diluaţi „gunoiul” care altfel o să se transforme în „pietre” şi abia atunci o să vedeţi ce înseamnă durere adevărată!”.
„Ştiu că d-voastră sunteţi adeptul apei, v-am văzut şi la televizor, da nu pot, nu-mi place apa!. Când eram mică am alunecat şi am căzut într-o groapă de era să mă înnec. De-atunci mi-e frică să înnot când mergem la mare, mi-e greu şi să îmi fac duş şi mi-e silă când o beau”.
„Aveţi copii doamnă?”
„Da!”
„Să vă trăiască!. Când aţi născut ce s-a întâmplat mai întâi?”
„Ha, ha, ştiu, s-a rupt apa!”
„Păi noi ne-am născut în şi din apă, cum să fiţi aşa de supărată pe această minunată, miraculoasă apă care ne ajută să fim vii şi să stăm acu de vorbă?”
„Ştiu, ştiu da nu pot s-o beau decât foarte foarte greu când nu am altceva, suc sau ceai sau o cafea. Beau foarte rar apă minerală când n-am încotro şi foarte puţină”.
„Doamnă d-voastră spălaţi rufe?”
„Nu, că am maşină de spălat!”
„Şi asta nu este conectată la o conductă de apă?”
„Ba da, ce întrebare e asta?”
„Păi de ce nu încercaţi să o lăsaţi să spele fără apă?”
„Păi nu se poate, se strică şi nici rufele nu o să fie curate, da de ce mă-ntrebaţi asta?”
„Pentru că şi ficatul d-voastră ca să scoată toate deşeurile, gunoaiele, toxinele , reziduurile metabolice are nevoie în primul şi în primul rând de apă. Nu poţi să speli o murdărie de pe cămaşă dacă nu o înmoi în apă, nu? Este cel mai simplu şi inteligent instrument care ne ajută să fim curaţi în interior. Aţi terminat curăţenia de Crăciun acasă?”
„Da, la mine acasă e tot timpul curat!”
„Păi ar fi cazul să faceţi curat şi în interior, nu credeţi?”
„Da, ştiu ce spuneţi da nu pot acum să beau apă, dar promit că o să încerc!…”
„Mulţumesc pentru că sunteţi aşa amabilă şi că mă ajutaţi de fiecare dată să fiu mai puţin îndatorat şi vă urez sărbători liniştite şi cu sănătate!”
„Vă mulţumesc şi eu pentru bileţelele cu vorbe bune pe care mi le-aţi dat, le păstrez pentru că îmi fac bine când sunt supărată, i le-am arătat şi soţului şi vă doresc şi d-voastră la fel!”
„La revedere!”
O ultimă observaţie: nici unul din cei şapte oameni care aşteptau după mine la rând nu s-a supărat că le „fur” din timpul lor. Ne-am salutat, ne-am urat „la mulţi ani!” şi am ieşit în aerul severinesc rece şi alb de-afară…

Întâlnire cu un fost … partener

Cu câteva luni în urmă scriam în presa locală severineană despre un ţopârlan şarlatan care a lucrat pentru firma X şi a fost dat afară pentru că ridicase escrocheria la rang de regulă profitând de încrederea pe care şi-o câştigase în timp în faţa şefilor din firmă. Iată ce scriam atunci:
“Ţopârlanul, mitocanul nostru după ce a fost exclus dintr-o firmă renumită, unde calitatea nu este un lux ci doar un sinonim al bunului simţ, unde avea maşina firmei – maşină străină nouă la dispoziţie 24/24, telefon cu minute la discreţie, hoteluri, restaurante gratis (decontate de firmă) dar şi o leafă cu vreo opt zerouri în coadă, (în România anului 2010!), confundă într-un anume moment al carierei lui “buna credinţă” a patronului cu naivitatea, dă “ţeapă după ţeapă” (cultivând o ciubucăreală antiprofesionistă, opusă regulilor firmei), îşi ia amantă (ah, infidelitatea!) şi un ceas scump (chiar dacă citea ora de pe telefonul celular) şi, după ce este dat afară (“vărsat”) purcede cu râvnă neostoită la denigrarea foştilor protectori”.
Diferenţa între a fi „bun” şi „expert” sau „excelent” le mai spuneam tot atunci severinenilor este diferenţa între „apa călduţă” şi abur (pentru a fi înţeles mai bine, deşi e vorba de câteva grade, DOAR aburul poate împinge înainte locomotiva!).
În prezent personajul nostru lucrează/moneşte filtre pentru altă firmă unde miserupismul, nepăsarea, tupeul este codul de conduită iar faptul că robinetul cu mulţi bani „nu mai curge cum curgea” îi stimulează doar „producţia” de ocări. Nu regrete, nu remuşcări, nu corecţia firii lui păcătoase!. (…) Ce e de admirat la firma cu pricina este site-ul lor de pe net foarte bine “aranjat” de experţii în promovare “internautică”
Azi m-am întâlnit cu el şi întrucât tocmai s-a operat a doua oară pe cord deschis, l-am întrebat dacă îi merg afacerile şi după răspunsul lui foarte convingător că “da, meeeergee!”, l-am întrebat dacă între un stend ieftin şi incert (aşa cum este filtrul pe care el îl promovează el în prezent severinenilor) şi un stend scump, de firmă renumită – ce ar alege pentru inimioara lui.
Mi-a răspuns că “întrucât e vorba de inima lui îl va alege pe cel scump”!.
“Pă şi atunci de ce înjuri firma X unde mata ai mâncat o pâine foarte albă?”
“Păi, domn Dan, îmi spune, aici echipamentul e la juma de preţ”
“Şi cât e comisionu lu mata, cât câştigi dacă e aşa ieftin, îţi convine să alergi?”
“Comisionu e cât vreau eu domne Dan!” – îmi spune sincer omuleţul meu. “Bine”, asta-i politica voastră de vânzări, da de ce spui mata severinenilor şi celor de prin Craiova, Timişoara, Slatina şi pe unde mai bântui după fraieri că membranele lu mata sunt mai ieftine şi tot aşa de bune ca cele de la “X” ? Ştii că ceeace vinzi mata e de “tip X”, adică sunt imitaţii fără vreo legătură cu cele autentice? “
“Ştiu domne Dan da tre’ să mănânce şi gura mea ceva!”
“Lasă asta ce dimensiuni au membranele mata osmotice?”
“0,01 microni”
“Şi X cât are? Mai ţii minte de când lucrai la X?”
“Da domn Dan 0,0001 microni!”
“Păi şi e tot la fel? De ce spui oamenilor că “cei de la X sunt nişte escroci?”
“Domne Dan ce să fac, tre să mănânce şi familia mea o pâine!”
“Eu te iert Maistore da uite-te puţin în sus şi spune-mi rogu-te ce vezi?”
Îşi ridică ochii spre cer şi îmi spune că “nimic!”.
“Ar trebui să te gândeşti că Boierului nu-i place să minţi oamenii care îşi caută sănătatea la fel ca şi mata alaltăieri. Dacă acu ai inima bună şi bate, e şi pentru că El nu a vrut să pleci aşa de repede de-aici dar nici nu te-a lăsat în viaţă ca să denigrezi Nobelul. Sau nu-i aşa?”
Mi-a strâns mâna ezitant şi ruşinat şi cu ochii în pământ a intrat în marketul de pe strada Crişan…
Tot în ziarul severinean mai sus pomenit mai scriam făcând referire la acest biet pălmaş, care acuză pe alţii de escrocherie, că un epigramist celebru, Gheorghe Zarafu a scris:
„Premiul NOBEL, eu aş da, celui care-n farmacie, ar descoperi ceva, să ne scape de Prostie!”…

PS – Pentru ca dezamăgirea mea să fie şi mai mare, firma pe care eu o lăudam a coborât între timp standardele “premium” sub cotele admise de Danny Water. Sfântul Profit, mare şi imediat a desfiinţat ideea de “PREMIUM” cea mult clamată. Asta nu înseamnă că fostul are dreptate. Nicidecum.  Asta înseamnă că cineva trebuie să păstreze ideea “PREMIUM” sau “EXCELENŢĂ”.

Chiar dacă se tot afirmă că “trăim în România”, când e vorba de sănătate, compromisul nu are ce căuta! Aşa s-a născut DrPro.

Misiune îndeplinită

Resemnarea, acceptarea inevitabilului, renunţarea la luptă sunt cei mai buni aliaţi ai bolii şi suferinţei

Aici este locul de unde încep viitoarele noastre boli

Zilele trecute m-am aflat la Urgenţă cu un prieten aflat în dificultate. Munca la serviciul Urgenţă sau Reanimare este extrem de solicitantă fizic dar mai ales emoţional pentru că te afli permanent în război cu acea Fiară nevăzută, nemiloasă, sângeroasă, necruţătoare care îşi vrea fără nici o negociere tributul de viaţă. Aici am avut ocazia să asist la un moment sensibil. Un profesor pensionar care avusese o criză dureroasă de inimă  fusese adus de ambulanţa chemată de un vecin. În plasa de plastic pe care o strângea la piept el a avut grijă să pună o lumânare, un săpun, un prosop şi un pachet de şerveţele parfumate pentru persoana care urma să-l spele după ce el va fi trecut la cele veşnice. Desigur că nu s-a întâmplat asta, el trăieşte şi azi datorită doctorilor şi asistentelor pricepute care l-au salvat şi l-au îngrijit, însă gestul mi s-a părut a fi unul definitoriu pentru întreaga societate românească: docilitate, umilire, acceptarea răului, resemnarea, abandonul total, non-implicarea, refuzul de a mai schimba ceva.

Suntem oare în faţa sfârşitului?

Mai merită să mai luptăm pentru viaţa noastră când ştim că sfârşitul este oricum acelaşi, şi când moartea ni se arată pe toate canalele tv în toate ipostazele posibile? Răspunsul este DA!. A abandona lupta înainte de vreme e totuna cu trădarea iar Viaţa pe care am primit-o în dar de la Dumnezeu, viaţa copiilor noştrii merită mai mult decât trădarea.

Istoria omenirii este scrisă de cei care şi-au propus sco­puri măreţe şi care au persistat cu îndârjire de ani de zile, până şi-au îndeplinit misiunea. Peter Drucker, spunea: „Ori de câte ori veţi descoperi undeva că ceva s-a realizat, veţi găsi acolo şi un obsedat, care ştie că are o misiune de îndeplinit”.

Aşa am decis că e mai puţin frustrant să ajut oamenii să prevină decât să lupt cu boala şi moartea în spital. Iar dintre toate metodele de prevenire am chemat în ajutor Apa generatoare de viaţă. De ce? Pentru că paradoxal, apa ne ajută cel mai mult să ne plătim ratele la bănci sau să ne sprijinim copii să-şi termine facultăţile.

Apa vindecătoare

Pentru că s-a tot vorbit de apa poluată, m-am aflat zilele trecute în laboratorul unde s-au efectuat analizele apei danuviene, şi am avut satisfacţia să constat că membranele osmotice pe care le-am lăudat de atâta timp şi-au îndeplinit misiunea la fel cum o vor face şi în zilele ce vor urma. Am sunat o bună parte din prietenii care beau o astfel de apă „strecurată” osmotic şi le-am dat vestea liniştitoare primind în schimb o mulţime de cuvinte de mulţumire dar şi de observaţii.

Am avut satisfacţia misiunii îndeplinite când unul din ei mi-a spus că „nu-l mai mănâncă  la…”, altul că are mătreaţă mai puţină, altul că a uitat de pastilele pentru arsuri la stomac. Altul mi-a spus că este mai calm şi că „parcă are mai multă ţinere de minte”, altul că nu-i mai miros picioarele sau transpiraţia sau altul că pur şi simplu vede „mai clar, mai limpede”. Un tip mai şugubăţ m-a întrebat dacă „apa strecurată osmotic are legătură cu îmbunătăţirea potenţei” şi i-am răspuns DA, întrucât creierul este cel mai important organ sexual el conţinând – în cifre peste 90% apă. Tot creierul, i-am mai spus, este cel ce ne face fericiţi sau trişti, inteligenţi sau obtuzi, bogaţi sau săraci, veseli sau încrâncenaţi, sănătoşi sau bolnavi. Adică, mai puţin de o jumătate de litru de apă limpede şi inteligentă participă la cele mai importante decizii pentru viaţa noastră.

O doamnă mi-a spus că se simte mai „curată în interior” şi mai tânără, alta că n-o mai doare spinarea când calcă rufele „de când bea apă strecurată osmotic şi nici fierul de călcat nu-i mai pătează cămăşile”. Alta mi-a spus că şi-a rezolvat o micoză cronică vaginală de când „face spălături cu apa asta purificată osmotic”, iar soţul era mândru de cuburile de gheaţă perfect transparente pe care le obţinea în nişte forme erotice haioase.

De vorbă cu Domn’ Profesor

După întâmplarea de la Urgenţă am fost sunat prin intermediul redacţiei de un profesor pensionar dintr-o comună din nordul judeţului, pentru a-l ajuta să aibă şi el apă „bună”. Am purtat cu domnul Profesor dar şi cu Preotul care a venit între timp- o lungă şi surprinzătoare discuţie despre boli, sănătate şi viaţă, despre prevenire şi recuperare uimit fiind de cunoştiinţele medicale pe care le stăpânea. Apoi despre apă şi despre câte feluri sunt membranele osmotice care, la fel ca uleiul de măsline, sunt printre cele mai  falsificate echipamente.

Am plecat de la acest om minunat cu aceeaşi senzaţie a datoriei îndeplinite, luând cu mine  o fărâmă din privirea aceea scânteietoare şi inteligentă a ochilor curaţi care au vegheat o viaţă întreagă generaţii de copii.  Şi în timp ce porneam maşina mă gândeam că acestui om nu-i va trece niciodată prin cap să îşi pună lumânarea şi săpunul în traistă.

Întâlniri remarcabile la Strehaia

Când mergi spre Craiova sau Bucureşti sau când vii de-acolo, treci inevitabil prin Strehaia. Cei care merg des pe drumurile acestea sunt ceva mai atenţi când ajung în această zonă. Un motiv ar fi drumul care se încăpăţânează să fie altfel decât denivelat şi nesigur sau altul ar fi palatele năstruşnice de o parte şi de alta a şoselei. Foarte mulţi îşi amintesc de Rodion Cămătaru – originar din Strehaia sau şi mai  mulţi ştiu că Leo din Strehaia are o iubită – Jasmine (dansatoarea din buric) o femeie generoasă ce lasă bacşişuri imense pe unde trece. Ceva mai puţini ştiu că în Strehaia îşi are originile „româno-olteanul” (aşa cum îi plăcea să-şi spună) omul care a efectuat primul zbor cu un avion cu reacţie, posesorul a sute de alte brevete de invenţii (majoritatea secrete şi azi) sau cel a ajutat la efectuarea primului pas pe Lună – Henri Coandă.

Unul din strămoşii savantului – Vîrdoianu a locuit la Strehaia, Matei Coandă era nepot al lui Iancu Jianu iar Costache Coandă – bunicul savantului a fost văr cu Tudor Vladimirescu (fraţii Marin şi Ion Coandă – pomeniţi an de an de Mihalache tatăl inventatorului – au fost panduri în oastea lui Tudor).

Cei mai mulţi călători afirmă că Strehaia este o localitate la fel ca toate comunele şi satele de pe drumul spre Severin –monotonă, incoloră, lipsită de personalitate.

Dar, aici se află (foarte aproape de şosea) Mânăstirea ctitorită de Matei Basarab (descendent după mamă din boierii Craioveşti) şi reparată ulterior de Constantin Brâncoveanu. În secolele XVI-XVII aici a fost reşedinţa Mehedinţilor condusă de Mihai (o mulţime de strehăieni poartă numele acesta) Pătraşcu – cunoscut mai ales cu apelativul „Mihai Viteazul” – marele unificator de neam românesc. Aici Biserica ce poartă hramul Sfintei Treimi nu are altarul orientat spre răsărit aşa cum este rânduiala ortodoxă ci spre sud (unii spun ca să fie păcăliţi turcii, alţii pentru a facilita accesul direct dinspre Palatul boierilor Craioveşti iar alţii că este o „dovadă a isteţimii oltenilor!!!”). Nimicuri, fleacuri uitate!.

Am oprit zilele trecute maşina în faţa unei căsuţe modeste, cu bornă kilometrică în faţă, pentru a saluta un om, o Doamnă aflată în concediu şi pentru a o ruga să accepte un interviu pentru televiziunea RTS. Este vorba de Doamna Doctor Lidia Gheorghiţescu o femeie care deşi mică de statură, firavă şi plăpândă ca o brânduşă de primăvară nu are loc defel în majusculele cuvintelor. Am gustat stând acele câteve zeci de minute alături de dumneaei la masa din curte, din mere domneşti şi din paradoxurile pur româneşti. Aveam în faţa ochilor o femeie medic cu mâini subţiri şi graţioase de pianist care au „cârpit” harnice mii de creiere – multe VIP-uri alături de marele Profesor Arseni sau nu mai puţin celebrul Profesor Dănăilă („locatar” al GunessBook cu peste 25 000 de operaţii pe creier din care aproape 500 doar asupra vaselor de sânge şi cu o rată de succes de peste 98%!!!). Terminase de plivit nişte buruieni cu tulpina mai groasă decât degetele ei dumnezeieşti. Încercam să gândesc, să înţeleg, să desluşesc tâlcul întâlnirii mele cu acest om. Un neurochirurg în Grecia de exemplu, şi în mod cert nu de talia Doamnei din faţa mea, pentru doar două operaţii pe lună primeşte circa 80 000 de euro. Alţii prin alte părţi de lume sunt milionari, au colecţii de vile în locuri exotice şi maşini unicat. Nu ştiu câti dintre voi au avut o senzaţie fizică cu privire la existenţa lui Dumnezeu dar mie mi s-a întâmplat chiar atunci stând de vorbă cu femeia acesta de o modestie şi o simplitate care m-au speriat. Nu a fost de acord să dea vreun interviu, mi-a spus că a regretat şi că a vorbit în martie la televiziunea Severin pentru că ea „e prea mică să vorbească – ea trebuie doar să ajute”!. I-am spus că mesajul ei profund ortodox deloc făţarnic a intrat mai adânc în inimile severinenilor decât poate ar fi reuşit s-o facă un sobor de preoţi (cu iertarea de cuviinţă!). Lidia Gheorghiţescu nu vrea slavă deşartă în faţa oamenilor. Ea îşi iubeşte la fel de mult mama trecută la cele veşnice şi se roagă neîncetat. „Eu am misiune să ajut oamenii şi asta e de la Dumnezeu. El mi-a poruncit să fac asta şi eu asta fac” îmi spune. „Voinţa noastră nu trebuie să fie mai presus de voinţa lui Dumnezeu iar această Voinţă este taina sufletului nostru. Din cauza asta eu vin la Strehaia să mă pot ruga în linişte. Aici nimeni nu mă vede şi nimeni nu mă aude, este doar între mine şi Dumnezeu”. „Dumnezeu este Lumină şi lumina rugăciunii mă ajută să văd întunericul în care trăim”. „Locul unde trebuie să ne luptăm cu răul este inima noastră”. „Cuvintele sunt prea puţine, sunt  incapabile şi nu pot să exprime recunoştinţa mea faţă de Dumnezeu care mă ajută”.

Este multă frică în jurul nostru, multă neştiinţă, multă dezinformare şi toate aceastea generează mici monştrii în creierele noastre. Doamna Doctor îi scoate fizic cu mâinile ei şi îi dizolvă definitiv prin rugăciune. Mâinile acestea atât de fragile nu ar trebui să smulgă buruieni ci ar trebui asigurate pentru sume imense chiar de statul român. În alte ţări mai civilizate, astfel de oameni sunt declaraţi prin lege ca fiind „patrimoniu viu” şi se bucură de onoruri speciale. Chiar dacă nu a fost de acord cu interviul cerut sunt sigur că nu va fi loc de supărare (pentru că am scris aceste cuvinte) în inima aceasta atât de generoasă şi care merită a fi umplută cu dragostea noastră a tuturor.

Am plecat de-acasă de la Doamna Doctor şi din Strehaia aceasta „lipsită de personalitate”, puţin mai smerit, puţin mai conştient de iadul în care trăim şi contaminat de Miracolul întâlnirii cu un om cu adevărat viu.

Cel mai frumos curcubeu la Tr Severin

După ropotul de ploaie scuturat spre seară (16.06.2010) deasupra Severinului, iată că iese Soarele şi ne oferă un curcubeu cu arc complet aşa cum rar mi-a fost dat să văd. Nu cred în coincidenţe dar după ziua agitată de ieri când lumea pe stradă vorbea că a început revoluţia la Bucureşti şi că arde Parlamentul cu Moţiune cu tot, iată că Dumnezeu în nesfârşita Lui generozitate, ne trimite un semn. O fi de bine, o fi de rău?…

Înclin să cred că e de bine, nu că aş fi eu mai optimist de felul meu şi pentru că am o credinţă profundă în viaţă, da prea era frumos!.

În toate timpurile a fost considerat un semn “ceresc” aducător de bine, pace şi prosperitate. Să nu uităm că acest dar divin este “opera” soarelui şi a picăturilor de apă pură din atmosferă. Puritatea apei îndeamnă la puritatea sufletului – condiţie necesară şi obligatorie pentru împlinirea binelui promis din Cer!…

Braga – băutură ieftină şi sănătoasă

braga


„Ieftin ca braga” este o expresie care capătă din nou consistenţă în aceste timpuri de criză, dar, oamenii inteligenţi ştiu că, în general lucrurile sau oamenii ieftini în care am investit s-au dovedit până la urmă foarte scumpi. Nu este şi cazul bragei. Nu este vorba de Braga – capitala antică a Portugaliei şi nici de zeul nordic Braga cel care purta un potir plin cu băutură rezultată din cereale fermentate. Braga era băutura favorită a romanilor şi era asemuită cu un nectarul divin. Inventatorii acestei băuturi au fost tot tracii, mai precis femeile trace care făceau turte de mei, murături delicioase, brânzeturi fermentale excepţionale, borş şi desigur, bragă.

La noi o regăsim în majoritatea târgurilor unde la simigerii erai întâmpinat şi îmbiat cu covrigi, alviţă şi limonadă dar mai ales cu o băutură tulbure, dulce acrişoară, uşor alcoolică, numai bună de potolit setea pe timp de caniculă.

În România interbelică, vânzătorii de bragă, numiţi generic „rumelioţi” (turci, bulgari, aromâni, armeni) purtau un mintean colorat cu găitane negre, şalvari, fesuri roşii cu ciucure negru, iar în picioare opinci specifice cu vârful în sus. În Bucureştiul „vechiului regat”, îi vedem descrişi de George Costescu purtând o tavă cu dulciuri într-o mână şi cu o doniţă cu bragă rece ca gheaţa în cealaltă (aveau cu ei şi gheaţă).

De cinci parale (moneda oficială din acele timpuri) primeai o cană mare cu bragă rece şi două feluri de dulciuri (bucuria copiilor).

Braga se obţine din fermentarea meiului măcinat şi a fost readusă în ţinuturile noastre de turcii nomazi începând cu secolul X din Asia Centrală. Este o băutură igienică deşi apare tulbure, mucilaginoasă, coloidală (componentele se află în suspensie aşa cum este şi sângele nostru, mediul apos intracelular, sau apa structurată coloidal de particulele Flanagan-Coandă), conţine cantităţi mici de alcool rezultat din fermentaţie acidă de tip lactic (microorganismele cele mai des întâlnite sunt Sacharomices cerevisiae şi Coli saprofit care îi dau şi aroma particulară, pronunţaţă şi care o face atât de specială). Într-un cm3 de bragă dulce se găsesc 784 500 germeni, iar – într-un cm3 de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după 5 – 8 zile, se găsesc 5 850 000 germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice. Unii comercianţi îi adaugă din nefericire zaharină sau aspirină pentru a se păstra mai mult timp suficient cât să fie vândută. Braga mai conţine o mulţime de vitamine, minerale, enzime sau fitonutrienţi proveniţi din seminţele de cereale sau mei iar compoziţia (şi implicit gustul) sunt cu atât mai mari cu cât apa folosită este mai pură (apa de reţea sau din pânza freatică este deja saturată în minerale sau alte componente chimice dizolvate).

Cum se prepară?

Se amestecă 2 kg de tărâţe de grâu cu 1 kg de făină de porumb (mălai), se obţine un aluat care se coace la cuptor. Acesta se pune la dospit apoi (după ce a fost scos) într-un butoi de lemn unde se mai adaugă apă şi drojdie pentru a fermenta. După 5 zile se strecoară în vase de lut sau de sticlă şi se mai poate îndulci după gust cu miere sau zahăr.

Altă reţetă se referă la braga obţinută din malţ. Malţul se obţine din grâu, orz, secară, porumb în cantităţi egale care se pun într-un vas cu apă acoperit. Când încep să încolţească se scurge apa iar seminţele se pun la uscat apoi se macină cu râşniţa. Acesta este malţul care împreună cu mălaiul se pune într-o altă oală cu apă care se fierbe obţinându-se o pastă consistentă ca mămăliga (o mestecăm la fel pentru a nu se prinde şi pentru a obţine densitatea dorită). Din această compoziţie se fac turte care se rumenesc pe tavă în cuptor la foc iute apoi sunt scoase şi puse la răcit. Se rup apoi în bucăţi mici şi se pun într-un vas cu apă de circa 10-12 litrii ( o găleată prevăzută cu canal de scurgere). Se lasă 3-4 zile la fermentat apoi se scurge obţinându-se celebra de-acum bragă. Turtele folosite mai pot fi refolosite încă o dată dar cu mai puţină apă. La canalul de scurgere al vasului, se aşează crenguţe ca să nu se înfunde/astupe scurgerea.

Unde mai putem bea bragă în Severin?

În Turnu Severin, încă de pe timpul epocii ceauşiste, un bragagiu celebru a fost Moni care mai prepara delicioasa alviţă cu nuci şi susan sau îngheţata râvnită de noi toţi cu care ne desfătam în copilărie, baclava sau gustoasa bragă. Mai existau unele familii turce dar s-au împuţinat până la dispariţie odată cu scufundarea insulei Adak-Kaleh când s-a ridicat barajul Porţile de FierI. Azi îi continuă tradiţia cu aceeaşi discreţie şi pricepere harnicul Ionică pe care îl putem vedea în cartierul Crihala. Mai găsim bragă şi pe strada Crişan ( în zona Casei Tineretului) la un vânzător ambulant însă nu este la fel de bună (este exagerat de dulce de la edulcoranţii sintetici folosiţi).

Carte poştală video din Turnu Severin 18.06.2010

Am descoperit azi, sub nişte tei care scuturau valuri de arome dulci,

de miresme feminine, de parfumuri dumnezeieşti o comunitate de gâze frumoase, liniştite şi … vii. Locuiau în carcasa abandonată a unei Dacii 1300 – primele modele!. Mi-am amintit, privindu-le, de o altă zi când, în urmă cu mulţi ani, mă aflam sub teii din cimitirul de la ţară şi priveam un fragment de craniu proaspăt scos de groparii pe jumătate beţi, craniu ce aparţinuse unei bătrâne care trăise demult, (mama Veta) pe când eram copil. În orbitele goale îşi făcuseră cuib nişte gâze mai închise la culoare dar la fel de vii ca acelea pe care le-am văzut azi. Moarte şi viaţă, viaţă şi moarte… Când mă gândesc la moarte mă apucă un dor nebun după lumină şi mă deprim rău atunci când văd întuneric. Iată în câteva minute un crâmpei din ziua de azi: puţină viaţă vie, oameni indiferenţi şi, parcă din ce în ce mai mult întuneric…

Braga – băutură ieftină şi sănătoasă

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3HenSNSZs-M]
„Ieftin ca braga” este o expresie care capătă din nou consistenţă în aceste timpuri de criză, dar, oamenii inteligenţi ştiu că, în general lucrurile sau oamenii ieftini în care am investit s-au dovedit până la urmă foarte scumpi. Nu este şi cazul bragei. Nu este vorba de Braga – capitala antică a Portugaliei şi nici de zeul nordic Braga cel care purta un potir plin cu băutură rezultată din cereale fermentate. Braga era băutura favorită a romanilor şi era asemuită cu un nectarul divin. Inventatorii acestei băuturi au fost tot tracii, mai precis femeile trace care făceau turte de mei, murături delicioase, brânzeturi fermentale excepţionale, borş şi desigur, bragă.

La noi o regăsim în majoritatea târgurilor unde la simigerii erai întâmpinat şi îmbiat cu covrigi, alviţă şi limonadă dar mai ales cu o băutură tulbure, dulce acrişoară, uşor alcoolică, numai bună de potolit setea pe timp de caniculă.

În România interbelică, vânzătorii de bragă, numiţi generic „rumelioţi” (turci, bulgari, aromâni, armeni) purtau un mintean colorat cu găitane negre, şalvari, fesuri roşii cu ciucure negru, iar în picioare opinci specifice cu vârful în sus. În Bucureştiul „vechiului regat”, îi vedem descrişi de George Costescu purtând o tavă cu dulciuri într-o mână şi cu o doniţă cu bragă rece ca gheaţa în cealaltă (aveau cu ei şi gheaţă).

De cinci parale (moneda oficială din acele timpuri) primeai o cană mare cu bragă rece şi două feluri de dulciuri (bucuria copiilor).

Braga se obţine din fermentarea meiului măcinat şi a fost readusă în ţinuturile noastre de turcii nomazi începând cu secolul X din Asia Centrală. Este o băutură igienică deşi apare tulbure, mucilaginoasă, coloidală (componentele se află în suspensie aşa cum este şi sângele nostru, mediul apos intracelular, sau apa structurată coloidal de particulele Flanagan-Coandă), conţine cantităţi mici de alcool rezultat din fermentaţie acidă de tip lactic (microorganismele cele mai des întâlnite sunt Sacharomices cerevisiae şi Coli saprofit care îi dau şi aroma particulară, pronunţaţă şi care o face atât de specială). Într-un cm3 de bragă dulce se găsesc 784 500 germeni, iar – într-un cm3 de bragă acră, obţinută din bragă dulce, după 5 – 8 zile, se găsesc 5 850 000 germeni care pot reface flora intestinală saprofită a celui care a folosit tratament cu antibiotice. Unii comercianţi îi adaugă din nefericire zaharină sau aspirină pentru a se păstra mai mult timp suficient cât să fie vândută. Braga mai conţine o mulţime de vitamine, minerale, enzime sau fitonutrienţi proveniţi din seminţele de cereale sau mei iar compoziţia (şi implicit gustul) sunt cu atât mai mari cu cât apa folosită este mai pură (apa de reţea sau din pânza freatică este deja saturată în minerale sau alte componente chimice dizolvate).

Cum se prepară?

Se amestecă 2 kg de tărâţe de grâu cu 1 kg de făină de porumb (mălai), se obţine un aluat care se coace la cuptor. Acesta se pune la dospit apoi (după ce a fost scos) într-un butoi de lemn unde se mai adaugă apă şi drojdie pentru a fermenta. După 5 zile se strecoară în vase de lut sau de sticlă şi se mai poate îndulci după gust cu miere sau zahăr.

Altă reţetă se referă la braga obţinută din malţ. Malţul se obţine din grâu, orz, secară, porumb în cantităţi egale care se pun într-un vas cu apă acoperit. Când încep să încolţească se scurge apa iar seminţele se pun la uscat apoi se macină cu râşniţa. Acesta este malţul care împreună cu mălaiul se pune într-o altă oală cu apă care se fierbe obţinându-se o pastă consistentă ca mămăliga (o mestecăm la fel  pentru a nu se prinde şi pentru a obţine densitatea dorită). Din această compoziţie se fac turte care se rumenesc pe tavă în cuptor la foc iute apoi sunt scoase şi puse la răcit. Se rup apoi în bucăţi mici şi se pun într-un vas cu apă de circa 10-12 litrii ( o găleată prevăzută cu canal de scurgere). Se lasă 3-4 zile la fermentat apoi se scurge obţinându-se celebra de-acum bragă. Turtele folosite mai pot fi refolosite încă o dată dar cu mai puţină apă. La canalul de scurgere al vasului, se aşează crenguţe ca să nu se înfunde/astupe scurgerea.

Unde mai putem bea bragă în Severin?

În Turnu Severin, încă de pe timpul epocii ceauşiste,  un bragagiu celebru a fost Moni care mai prepara delicioasa alviţă cu nuci şi susan sau îngheţata râvnită de noi toţi cu care ne desfătam în copilărie, baclava sau gustoasa bragă. Mai existau unele familii turce dar s-au împuţinat până la dispariţie odată cu scufundarea insulei Adak-Kaleh când s-a ridicat barajul Porţile de FierI. Azi îi continuă tradiţia cu aceeaşi discreţie şi pricepere harnicul Ionică pe care îl putem vedea în cartierul Crihala. Mai găsim bragă şi pe strada Crişan ( în zona Casei Tineretului) la un vânzător ambulant însă nu este la fel de bună (este exagerat de dulce de la edulcoranţii sintetici folosiţi).

Imagini din trecut…

Undeva în străfundurile creierului primar, păstrăm frânturi de imagini din cele ce-au fost viaţa noastră odată. Iată câteva păstrate pe film de 16 mm de un prieten Ghilerdea din Severin.

Dintr-o dată te inundă melancolia şi regretul vieţii trecute prea repede iar Timpul devine atunci material ca  inima care bate ritmul unei alte melodii…

 

5 vizitatori online acum
0 vizitatori, 5 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 9 la 01:28 am UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC