> News of the day <

din vârful tastelor…

Informaţii pentru cei cu IQ mai mare… Dacă apa asta fără minerale “Berg” – 750 ml – costă 20 de dolari(!!!), Apa Preventivă Alexoae – Apă Purificată Aqua Group Nobel Pure Pro (aia care unora le provoacă… greaţă că cică n-are gust!) IDENTICĂ şi la fel (!) ca bergu ăla nu costă mai nimic (80 … Read more

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

De ce nu se strică mierea nici după câteva mii de ani?

Pentru că n-are în compoziţie… apă – care să permită dezvoltarea microorganismelor.
Albinele …ŞTIE!…

http://www.realitatea.net/de-ce-rezista-mierea-mii-de-ani-fara-sa-se-strice-cercetatorii-au-in-sfar-it-raspunsul_1255146.html

Cum sunt înşelaţi românii care cumpără apă minerală

Atenţie la ce beţi! Cum sunt înşelaţi românii care cumpără apă minerală

Mii de litri de apă minerală naturală (inclusiv de izvor) au fost retraşi de la comercializare de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), în urma unor controale pe care le-au efectuat la mai mulţi operatori economici.

 

Inspectorii ANPC au controlat, în perioada 15 iulie – 2 august 2013, 845 de operatori economici (31 producători, 104 distribuitori, 668 magazine şi 42 staţii de distribuţie carburanţi), iar la 471 dintre aceştia au fost depistate deficienţe. Inspectorii au verificat modul de comercializare, etichetare, prezentare şi publicitate a apelor minerale naturale (inclusiv apele de izvor).
Cu ocazia controlului a fost verificată o cantitate de circa 7, 8 milioane de litri de apă minerală naturală şi apă de izvor, cantitatea identificată cu abateri reprezentând 832.000 litri (10,6 %).

Principalele aspecte constatate se referă la nerespectarea condiţiilor de depozitare şi păstrare indicate de producători (47 de firme), comercializarea de ape minerale naturale cu data durabilităţii minimale depăşită, parametri fizico-chimici neconformi cu cei declaraţi sau ambalaje deteriorate. De asemenea,  8,6 % din cantitatea de apă minerală naturală controlată prezenta deficienţe de etichetare, lipsa informaţiilor sau marcarea incorecta şi/sau incompletă a elementelor de identificare şi caracterizare, neoferindu-se consumatorilor informaţiile obligatorii, care să permită alegerea sortimentului dorit.
Comercializarea de ape imbuteliate in ambalaje deteriorateLipsa afisarii pretului pe produs si/sau a pretului pe unitatea de masura sau neafisarea acestora in mod vizibil, pentru apele imbuteliate comercializate

Au fost oprite definitiv şi retrase de la comercializare 2.052 litri de apă minerală naturală şi apă de izvor în valoare de 5.258 lei, pentru că care erau depozitaţi în condiţii improprii (temperatura peste cea impusă de producători şi sub acţiunea directă a razelor solare) sau erau expiraţi.
În urma acţiunii, s-a dispus şi oprirea temporară de la comercializare a cca. 830.000 litri apă minerală naturală şi apă de izvor în valoare de 759.367 lei, până la remedierea neconformităţilor constatate
Totodată, au fost aplicate 486 de sancţiuni contravenţionale din care 284 de amenzi în valoare de 820.000 lei şi 202 avertismente.

Consumul mediu anual de apă minerală naturală din România este estimat la aproximativ 55 de litri, de trei ori mai mic decât al ţărilor precum Italia, Germania, Franţa, în pofida potenţialului ridicat al resurselor de apă minerală care plasează România pe unul dintre primele locuri din Europa, conform Patronatului Apelor Minerale Apemin.

patriotism local… mai există?

” Suntem aproape de finalizarea filmărilor pentru documentarul “Pe urmele tracilor”, un film care va răsturna, cu probe temeinice, ceea ce se știe la nivel oficial despre istoria antică a Europei.
Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile tracice au ocupat spații vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii… O istorie care ar trebui rescrisă!…
Și cum Forțele Celeste se arată a fi de partea noastră, acum două zile am reușit să-l surprindem pe Decebal, la Dunăre, în ipostaza perfectă – înconjurat de nori de furtună, cu fulgere care brăzdau cerul.. O imagine video ideală pentru genericul filmului! (asta o veți vedea doar în film)
Prin urmare, rămâneți aproape – lansarea oficială a filmului va fi pe data de 4 octombrie, în București.
Cei care doriți să susțineți financiar acest demers, o puteți face trimițând un SMS în valoare de 5 Euro + TVA, cu textul BUREBISTA însoțit de adresa dv. de e-mail la 7472, număr valabil în toate rețelele de telefonie mobilă. (Vi se va solicita un al doilea SMS, pentru confirmare, dar pentru acesta nu veți fi taxați).
În contul SMS-ului trimis veți primi, în cel mai scurt timp, cartea “Strămoșii noștri reali”, autor Gheorghe Iscru. Avem nevoie și de dumneavoastră pentru a reuși. Vă mulțumim tuturor!

http://danielroxin.blogspot.ro/2013/08/m-am-intalnit-cu-decebal-pe-malul.html

despre corupţie…

Ăsta-i un documentar fabulos!
Înţelege şi un copil de ce se-ntâmplă să n-avem bani pentru caietele copiilor sau pentru medicamentele ălor bătrâni…
Dincolo de vorbele chinuite, scremute, alese cu grijă, cerşetoare de voturi ale politicienilor sunt instituţiile bancare trans-naţionale care susţin Marea Corupţie Globală.
Un documentar despre sinuciderea noastră lentă!…
Lipseşte parcă ceva din el… Voi ştiţi?…

Despre delfini…

Am cunoscut la Bucureşti pe cel ce a creat primele dispozitive de comunicare cu delfinii – SECRETE MILITARE în SUA chiar şi azi!- dr Patrick Flanagan. Cu siguranţă doamna aceasta a colaborat cu el!

uite aici cele câteva minute pe care le-am trăit alături de unul din geniile în viaţă ale omenirii – Patrick Flanagan – participant activ la proiectele Geminni, Mercury şi Apollo care au dus primii oameni pe lună, decorat de Preşedintele SUA, directorul FBI, CIA, etc- consilier pentru securitate la Casa Albă şi NSA…

despre “învăţământ”…

Medicamente?…

Minţile lucide înţeleg că deşi există o explozie de medicamente (extrem de multe şi de scumpe) ele nu fac oamenii mai sănătoşi…
Şi-atunci minţile astea luminate vor medicamente mai … bune
Eu propun o … APĂ mai BUNĂ!
E ceva rău în asta?

“Nor informaţional”…

“Mediu de învăţare auto-organizat”… “Nor informaţional”…
“Cum pregăteşte şcoala de azi tinerii pentru ziua de mâine?” … Bună întrebare… Ar trebui pusă şi ăstora de la facultăţile din românica dragă unde ieşi cu nişte hârtii EXTREM DE SCUMPE, COMPLET INUTILE numite “Diplome de licenţă” sau “doctorat” (avem ai mai mulţi “doctori” pe metru pătrat din Europa în aproape orice dar şi cei mai mulţi analfabeţi!)…
Hmmm… trebuie să spun cândva mai multe despre cursul meu-ăla cu “apa şi vânzarea directă”. Înveţi multe chestii de bun simţ despre tine, despre sănătate şi câştigi şi ceva bănuţi… CURAŢI şi CINSTIŢI…
Omul acesta îşi susţine prezentarea cu nişte imagini filmate parcă de… mine!… “Amator” e puţin spus! Prietenii mei din televoziune m-ar fi desfiinţat pentru astfel de “cadre” însă ele sunt atât de utile… Totul i se iartă acestui om inimos!…

sexul de calitate!

A învinge…

“Îmi doream viaţa de dinainte…corpul de dinainte… fundul prăpastiei e locul perfect de plecare… nu mai conta pentru că mă ardea ceva pe dinăuntru…acuma ŞTIU că adevărata mea forţă n-a venit niciodată din trup…”…

O “poveste”

O “poveste” minunată:
“toată lumea din Reanimare aştepta fie să mor fie să fac pe mine… chirurgul a venit şi m-a şters la fund… mergi mai departe şi dă tot ce poţi… eşti VIU, asta e!”…
Un adevărat Poem de dragoste dedicat chirurgilor!…
Merită văzut, sunt doar câteva minute…

Încrederea…

Fix despre asta (ÎNCREDERE) vorbesc şi eu la cursurile mele de vânzare directă (alea cu purificatoarele de apă) atât de blamate de unii “oameni” superficiali care nici măcar n-au habar dacă-s vii.
Am scris destule întâmplări REALE cu de-ăştia şi despre cum s-au petrecut din lumea asta – o să scot o carte în curând “Vinutilii de pe strada mea” – poveşti fără tâlc…
Ăştia când îi întrebi dacă-s vii, se caută cu mâinile, se pipăie, se ciupesc de nas, ţipă şi-ncep să se… râdă!
Apoi înjură copios – nu contează pe cine, ce!…
“Oamenii nu mai consumă pentru a ţine pasul cu ceilalţi ca până acum… Oamenii consumă pentru a-i cunoaşte pe ceilalţi” – spune fata asta frumoasă şi deşteaptă… Minunat concept şi… profund!
Dar cum să-l faci înţeles ăstora de pe-aici care s-au specializat în sarcasm (nărav specific, comunistoid), hăhăială şi râgâială?…

Ben Goldacre

suntem “medicalizaţi”!!!…

despre moarte…

“Canarul de Apă”

“Canarul de Apă” – un dispozitiv pe bază de …lumină care-ţi spune dacă apa e curată sau nu…
Am şi eu unul asemănător TDS-metru care-mi spune dacă mai e ceva în pahar în afară de … apă!…

Inteligenţa înseamnă…pre-zicere!

Inteligenţa înseamnă…pre-zicere!
Pre-dicţiile creierului inteligent (neo-cortex-ul) stau la baza alegerilor înţelepte. Oamenii înţelepţi pot prezice viitorul (filmele astea pe care le-am văzut în ultimele ore cred că i-ar fi plăcut şi lu ga’riţa)…
Despre creier…

Despre idei parazite

Despre idei parazite care infectează (se autocopiază de la un individ la altul) şi controlează creierele majorităţii oamenilor… “Negândire în acţiune”… “Informaţii cu atitudine”…

Frumuseţea artei şi frumuseţea… ştiinţei…

Adevăr şi frumuseţe…
Imagini cu şi despre celulele noastre.
Ingredientul fizic (sau chimic) principal al acestora este… apa.
Animaţie medicală… Excelent filmuleţu’!

Stephen Hawking dixit:

Şi Odobleja?…

Creierul… îndrăgostit

fotografii de … poveste!

Mulţumesc!

despre vindecare…

despre miros şi parfumuri…

F A B U L O S !…

Bărbaţii se masturbează încă din perioada intrauterină!…

Apa…

Îmi place expunerea asta cu apa!
Tipul foloseşte un filtru de cărbune activ granular.
Mai bun decât filtrul acesta este însă purificatorul osmotic… tot POU! (aparii mei ştiu ce-i aia!)…

Cum mai gândeşte creierul…

Curs de vânzare…

O legendă vie a matematicii: Benoit Mandelbrot

Arta de a alege…

Un documentar excelent!
O cercetătoare nevăzătoare îmi confirmă ce mi-a spus nu demult, ga’riţa-n vis:
“Lasă-i moarti pe-ştia cu apa asta… Nu vor, nu vor… Apa asta-a-mata-i pentru-i de vin… mai pe urmă”…
Oamenii din fostele ţări comuniste au o mentalitate specifică, spune femeia aici în documentar.
Înţeleg acum mai bine reticenţa majorităţii concetăţenilor mei la “schimbarea apei”.
De fapt TOATE felurile de “ape” sunt pentru ei …UNA SINGURĂ!
“La ce dracu s-o schimb? Că vrei tu să vinzi nu ştiu ce filtre?”…
“Fie cum vrei tu… Fericirea (sau nefericirea) ta stă în alegerile tale” spun şi eu ca femeia asta…
Un alt film pe care am să-l folosesc în discuţiile cu cursanţii mei de la cursurile despre apă…

Sănătate sonoră…

“Urechile nu au pleoape… Urechile nu sunt făcute pentru auzit ci pentru ascultat.”

Rumi:

“Dincolo de “bine” şi de “rău” se găseşte un câmp. Ne întâlnim acolo”…

Sunetul Universului

“Nu există nici un locşor în Univers fără sunete”… mi-a spus prietenul de la schit.
“Universul are o coloană sonoră orchestrată de spaţiul însuşi. Spaţiul poate vibra ca o tobă”… spune fata asta în prezentare…
Fabulos!
Acu-nţeleg de ce prietenului meu de la schit îi plăcea toaca aşa de mult. Pentru că PRIN sunete, dincolo de ele (el ŞTIE!) este… Tăcerea.
“Micul adevăr e din cuvinte limpezi şi scânteietoare-n minte.
Marele-Adevăr este o mare de Tăcere cutremurătoare”… spunea şi Rabindranath Tagore…

“feliuţă” de … timp

excelentă prezentare!…

nici vinul nu mai e ce-a fost…

“Nici vinul cumpărat de la ţărani nu mai e ce-a fost odată, spun specialişii. Ca să îl ajute să fiarbă mai repede, îi adaugă zahăr. Pentru a se limpezi şi a nu-şi pierde culoarea, mirosul şi gustul, şi ţăranii adaugă vinului sulfiţi. Problema nu o reprezintă adaosul, ci faptul că nu se respectă indicaţiile şi dozajul…
Cinci sortimente de vin au fost examinate de laboratorul oficial al Uniunii Europene. Experţii au descoperit că, în loc de vin, sticlele erau umplute cu un amestec de apă, zahăr, alcool şi arome. Vinurile analizate au fost „Strămoşesc” şi „9 poloboace”, produse de SC Vinexport Trade Mark Focşani, „Perla Dunării”, produs de SC Vinton Galaţi, „Buchet”, produs de Casa de Vinuri Zoreşti Buzău, „Babanul”, produs de Murfatlar şi „Alb Nobil”, fabricat de SC Rom Cas SRL Dâmboviţa”…

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-se-ascunde-in-vinurile-ieftine-1038107.html#ixzz2ctSjDkbZ

Alte mituri despre apa îmbuteliată…

Industria apei imbuteliate incepe din ce in ce sa castige teren in favoarea bauturilor la pet, fie ele carbogazoase ori nu. Este insa ea, atat de benefica, asa cum se spune? Iata adevarul adevarat!
Mitul numarul 1 – Apa imbuteliata este mai buna decat cea de la robinet
Nu in toate cazurile. Multe companii care comercializeaza apa plata, sustin ca ea provine din adancurile muntilor, sau din izvoare vulcanice, ceea ce nu este intotdeauna adevarat. De fapt, se pare ca 25-40% dintre surse, nu sunt la fel de exotice precums e vehiculeaza.
Alternativa la apa plata imbuteliata este cea de la robinet. Institutiile abilitate avizeaza calitatea acesteia, in conformitate cu legislatia si normele in vigoare. Acestea difera insa, de la tara la tara, si, din pacate, in unele cazuri, sunt destul de permisive.
Mitul numarul 2 – Apa purificata are gust mai bun
Apa cu adevarat pura, adica cea distilata, din care se elimina toate sarurile si mineralele, are gust salciu. Substantele care ofera gust bauturii de toate zilele, sunt sodiul, magneziul si clorurile care exista in aceasta. Exista insa si un element care denatureaza aroma apei imbuteliate – este vorba despre clor. Daca asezati sticla de apa plata in congelator, fara sa insurubati prea strans dopul, izul de clor va disparea in timpul noptii ca prin minune.
Mitul numarul 3 – Apa cu vitamine, minerale sau proteine este mai sanatoasa decat cea plata, traditionala
Realitatea este ca vitaminele, colorantii, proteinele si alte elemente aditionale adaugate in apa nu fac altceva decat sa intregeasca tabloul fals impus de strategiile de marketing. In plus, aportul de vitamine promis de produsele de acest tip, nu acopera nici pe departe nevoia zilnica a organismului.
Sticlele de apa despre care am vorbit mai sus contin si cantitati nejustificat de mari de zaharuri, precum si intensificatori aromatici – toate acestea nu fac altceva decat sa adauge calorii, mai multe chiar decat sucurile ditetice. In alta ordine de idei, cand vine vorba despre fluor si iod, apa de la robinet iese castigatoare in competitia cu apa la pet.
Lipsa unei cantitati suficiente de iod in organism, cauzeaza aparitia bolii numite gusa endemica. Gusa endemica este o afectiune recunoscuta in toata lumea, dar cu precadere in anumite zone, unde cuprinde un mare numar din populatie. Ea poate fi simpla sau complicata, cu anumite tulburari endocrine si/sau nervoase, cum ar fi surdo-mutitatea sau cretinismul. Daca iodul scade sub 5 micrograme la litru, poate surveni boala.
Mitul numarul 4 – Trebuie consumate pana la 8 pahare de apa zilnic
Acesta este cantitatea zilnica recomandata in cazul femeilor. Totusi, exista si o problema – 80% din fluidele consumate zilnic se asteapta sa fie abtinute din bauturi (apa, ceai, sucuri, cafea, etc) si restul de 20%, din alimente.
Dificultatea consta in putinta de a socoti gramajul bauturilor consumate, precum si a cantitatii de fluide obtinute din mancare. Chiar si asa, va fi nevoie sa mentineti un echilibru intre recomndarea medicilor si nevoile dumneavoastra. Asadar, daca simtiti nevoie sa beti mai multa apa, nu ezitati, pentru ca, pana la urma, organismul este cel care regleaza nevoile fiecaruia!
Mitul numarul 5 – Dupa antrenament intens, este mai buna apa imbuteliata
Numai in cazul depunerii unui efort iesit din comun, aceasta afirmatie este oarecum adevarat. Oarecum, pentru ca si mai bune sunt bauturile care contin electroliti (sodiu si potasiu), substante care sunt pierdute pe parcursul miscarii excesive. Fireste, acest fapt este valabil mai mult in cazul sportivilor. Daca insa va antrenati moderat, consumati apa simpla, pentru ca este numai buna!
Mitul numarul 6 – Apa la pet este buna pentru mediu, deoarece poate fi reciclata
Ar fi ideal, insa lucrurile nu stau tocmai asa. Costurile de productie de tip ecologic-friendly includ manufacturarea sticlelor, incarcarea lor, transportarea, dar si asezarea pe raft, ca sa nu mai vorbim despre marketing. In plus, intrunirea cerintelor de protejare a mediului, necesita suficient petrol cat sa ajunga pentru 100.000 de masini intr-un an. Din pacate insa, doar 86% dintre sticlele de plastic ajung in cosurile de gunoi special amenajate lor.

http://www.csid.ro/health/mituri-si-adevaruri-despre-apa-plata-2780380/

A “crede” şi … a”şti”…

“CREDEM că apa îmbuteliată este cea mai sănătoasă alegere, care ne măreşte vitalitatea şi ne aduce în organism cea mai curată apă disponibilă în mod curent.
ÎN REALITATE ea poate fi chiar dăunătoare sănătăţii. Potrivit unor studii, dacă apa stă mult timp în ambalajul PET, plasticul eliberează anumite cantităţi de substanţe chimice care trec în apă şi, apoi, în organismul uman. Cu cât petrece mai mult timp în PET, cu atât apa va avea un conţinut mai mare de substanţe nocive…
CREDEM că apa îmbuteliată are întotdeauna un gust mai bun decât cea de la robinet, deoarece conţine enzime care ne stimulează papilele gustative şi ne dau o senzaţie de prospeţime.
ÎN REALITATE lucrurile sunt mai nuanţate. Situaţia depinde foarte mult de sursa de apă din care se alimentează reţeaua publică şi de starea conductelor. Chiar dacă în România situaţia lasă mult de dorit şi multe oraşe sunt deficitare în această privinţă, în acele locuri unde autorităţile insistă pe respectarea regulilor sanitare, apa de robinet este chiar mai bună decât cea la PET…
CREDEM că apa îmbuteliată este ieftină şi uşor de procurat.
ÎN REALITATE apa îmbuteliată costă de la 240 la peste 10.000 de ori mai mult decât apa de la robinet…
CREDEM că apa îmbuteliată are un conţinut redus de substanţe chimice, mai ales de compuşi nocivi.
ÎN REALITATE, lucrurile iarăşi nu stau chiar aşa şi au fost situaţii în care anumite mărci sau loturi de apă la PET au avut probleme, chiar serioase, privind prezenţa unor germeni patogeni. În Statele Unite, de exemplu, apa îmbuteliată intră în categoria „alimentelor” şi este controlată pe baza standardelor Food and Drug Administration (FDA), în timp ce apa de robinet intră sub incidenţa Environmental Protection Agency (Agenţia de Protecţie a Mediului), care operează cu standarde mult mai stricte decât FDA, având drept rezultat o apă de robinet mai pură chiar decât cea la PET. Aproximativ o cincime din sortimentele de apă îmbuteliată din SUA au avut, în decursul timpului, probleme privind un conţinut mărit de substanţe nocive…
CREDEM că sticlele de plastic, binecunoscutele PET-uri nu mai reprezintă o problemă pentru mediu, deoarece sunt reciclate în proporţie tot mai mare.
ÎN REALITATE PET-urile reprezintă o problemă serioasă chiar şi în ţările care au sisteme bine organizate de reciclare a deşeurilor. În Statele Unite, de exemplu, aproximativ 4 miliarde de astfel de ambalaje ajung la groapa de gunoi în fiecare an, generând costuri de ecologizare de aproximativ 70 de milioane de dolari…
CREDEM că unităţile de îmbuteliat apa stimulează economia zonelor în care sunt amplasate şi creează locuri de muncă.
ÎN REALITATE corporaţiile multinaţionale cumpără dreptul de control şi exploatare a rezevelor subterane de apă, oriunde pot, iar industria de îmbuteliere pe care o susţin limitează ceea ce mulţi consideră ca fiind un drept inalienabil: accesul la o sursă de apă sigură şi necostisitoare. Apa mai este numită şi „aurul albastru al secolului XXI”. Urbanismul, poluarea, încălzirea globală şi creşterea populaţiei terestre transformă rapid apa potabilă într-o resursă tot mai disputată şi valoroasă.
Pe ansamblu, industria de îmbuteliere a apei creează puţine locuri de muncă, media pe plan mondial fiind de 24 de salariaţi pentru o unitate de mărime medie. În plus, sunt studii care demonstrează că, atunci când o fabrică de îmbuteliere se construieşte într-o localitate, majoritatea salariaţilor acesteia provin din afara comunităţii care şi-a cedat controlul asupra resurselor sale de apă, în schimbul promisiunii unor noi locuri de muncă…
CREDEM că apa pe care o cumpărăm la sticle provine din cele mai cristaline izvoare „din inima munţilor”, sau – cel puţin – din puţuri de mare adâncime, neatinse de poluarea lumii moderne.
ÎN REALITATE, autorii studiului citat în deschidere estimează că minimum 25% din apa îmbuteliată provine, de fapt, din reţeaua de alimentare, fiind cel mult tratată suplimentar, uneori. Chiar şi în SUA, unde a fost realizat studiul, sortimente de apă recomandată ca fiind „de izvor” sau „pură din inima gheţarilor” proveneau, de fapt, din puţuri urbane unele situate chiar în apropierea unor gropi de gunoi.
Nici România nu a fost scutită de astfel de incidente. În 2005, de exemplu, ANPC a închis mai multe fire din judeţul Braşov care vindeau apă de robinet pe post de „apă de izvor”…

apa…

În zona asta – plină se sfaturi docte, nu prea există studii legate de… apă…
E prea banală şi insignifiantă sau…

… “noi toţi minţim!”…

şi… iar despre creier!…

oxitocina…

oxitocina – “hormonul mângâierii”, “fidelităţii” şi acum iată, al “moralităţii” – un hormon care este stimulat de masaj şi … nu numai…

cele mai frumoase imagini pe care le-am văzut!…

traiul sănătos m-a omorât…

greşelile medicilor…

cum funcţioneşte memoria…

tartru dentar…

creierul văzut din interior…

minerale din apa de mare…

Apa bună de băut (corectă celular – adică sănătoasă) va fi din ce în ce mai greu de găsit.
Soluţia? Purificarea apei de reţea, a mărilor şi oceanelor prin osmoză inversă.
O mulţime de comunităţi din lumea largă deja fac asta!
Ce facem însă cu mineralele obţinute? În alte timpuri acestea au cauzat dispariţia unor civilizaţii (saraturarea solurilor prin irigarea excesivă cu apă hiperminerală complet diferită de apa de ploaie divină dătătoare de viaţă, purificată prin …evaporare).
Din nou… microbii sunt chemaţi în ajutor.
Ei transformă mineralele anorganice dizolvate în apa oceanului în minerale organice, vii, uşor asimilabile de fiinţele vii.
Un alt documentar interesant…

despre microbi… şi puţin despre…apă!

creierul…

… acceptarea conștiinței ca fenomen biologic…

Sankofa

Sankofa înseamnă “întoarce-te şi pricepe” sau “învaţă din trecut”…
… despre semne, simboluri, proto-scriere în Africa…

Alan Russell

Alan Russell, cercetător la granița dintre chimie, biologie și materiale avansate, studiază medicina regenerativă la Institutul McGowan pentru Medicină Regenerativă din cadrul Universitații din Pittsburgh. Acesta (împreună cu echipa sa) a reușit să determine regenerarea țesutului uman utilizând un proces inițial care transmite corpului semnale de auto-reconstrucţie. Iată explicațiile sale într-un scurt discurs marca TED:

sarcasm…

„ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte”
„a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine” – Cristiana Alexandra Levitchi -psihoterapeut și psiholog clinician
…”Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți de ceea ce facem.
Dar acest mod de a umple golul interior funcționează numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență”…

http://adinaamironesei.blogspot.ro/2012/11/despre-ironie-si-sarcasm-despre-dreptul.html

Cel mai fericit om din lume – Matthieu Ricard.

Acesta s-a specializat în biochimie la Institutul Pasteur, dar a „părăsit” știința alegând să se mute în Himalaya și să devină un călugăr budist. În acest mod și-a propus să studieze fericirea, atât la nivel uman de bază și ca subiect de studiu din punct de vedere științific.

Cu Vilayanur Ramachandran despre creier…

Revista Time l-a inclus pe Vilayanur Ramachandran în topul 100 al celor mai influente persoane din lume, iar Richard Dawkins l-a numit “Marco Polo al neuroștiinței”…

din nou despre creier…

vorbe…

Buddha:
„Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

Creeaza-ti ziua! from Adina A. on Vimeo.

umbra…

MARIANNE WILLIAMSON:
“De multe ori, noi ne temem să ne privim umbra în faţă, pentru a evita astfel ruşinea sau stânjeneala care însoţesc de regulă recunoaşterea unei greşeli. Ni se pare că dacă ne vom privi prea direct, vom fi expuşi în toată goliciunea noastră. Nu dorim să ne privim în faţă umbra, întrucât ne temem de ceea ce am putea găsi aici. În realitate, singurul lucru de care ar trebui să ne temem este ignorarea umbrei, întrucât exact acest lucru o alimentează. Odată, am privit în faţă un aspect al fiinţei mele pe care l-am evitat foarte mult timp, întrucât mi se părea prea dureros. Când am făcut-o, am trăit o surpriză neaşteptată. În loc să simt că mă detest singură, am fost inundată de un val de compasiune, întrucât am înţeles câtă durere aş mai fi experimentat dacă aş fi continuat să îmi ignor acel aspect.”

Efectul Umbrei (film documentar) from Adina Amironesei on Vimeo.

despre frică…

vorbe…

“A ne pune unii pe ceilalți sub lupă și a ne vâna defectele reciproc este un comportament care nu poate să ducă decât la a ne îndepărta unii de ceialți și mai mult și cred că din acest punct de vedere lumea în care trăim este deja…abundentă.
Ce naște acest tip de vampirism la nivel media? Pe plan mondial zeci, probabil chiar sute de tipuri de emisiuni TV sunt bazate pe vânătoarea de defecte, chiar dacă asta nu e mereu la vedere sau nu se face chiar…pe față. Culmea e că aceste emisiuni sunt cele mai de succes având rating-ul cel mai mare. Așa s-a ajuns ca acest gen de alimentare energetică să devină un sport foarte practicat la tv dar și în ziare, cele de cancan fiind singurele care nu-ți fac probleme legate de supraviețuirea pe piață. Bineînțeles că aceste emisiuni au dus la educarea noilor generații în acest spirit.
În mediul virtual se știe că cele mai de succes articole sunt acelea care pun la zid diverse persoane. Cu cât mai cunoscută persoana și cu cât mai virulente criticile sau defectele vânate (mai mult sau mai puțin închipuite) – cu atât mai mai viral devine articolul. Este o pofta nebună de a dărâma imagini (link) și de a pune la pământ oameni fără să conteze dacă au adus în esență valoare societății prin ceea ce au creat”… Adina Amironesei

http://adinaamironesei.blogspot.ro/search/label/atacuri_energetice

vorbe…

…”Este evident că majoritatea oamenilor care obișnuiesc să-i descurajeze pe cei din jurul lor, cei care se autodenumesc “realiști”, nu sunt neapărat conștienți că fură energie de la cei pe care îi descurajează…
… îi descurajăm pe ceilalți pentru ca nu cumva ei să “ne-o ia înainte” în vreun fel, ca nu cumva să facă ce noi nu suntem în stare să facem sau pur și simplu să ne demonstreze că ceva este posibil atunci când noi credem că e invers”…

Dumitru Constantin Dulcan

„Noi judecăm lumea după aparențe. Științele de ultimă oră ne arată însă că lumea nu se reduce numai la capacitatea noastră de percepție. Dincolo de capacitatea minții noastre există multe alte dimensiuni. Asta spune fizica cuantică și psihologia transpersonală.” – Dumitru Constantin Dulcan

Dimensiunea spirituala a Universului (Dumitru Constantin Dulcan) from Adina A. on Vimeo.

vorbe…

“Să presupunem că Moise, Buddha, Iisus, Mohamed nu au existat, că nu au existat Vechiul Testament, Cabala, Noul Testament, Coranul, imaginează-ți că nu exista clarvăzători, profeți, vindecători și că nu există decât știința secolului XXI. Ar ajunge știința de una singură, în încercarea ei de a înțelege originea și evoluția armoniei universale incluzând viețile noastre individuale, ar ajunge totuși știința la concluzia că există un principiu ce ghidează, organizează și determină, adică G.O.D. (Dumnezeu)?Răspunsul meu după 20 de ani de cercetare la Universitatea Yale și aici, răspunsul este: Da! Acest principiu (Dumnezeu) există! Ca să poți cuprinde cu adevărat ce este această inteligență creatoare, îți trebuie ceva îndeajuns de „mare” încât să cuprindă fizica cuantică, fizica newtoniană, teoria stringurilor și toată fizica ce ar urma după acestea.” – Gary Schwartz

Ceva necunoscut face ceva… from activist on Vimeo.

despre moarte…

… alte câteva vorbe despre moarte spuse de neşte oameni de ştiinţă…

FALSA PLECARE from Kamala Queen on Vimeo.

“Orbire intenţionată!…

O altfel de definiţie a Sfintei Ignoranţe cunoscută şi sub termenul de “prostie”…
Hmmm… Oare pe la noi or fi din ăştia?…
…”Se mai folosea în cantităţi mari la acoperişuri, pentru izolaţie, ca să menţină căldura în case în iernile lungi din Montana.
Vermiculita se găsea pe terenurile de joacă. Pe terenul de fotbal. Pe patinoar. Ceea ce avea să afle era că vermiculita e o formă extrem de toxică de azbest.
Când şi-a dat seama despre ce era vorba, a început să spună tuturor ce se întâmplase, ce păţiseră ai ei şi cei pe care îi văzuse cu măşti de oxigen în case după-amiază. A fost uimită.
S-a gândit că dacă vor afla, vor face ceva, când, de fapt, nimeni nu vroia să ştie.
Devenise atât de agasantă cu insistenţele ei de a povesti vecinilor, prietenilor şi altora din comunitate, încât câţiva s-au adunat şi au făcut un abţibild, pe care şi l-au lipit mândri pe maşini, cu textul: „Da, sunt din Libby, Montana, şi nu am azbestoză.”
Gayla nu a renunţat. A continuat să cerceteze. Apariţia Internetului a ajutat-o. A vorbit cu toţi care o ascultau. Şi-a susţinut cauza până când un cercetător a venit în oraş studiind istoria minelor din zonă. I-a spus şi lui povestea şi, ca toată lumea, nici el n-a crezut-o, dar, întors la Seattle a făcut propria cercetare şi şi-a dat seama că ea avea dreptate.
Galya avea un aliat.
Cu toate astea oamenii încă nu vroiau să ştie.
Spuneau: „Dacă ar fi fost atât de periculos ne-ar fi spus cineva.” „Dacă din cauza asta mor toţi, doctorii ne-ar fi spus.” Cei obişnuiţi cu munca grea spuneau: „Nu vreau să fiu o victimă. Nu se poate să fiu eu victima, şi fiecare meserie are riscurile ei.”
Gayla a continuat şi până la urmă a reuşit să aducă agenţii federale în oraş să-i monitorizeze pe locuitori – 15.000 de oameni – şi au descoperit că rata mortalităţii era de 80 de ori mai mare decât oriunde in SUA. Asta se întâmpla în 2002 şi nici atunci nimeni nu s-a găsit să-i spună: „Gayla, caută şi pe locurile de joacă unde se zbenguie copii. E tapetat cu vermiculită.”
Nu era vorba de ignoranţă. Era orbire intenţionată.
Orbirea intenţionată e un concept legal definit ca: informaţia pe care ai putea-o cunoaşte şi pe care ar trebui s-o cunoşti dar reuşeşti cumva să n-o afli…
Alegi să nu ştii. E foarte răspândită în zilele noastre.
O observi la bănci, când mii de oameni au oferit credite celor care nu şi le permiteau.
Se vede în bănci, când dobânzile au fost umflate toţi ştiau ce se întâmplă, dar toţi au ignorat studioşi.
Vezi asta la Biserica Catolică, unde zeci de ani s-a ignorat abuzul copiilor. Poţi vedea orbire intenţionată în escaladarea războiului din Iraq.
Există orbire intenţionată la scară impresionantă, dar şi la scară mai mică, în familii, în case şi în comunităţi, dar în special în organizaţii şi instituţii. Companii cercetate pentru orbire intenţionată pot fi întrebate: „Există probleme la muncă pe care oamenii se tem să le discute?”
Când cercetători au efectuat asemenea studii în corporaţiile din SUA au văzut că 85% din oameni răspun „Da”. 85% ştiu că e o problemă dar nu spun nimic.
Când am refăcut studiul în Europa cu aceleaşi întrebări, am găsit acelaşi rezultat. 85%.
E cam multă linişte. Multă orbire.
Interesant e că dacă mă duc în companii din Elveţia ei zic că asta le e specific doar lor. În Germania – „O, da, asta e boală nemţească.” În Anglia: „Da, englezii lasă de dorit aici.” Adevărul e că ţine de natura umană. Cu toţii suntem orbi intenţionat în anumite situaţii.
Cercetările arată că unii orbesc intenţionat de frică.
Le e teamă de urmări.
Unii sunt orbi deoarece cred că e inutil să observi ceva.
Oricum n-o să se schimbe nimic.
Dacă protestăm împotriva războiului din Iraq nu se schimbă nimic.
La ce bun?
Mai bine mă fac că nu văd”…

Leac la obezitate

Despre „arta” măgulirii şi linguşirii…

În 1752 contele de Chesterfield – un aristocrat englez din Derbyshire îi scria fiului său: „orice femeie poate fi infailibil cucerită prin toate felurile posibile de complimente”.
Spre deosebire de primate, unde indivizii se curăţă cu rândul înlăturându-şi păduchii, pielea moartă sau alte insecte, oamenii în locul mâinilor care mângâie pielea folosesc cuvintele care dezmiardă orgoliul.
Fără să divagăm inutil, amintim doar două din cele mai folosite strategii/”capcană”: prima- „autodevalorizarea” – când linguşitorul spune lucruri negative despre el, îşi minimizează realizările, responsabilitatea succesului pentru a-l face mai important pe cel vizat sau îşi ascunde talentele şi
a doua- „promovarea celuilalt” când îl alintă/laudă cu expresii pozitive pe cel vizat.
Când flatează pe cineva, linguşitorul are de obicei grijă să fie singur cu „ţinta” întrucât martorii – neutrii de regulă, „se vor prinde” de trucurile acestuia şi îl vor ridiculiza mai ales dacă are vreun „interes”.
Alte trucuri/curse folosite de specialistul în „arta măgulirii”
Pentru a nu stârni suspiciuni, în loc să facă o favoare (care ulterior justifică o contra-favoare pe baza „legii reciprocităţii”) mai bine face un compliment (minimizare).
Laudă doar o anume idee sau o anume formulare şi nu întregul discurs al şefului (diluarea complimentului).
Ştie nu numai cum să flateze ci şi în ce zonă emoţională persoana vizată este mai sensibilă (selectarea laudelor).
Pentru a nu fi descoperiţi, trucurile folosite de aceşti maeştrii ai disimulării sunt nenumărate (simplificarea, camuflarea, acoperirea laudelor, etc).
Nu numai oamenii ci şi animalele sunt sensibile la laude şi mângâieri, iar un câine va alerga de sute de ori după băţul aruncat de stăpân pentru a cerşi mângâierile/aprecierile.
Succesul lor se bazează pe faptul că majoritatea animalelor dar şi fiecare dintre noi îşi doreşte încă de la naştere să fie ACCEPTAT şi APRECIAT…

Despre sex…

Comunicarea bună este sinonimă cu sexul de calitate, comunicarea proastă înseamnă sex de proastă calitate.
88 % din femeile care au răspuns unui chestionar că discută des cu partenerii lor despre sex au confirmat că au o viaţă sexuală „foarte bună” iar dintre cele care au recunoscut că doar ocazional discută despre sex doar 30% au afirmat că au avut parte de sex „bun”.
Relaţia cu partenerul nostru şi sexul sunt lucruri extrem de importante în viaţa noastră.
Sexul corect, „senzaţional” cum îmi place să-i mai spun, aduce un plus de calitate vieţii noastre.
Ce este „sexul senzaţional”?
Pe scurt, sexul senzaţional poate fi definit de următorii parametrii aleatori: durează cel puţin o oră, ne întăreşte emoţional, ne trezeşte spiritualitatea, ne oferă orgasme mentale (nu numai fizice), ne conduce pe culmi ale plăcerii fizice nemaiîntâlnite şi de fiecare dată altfel şi nu în cele din urmă scoate la lumină din fiecare dintre noi lucruri, informaţii, emoţii pe care nu le ştiam/intuiam înainte.
Cum putem avea parte de un sex senzaţional.
În primul rând să ne re-îndrăgostim. Cu alte cuvinte să putem iubi fiecare părticică a partenerului nostru.
Apoi să învăţăm să ne dez-văţăm de sentimentele negative (de vină, de ruşine faţă de organele care ne oferă tuturor, bogaţi sau săraci, cu generozitate, plăceri divine) adică să ne dez-inhibăm.
Dezinhibarea apare odată cu înaintarea în vârstă însă ea poate fi descoperită şi cultivată şi la alte vârste dacă avem o atitudine pozitivă. Atenţie! Nerăbdarea în a scăpa de inhibiţii poate speria partenerul. Inhibiţiile trebuie mai întâi definite şi apoi analizate pe rând pentru a le elimina eficient iar discuţiile dintre parteneri sunt cele mai utile metode de „terapie”.
A fi dezinhibaţi înseamnă a face lucruri dorite dar de care ne este frică şi nu a face lucruri care nu ne plac.
Iată un sfat pentru a avea parte de un sex senzaţional.
Să ne obişnuim să dormim goi noaptea (confortul termic nu trebuie uitat).
Hainele chiar şi cele de mătase înseamnă „nu atinge”, dar pielea dezgolită a partenerului înseamnă intimitate.
Cel mai distructiv factor pentru sex este CRITICA.
Şi bărbaţilor şi femeilor le place să fie încurajaţi (bărbaţii urăsc critica mult mai mult decât femeile).
Critica îi determină pe oameni să se interiorizeze sau să atace. Comunicarea deschide poarta intimităţii.
Nu-i deloc util şi benefic să ne dărâmăm partenerul.
Mai bine îl ajutăm să se ridice.
De asemeni, a nu vorbi nu înseamnă a fi „misterios” pentru că fiecare dezvăluire ridică alte întrebări, aşa că misterul nu poate să dispară niciodată.
Vorbim, comunicăm.
Alte sfaturi utile.
Ne îmbrăţişăm zilnic partenerul de cel puţin 12 ori.
Îi facem complimente ori de câte ori putem.
Şi, nu în cele din urmă, să nu uităm:
„sexul ţine doctorii şi avocaţii departe de noi”.

În-semnări…

Ca să ajung în intervalul de timp stabilit (“6,30 – 7,30 dimineaţa pentru că apoi voi fi-n sală”) am plecat pe la 1 noaptea din Severin.
Ador să conduc noaptea. Doar eu şi întunericul. Şi Mari – soţia şi asistenta mea de imagine.
“Cân te-nveţi să iubeşti întunericu nu-ţ va mai fi frică de-ăla din sicriu” îmi spunea muica.
“Păi în uter doar nu era lumină!”
Dar înainte de uter oare ce era?
La de-al de-ăstea m-am tot gândit galopând cu maşinuţa mea înspre Bucureşti.
Pe tot drumul m-a însoţit o lună nouă strălucitoare şi mare cât ţestul muicii. La intrarea în Militari a răsărit un soare şi mai mare. Roşu şi periculos de încandescent.
La Spital am trecut de barierele succesive dotate cu gardieni amabili îmbrăcaţi cu veste şi dispozitive şi am parcat maşina chiar lângă micuţa casă numită – “Institutul de Boli Cerebro-Vasculare”.
Prin parcare, căutând un locşor şi pentru “Miţa” mea, am mai văzut câteva maşini înmatriculate în Mehedinţi.
La radio “Trinitas” tocmai bătea gong-ul de ora 07.00.
Din dreapta apar doi tinerei în halate lungi până la genunchi care împingeau o targă cu … ceva sub formă de morman alb.
Când au ajuns mai aproape am văzut perechea de picioare vinete rămase neacoperite de cearceaful alb.
Cu mâna pe butonul radioului – la care băteau se auzeau nişte clopote, am privit cum – cei trei – se-ndepărtau pe aleile străjuite de arbori bătrâni…
“Dumnezeu să-l ierte!” am spus în gând apoi am oprit radioul.
Trebuia să ajung la Domnul Profesor.
Intrarea în secţie era aglomerată de oamenii bolnavi şi de însoţitorii acestora ce aşteptau… Oare ce aşteptau?
“Bună dimineaţa! Ce-ai păţit?” mă-ntreabă ridicând sprâncenele domnul Profesor Dănăilă.
“Nimic, domnule Profesor”.
“Aa, bine… Atunci ai venit cu cineva. Unde-i bolnavul?”
“Domnule Profesor. N-am venit cu nici un bolnav. Am venit să vorbesc cu dumneavoastră despre … sănătate”…
Aşa am început cu Domnia-Sa un dialog care s-a prelungit mai mult de o oră. O oră antologică, “de colecţie”, pe care am s-o păstrez cu sfinţenie în arhiva mea video.
Am discutat în principal despre celula fabuloasă pe care dânsul împreună cu dr. Viorel Păiş au descoperit-o: “protectocit-cordocit”.
O celulă care are grijă ca “Regele organelor” – Măria-Sa Creierul să fie impecabil de curat…
“Sângele nostru nu-i aşa de curat. Or creierul trebuie păstrat, apărat de substanţe periculoase care ar putea trece din sânge în substanţa cerebrală” îmi spune domnul Profesor.
“Bariera hemato-encefalică este o “strecurătoare” delicată, fină şi extrem de eficientă” îndrăznesc să-l completez.
“Da, aici este celula asta despre care vorbesc: “Cordocitul”…
Îi povestesc şi eu ce ştiu de Profesorul Benga de la Cluj – despre cum i-a fost furat Premiul Nobel pentru descoperirea aquaporinelor – şi despre “protectocitul” pe care eu îl aduc oamenilor: Apa Preventivă Alexoae – apa strecurată…
“Să ştii că am mai mereu bolnavi de la Severin. Uite şi-acum trebuie să operăm pe cineva”…
Povestim despre Hipocrate – “Despre aer, apă şi locuri” – este primul tratat de medicină preventivă din istorie, despre chirurgi celebri şi despre … amânarea Morţii.
În acest context îi povestesc despre domnul Profesor Dulcan – pe care îl cunoaşte şi dânsul foarte bine.
Vorbim despre acest organ atât de uşor de păcălit – Creierul – specialitatea Domniei-Sale de-o viaţă şi, la un anume moment se ridică şi îmi arată cele trei volume de jumătate de metru … grosime: “Anatomia creierului”.
Pe care … mi le dăruieşte cu un generos autograf!…
Sufocat de gestul acestui OM nu găsesc cum să mă revanşez decât să-i dăruiesc … cartea primită de la domnul Profesor Dumitru Constantin Dulcan pe care o port după mine s-o mai recitesc atunci când am timp – “Mintea de dincolo” – cu promisiunea că o să-i dăruiesc la următoarea vizită – cartea mea despre Apa de Rouă…
Plec de la Domnia Sa însoţit de privirile aproape furioase ale pacienţilor care aşteptau pe hol ca Domnul Profesor să fie liber şi alerg la o altă întâlnire: aceea cu Domnul Profesor Oproiu.
“Tu şti în ce hal a crescut cancerul de colon?” mă-ntreabă după formalismele revederii.
“Păi mi-aţi spus când am fost ultima dată la dumneavoastră la Cotroceni”…
Îmi spune că nu mai are cabinetul acolo, că acum este de găsit la Medicover – “lângă Consiliul de Miniştri”…
Mă-ntreabă de severineni şi de câteva persoane cunoscute (“ce mai face doctorul Melencu? dar Lungulescu?”…
Binenţeles că discuţia noastră inevitabil se duce de fiecare dată când ne întâlnim spre prevenire şi … Apă.
Apa Preventivă sau apa purificată osmotic.
Nu stau nici la dânsul foarte mult întrucât afară îl aşteaptă oameni care suferă…
Nu plec nici de la dânsul cu mâna goală. Îmi dă o fotografie din tinereţe.
“Cu bulerinu am şi eu vro 80 de ani, da de fapt am 40!”… îmi spune râzând.
Îmi promite că în toamna asta, după ce va reveni din străinătate, va veni la Severin.
“Să mă duci la prietenul meu Colţoiu (unul din cei mai mari dermatologi pe care i-a avut România n.n). E-ngropat la Punghina”…

8

12

3 Întrebări …

Prima întrebare:”Ce gust mai are frăţie apa asta a ta dacă scoţi TOT din ea?”
R:”Apa pură corectă celular şi metabolic în mod normal nu are gust, culoare, miros. Apa nu este aliment ci doar vehicol pentru nutrienţii celulari dar şi pentru deşeurile metabolice pe care le transportă prin dizolvare. Totuşi putem asemăna gustul apei purificate prin osmoză inversă cu gustul apei de rouă, cu „gustul” zăpezii, al ţurţurilor de gheaţă sau chiciurei, sau poate cu aroma ceţii dese. Apa de fântână are gustul argilei sau acizilor organici dizolvaţi din sol precum cel humic iar apa minerală carbogazoasă are gustul acidului carbonic sau gustul carbonatului de calciu (rocă de calcar dizolvată) în cazul isvoarelor de munte. Toate aceste minerale şi acizi nu sunt în mod obligatoriu necesare sănătăţii organismului nostru – dimpotrivă, ţinând cont de rata de absorbţie extrem de mică a mineralelor anorganice din apa minerală dar şi de faptul că ele sunt regăsite apoi în pietrele formate în rinichi sau fiere. Consider din acest motiv că preţul pe care îl plătim pentru aceste „gusturi” este totuşi prea mare”…
A doua întrebare:
“Care-i treaba cu apa minerală pe care dau bani de trei ori pe săptămână?”
R:”Este o afacere de peste 15 miliarde de euro anual iar ignoranţa oamenilor serveşte nu numai acestor firme – vedete ale burselor, dar şi industriei medicale.
În lunile iunie şi iulie 2007 s-a efectuat un control -Ministerul Mediului împreună cu un delegat UE –Luis Berger, la 685 de agenţi economici cu privire la modul în care respectă prevederile legale privind comercializarea, îmbutelierea, etichetarea, depozitarea şi desfacerea apelor minerale destinate consumului uman.
Cu această ocazie au fost oprite de la comercializare aprox 1 milion de litri de ape minerale care nu respectau parametrii legali, s-au aplicat 254 de sancţiuni, 73 de avertismente şi 181 de amenzi contravenţionale.
Etichetele de pe sticlele de plastic cu apă minerală prezentau incomplet s-au lipseau informaţiile obligatorii; agenţii producători sau distribuitori nu au respectat condiţiile de depozitare şi comercializare (platforme deschise expuse la soare şi intemperii sau temperaturi mari, murdărie, igrasie, pavimente degradate, rozătoare prezente, etc).
În anul 2008 trei cercetători clujeni – Cristina Roşu, Andrei Vlaicu şi Simona Boiţă au realizat o cercetare asupra a 30 de tipuri de ape minerale de pe piaţa din România (25 româneşti şi 5 străine) pentru a evalua compoziţia chimică, asemănările şi deosebirile dintre acestea şi apa de la reţea.
Au fost de asemeni prelevate probe de apă potabilă din reţeaua de alimentare din municipiul Cluj-Napoca şi din municipiul Zalău , o probă de apă de izvor natural din Cluj şi două probe de apă de izvor natural din municipiul Blaj şi Zalău.
Probele au fost analizate cu ajutorul multiparametrului WTWinolab 720 şi s-au determinat parametrii fizici ai apelor, care au fost comparaţi apoi cu standardul apei potabile din Romania şi cel din Uniunea Europeană.
Cu ajutorul aparatului RQ flex 10 Meck s-au determinat concentraţiile ionilor de calciu, magneziu, sodiu, cloruri şi sulfatul din cele 35 de probe analizate.
Apoi s-a stabilit compatibilitatea lor cu legislaţia apelor potabile din România, reglementată de Legea.458 /2002 şi completată de Legea 311/2004.
În raportul final prezentat de echipă Universităţii din Cluj, se arată că doar 15 din cele 35 de probe analizate respectă toate normele legislative în vigoare.
Ca urmare a acestui studiu, cercetătorii clujeni au propus standardizarea de către toţi producătorii de ape îmbuteliate din România, a unei culori pentru capac, în funcţie de gradul de mineralizare al apei îmbuteliate, astfel încât consumatorii să înţeleagă mai bine ce cumpară din magazine şi efectele apei minerale pe care o consumă asupra stării lor de sănătate.
Deşi au trecut câţiva ani situaţia nu s-au schimbat prea mult”.
A treia întrebare:
“Şi parcă mai ziceai ceva de sticlele alstea de plastic”…
“Stai să vezi!
În anul 2008 cunocuta Agenţie de ştiri Reuters comunica: WASHINGTON, 15 aprilie 2008 – “O substanţă chimică – Bisfenol A, aflată în unele produse alimentare din ambalajele de plastic şi sticlele de plastic pentru băuturi, inclusiv pentru copii poate fi legată de apariţia pubertăţii precoce, de cancerul de prostată şi apariţia cancerului de sân”.
Cercetătorii de la Universitatea din Heidelberg au arătat ca apa îmbuteliată în sticle de plastic este mai toxică decât cea de la robinet întrucât apa din ambalajele de plastic conţine antimoniu de 30 (treizeci) de ori mai mult decât apa de la robinet dintr-un pahar de sticlă iar apa îmbuteliată în plastic este cu atât mai toxică cu cât a stat mai mult timp în plastic.
Universitatea de Medicină din Yale a concluzionat în 2008 într-un studiu că Bisfenol-ul A din ambalajele de plastic poate afecta creierul, memoria şi comportamentul (alterarea sistemului dopaminergic din nucleii striaţi).
Această substanţă mai afectează tiroida, funcţiile ovarului, testicolului; poate induce boli de inimă, sau diabet.
În aprilie 2008, guvernul Canadei a declarat această substanţă chimică prezentă în ambalajele de plastic ca fiind “toxică pentru sănătatea umană şi mediul înconjurător” şi imediat, în aceeaşi lună 10 state americane adoptă legi care cer interzicerea Bisfenolului A, Senatul SUA introducând chiar o lege pentru interzicerea la nivel federal a produselor care sunt destinate copiilor, în special sugarilor.
În mai 2009 Whasinghton Post acuză public într-un articol marii producători din industria chimică pentru lobby-ul pe care îl fac pentru a bloca aceste interdicţii.
În iulie 2009 California votează în unanimitate interzicerea produselor care conţin Bisfenol A iar în martie 2009, ministrul francez al Sănătăţii Dna Roselyne Bachelot-Narquin, a fost de acord cu decizia guvernului canadian cu privire la Bisfenol A, în 27 iulie 2009, senatul francez propunând interzicerea acestei substanţe în ambalajele alimentare.
În octombrie 2009, ministerul mediului din Germania propune interzicerea acestei substanţe din produsele destinate copiilor în special suzetele şi sticlele pentru lapte.
În mai 2009 şi Parlamentul danez interzice utilizarea Bisfenol A la fabricarea sticlelor de plastic pentru copii”…
Înainte să aştepţi să-ţi spună medicul tău de familie şi ALTE INFORMAŢII, şi eventual să-ţi recomande să-ţi cumperi un filtru de apă (pun pariu că n-o să auzi aşa ceva!) mai bine pune mânuţas pe telefon şi sună – înainte de a fi PREA TÂRZIU – şi te fac şi pe tine proprietar de mini-făbricuţă de APĂ STRECURATĂ CORECTĂ CELULAR…

 

Halucinant!


Crunta realitate americana care ne va lovi in foarte scurt timp si pe noi, daca nu cumva suntem deja victimele acestui sistem. Toate scrierile SF din anii ’60, ’70… despre alimentele sintetice si despre cine conduce cu adevarat lumea sunt pur si simplu infantilisme pe linga aceasta socanta, halucinanta realitate.

TREBUIE SA VEDETI ACEST FILM! ESTE O OBLIGATIE MORALA, ESTE O DATORIE FATA DE PROPRIA PERSOANA, FATA DE FAMILIE, FATA DE PLANETA PE CARE TRAIM!

Probabil ati vazut si ati citit multe filme si scenarii despre diverse teorii conspirationiste si altele de acest gen. ACEST FILM ESTE DUREROS DE REAL. Dureaza 90 de minute – adica o ora si jumatate -, dar sunt ferm convins ca va va putea schimba viata dupa ce-l vizionati si veti CUMPARA ALTFEL, cu mult mai multa atentie si DISCERNAMINT ALIMENTELE DIN SUPERMARKET.

NU E NIMIC INVENTAT, NU E NIMIC INOCULAT SUBLIMINAL. ESTE O HALUCINANT DE DUREROASA REALITATE!

Apa ne poate salva viaţa V

„Păstrarea sănătăţii este mai importantă decât cunoaşterea tuturor artelor” – Paul Bragg

După ce Paul Chappius Bragg află la nici 16 ani că este bolnav de TBC şi că mai are 3 (trei) luni de trăit este internat în sanatoriul doctorului Rollier din Elveţia. Aici acesta îi explică cum “toată apa din Elveţia este încărcată de minerale şi dăunătoare organismului”. El l-a sfătuit ca şi după externarea sa să bea doar apă pură din ploaie sau din zăpadă topită (apă purificată prin evaporare/distilare naturală de Mama Natură). La plecarea din sanatoriu el era complet vindecat de TBC şi într-o condiţie excelentă. Apa pură recomandată de Dr Rollier, soarele Alpilor, aerul curat şi alimentaţia naturală primită i-au redat un organism nou, complet refăcut. Atunci tânărul Paul şi-a luat angajamentul în faţa lui Dumnezeu să aleagă o carieră de “biochimist, nutriţionist sau doctor care să vindece doar prin metode naturale”. Pleacă la Londra, găseşte un mic apartament lângă Regent’s Park şi timp de 8 ani studiază tot ce a putut găsi legat de recuperarea medicală şi de păstrarea sănătăţii. A ales Regent’Park deoarece acesta era considerat unul din cele mai frumoase parcuri din lume şi aici prefera să alerge dimineaţa sau să joace tenis. În apartamentul închiriat îşi savura sucurile naturale proaspete pe care chiar el le prepara. Paul mai povesteşte că proprietarul apartamentului care locuia cu familia deasupra lui, consuma multă făină albă (pâine şi biscuţi), multe dulceţuri/peltele cu zahăr, lapte, carne şi beau apa de la reţeaua oraşului puternic clorinată. Acesta se plângea mereu că are “încheieturile ţepene”, că îl doare spatele şi că are probleme cu vezica urinară atunci când cobora gâfâind să îi aducă cheia.  Ca urmare Paul Bragg s-a mutat la etajul cinci în locul propietarului aici desăvârşindu-şi studiile de biochimie. Într-o iarnă, după ce îşi făcuse obişnuita alergare de dimineaţă, s-a oprit la uşa proprietarului care era grav bolnav. Acesta s-a uitat la el rugător şi i-a spus: “Eşti doctor, pentru numele lui Dumnezeu, ajută-mă, simt că am să mor!”. I-a luat toate sticluţele cu medicamente şi pur şi simplu i le-a aruncat la gunoi. Apoi i-a adus de la el apă purificată din zăpadă, oţet de mere , lămâi şi miere din care i-a realizat prima zi de dietă. După zece zile domnul Wilson – proprietarul era sănătos şi voios aşa cum nu se mai simţise de ani de zile!. După aceste zece zile i-a prescris un regim alcătuit doar din legume şi fructe, sucuri preparate în casă şi apă purificată de ploaie, din zăpadă sau purificată prin distilare. După doar trei săptămâni îl vizita la etajul cinci aşa cum nu mai făcuse de ani de zile. După şase luni întreaga familie Wilson era de nerecunoscut de vecini: sănătoşi, puternici şi fericiţi!. Doamna Wilson era din nou elegantă şi putea să îşi îmbrace hainele pe care le abandonase de ani de zile ca fiind strâmte, domnul Wilson urca de două ori pe zi la Paul, iar fiica acestora revenită din Canada a rămas uluită de schimbările părinţilor săi.

Un mod de viaţă natural

Paul Bragg de fapt a redesoperit modul natural de viaţă, conform regulilor sănătoase alei Mamei Natura. Domnul Wilson a aflat că articulaţiile sale înţepenite se datorau nu vârstei sau bolii ci alimentaţiei nesănătoase, a lipsei de exerciţiu şi mai ales a apei dure pline de minerale inutile. El a învăţat chiar pe pielea lui că nu Timpul ne degradează viaţa ci obiceiurile greşite şi stilul de viaţă nenatural. Stilul de viaţă impus de Paul Bragg a avut ca efect dizolvarea cristalelor acide din articulaţii iar hidratarea cu apă purificată şi alimentele naturale au continuat procesul de eliminare a deşeurilor toxice acumulate dar şi prevenirea reinstalării bolii invalidante.

Cu cât ne aplecăm pe carte şi înţelegem mai bine chimia vieţii, chimia celulelor noastre cu atât înţelegem mai bine de ce oamenii mor prea devreme şi poartă dureri nemeritate. Paul Bragg îşi făcuse un obicei de a merge prin spitalele londoneze pentru a se documenta şi pentru a studia bolnavii internaţi. El a ajuns la concluzia că pietrele de exemplu sunt consecinţa alimentaţiei toxice, excesiv prelucrate şi rafinate, acide şi care este agravată de apa dură încărcată cu minerale anorganice dizolvate -în principal carbonat de calciu.  Astfel că Paul Bragg putea să diagnosticheze prezenţa pietrelor într-un organism uman doar după culoarea pielii!…

Reţeta lui Paul C. Bragg pentru eliminarea pietrelor de la fiere

Dr Paul Bragg a scris timp de doi ani de zile articole medicale pentru rubrica de sănătate a ziarului american Los Angeles Times denumită de el – “Note de sănătate”.  Cartea lui despre alimentaţia care elimină rigidizarea arterelor unde recomanda populaţiei doar o dietă naturală a fost interzisă iniţial în Statele Unite. Asta nu l-a împiedicat să îşi cultive cu aceaşi pasiune şi dăruire viziunile sale. După părerea dr-lui Bragg – confirmată ulterior de cercetările moderne, pietrele la vezica biliară se datorează apei saturate în minerale non-absorbabile celular, cristalelor toxice rezultate dintr-o alimentaţie ne-naturală şi bogată în grăsimi saturate sau uleiuri hidrogenate. Iată ce recomanda el pentru pietrele la fiere.

Se bea timp de o săptămână încet la trezire, la ora 10, la 5 după-amiază şi după cină câte două linguriţe de oţet de mere într-o cană de 200 ml cu suc natural, proaspăt de mere. În a opta zi se umple un pahar de 250 ml cu ulei original de măsline (atenţie la falsuri), două părţi suc de mere şi o linguriţă oţet de mere. Se bea din acest pahar de trei ori pe zi. Noaptea se doarme pe partea dreaptă cu genunchiul drept la piept pentru a facilita absorbţia corectă a amestecului. În ziua a doua amestecul se bea în două reprize. Nu se bea şi nu se mănâncă nimic altceva nici măcar apă. În ziua a 10-a de la începutul curei de eliminare a petrelor din vezica biliară, se poate începe alimentaţia bazată pe salate de crudităţi – “mătură naturală” după Bragg, varză, morcovi, ţelină, sfeclă, salată verde, cu mult oţet de mere şi măsline. Este o reţetă recomandată a fi administrată chiar şi persoanelor sănătoase cel puţin o dată pe an pentru curăţarea reziduurilor din vezica biliară. La finalul consultaţiei Paul Bragg obişnuia să spună pacienţilor săi: “Sfatul meu cinstit este să nu mai beţi apă cu săruri minerale”…

Apa ne poate salva viaţa III

„Natura este marele învăţător al omului. Ea ne deschide ochii, ne luminează mintea şi ne curăţă inima”.

Să ne amintim că la Sarmisegetusa, în vârful muntelui, departe de râuri curgătoare sunt kilometrii de conducte ceramice care direcţionau spre bazine căptuşite cu lemn apa pură, distilată de Mama Natură, adică apa de ploaie sau zăpada topită apă atât de sănătoasă.

Apa minerală – cea care asigură un profit constant industriei medicale dat şi celor ce o ambalează în bidoanele de plastic (apropo, ce este mai scump ambalajul refolosibil sau apa?) este recomandată mai ales pentru conţinutul acesteia în aşa numitele minerale fără de care viaţa noastră îşi pierde suportul şi sensul de a mai exista. Mineralele esenţiale trebuie asigurate din seminţe, fructe şi legume, ne recomandă Dr Paul Bragg adică ele trebuie să provină dintr-o sursă organică. Apa minerală nu poate fi considerată „sursă organică” la fel cum este un măr sau o legumă proaspăt culeasă din grădină. Această confuzie asigură poziţia constantă în topul miliardarilor şi statutul de vedete ale burselor pentru firmele care comercializează această soluţie apoasă minerală.  Aceste elemente chimice se găsesc din abundenţă în solul sau straturile freatice peste care curge apa ce ne este atât de „generos” recomandată.

Minerale inutile

La începutul secolului XIX-LEA China s-a confruntat cu o secetă şi o foamete îngrozitoare fapt ce a determinat oamenii săraci care nu mai aveau nici măcar rădăcini sau coajă de lemn să mănânce, să încălzească şi să consume … pământ! Tăiau felii groase de argilă minerală şi le încălzeau sperând că le va potoli foamea. Întrucât organismul lor nu putea să asimileze mineralele anorganice din sol, aceştia mureau în chinuri inimaginabile. De ce se întâmpla asta? Răspuns: deoarece organismul animal are un metabolism diferit de cel vegetal care poate absorbi şi asimila acest tip de minerale. Plantele transformă un element mineral anorganic, metalic într-o formă uşor asimilabilă de către celula animală (mişcare a electronilor sau de spin diferită în rezonanţă cu organismul viu,  de dimensiuni foarte mici – coloizi cu sarcină electrică ceeace îi ajută să se afle în suspensie şi nu dizolvaţi aşa cum sunt în soluţia apoasă pe care o cumpărăm). Un fermier american s.a gândit că ar fi o bună afacere să dea vacilor pulbere de calcar măcinat. A conceput nişte etichete frumoase pe care a scris „hrană minerală cu carbonat de calciu şi magneziu” şi a început să le vândă pentru corectarea deficitului de calciu şi pentru îmbunătăţirea concentraţiei acestuia în laptele vitelor. Deşi cutiile erau frumos ambalate iar reclama era atrăgătoare, vacile au refuzat categoric să „consume” aşa ceva. Toţi fermierii care cumpăraseră cutiile cu astfel de minerale „năstruşnice”  au păţit la fel. În scurt timp a dispărut de pe piaţă dar asta nu s-a întâmplat şi cu cele destinate oamenilor care au ochii, creierul şi  papilele gustative extrem de uşor de păcălit.

Mineralele canceroase

Zilele trecute agenţia de ştiri Sky News informa publicul despre miile de persoane evacuate şi strămutate din mai multe sate din centrul Turciei din cauza mineralelor din sol care au produs o rată din ce în ce mai mare de cazuri de cancer. Fenomenul a fost observat încă din anii 80’ dar nepăsarea şi indiferenţa oamenilor şi autorităţilor au fost spulberate când s-a stabilit că este necesar un al treilea cimitir întrucât cele două existente erau ocupate la maxim de oamenii decedaţi din cauza cancerului. Cappadocia era de altfel intens vizitată de turişti străini din cauza grotelor şi a formelor carstice extrem de interesante şi deşi acestora li se spune mereu că nu sunt în pericol, ei evită din ce în ce mai mult zona aducătoare de moarte. Autorităţile intenţionează să demoleze toate locuinţele oamenilor şi să acopere toată zona sub un strat de cel puţin doi metri de pământ peste care să planteze flori dar nu s-a luat încă nici o decizie.

De ce nimeni nu s-a sesizat şi nu s-a luat până acum nici o decizie care să prevină tragedia lentă? Răspuns: Pentru că zona a fost deservită ani de zile de un singur medic şi o asistentă iar aceştia au dat vina pe stilul de viaţă al oamenilor: „Stau toată ziua în cafenelele pline fum…” au susţinut aceştia iar o femeie care trebuia să îngrijească cinci copii afirma că are „mare încredere în Dumnezeu că va avea grijă” de ei”.  În realitate nici autorităţile şi nici Dumnezeu nu i-a apărat de indiferenţa păguboasă. Lipsa banilor, birocraţia şi instabilitatea guvernamentală a cu fost alţi factori care au dus la situaţia gravă existentă în această zonă a Turciei. Mineralele găsite vinovate de producerea cancerului sunt Calciul, Sodiul, Potasiul, Aluminiul aflate într-o rocă puternic absorbantă de apă numită „erionită” şi care era folosită de localnici la construcţia locuinţelor dar şi pe post de filtre de …apă. Specialiştii nu s-au pus de acord cu privire la modul în care acest tip de roci zeolitice produc cancer, sigur este însă faptul că acesta produce cancer nu numai la oameni ci şi la animalele testate în laborator.  va urma

Dr Pro: mineralele şi sănătatea

Mineralele coloidale sunt asemeni cheii de la maşină: mici dar foarte importante

De mii de ani “sângele stricat” a fost considerat cauza majorităţii bolilor. Sângele este “fluviul vieţii” care transportă tot ceeace este necesar funcţionării tuturor celulelor noastre. În realitate apa este vehicolul care transportă sângele fiind format în proporţie de peste 80% din apă. Ceeace nu poate fi dizolvat în apă nu este comestibil, adică bun de mâncat – o ştie orice bucătar.
Absorbţia mineralelor


Chiar şi colesterolul atât de important pentru membranele celulare, pentru vasele de sânge, pentru sinapsele cerebrale, pentru hormonii sexuali sau pentru sistemul imunitar care este o grăsime insolubilă în apă este făcută hidrosolubilă de organismul nostru cu ajutorul acelor “proteine transportor” cunoscute drept “colesterol bun” şi “colesterol rău” – HDL (“good”), LDL “(bad”). Spre deosebire de minerale cumpărate odată cu apa, cele coloidale sau organice sau “prelucrate” de plante nu se dizolvă în apă ci rămân în suspensie având sarcină electrică pozitivă (cationi) ce le ajută să treacă cu uşurinţă bariera digestivă umană care este încărcată negativ de la mucusul ce acoperă vilozităţile intesinale -acid hialuronic şi mucopolizaharide. Într-un mediu izoton – pH-7 cum este în intestinul subţire, grupa carboxil al acidului glycuronic, o monozaharidă a acidului hialuronic prezent în mucusul intestinal, este complet ionizată având o sarcină negativă. Chiar şi un copil ştie că atunci când apropie un magnet cu plusul către minus aceştia se vor atrage imediat şi invers. Aşa se explică de ce băuturile acide cum ar fi cele de gen “cola” care conţin acid citric, acid fosforic, acid carbonic, acid ascorbic etc nu permit absorbţia corectă a mineralelor iar consumatorii unor astfel de băuturi plăcute doar gâtului ajung mai repede la uşa laboratoarelor sau pe mesele de operaţie.
Minerale organice şi anorganice


Mineralele organice aflate în seminţe, fructe sau legume sunt minerale chelatizate natural de către plante cu ajutorul unor substanţe organice cum ar fi acizii fulvici în procesul de fotosinteză. Acestea contribuie la păstrarea sarcinii electrice negative necesare traversării barierei intestinale şi care aduc uriaşe beneficii sănătăţii şi bio-economiei corpului nostru. Există de exemplu aluminiu în compoziţia bananelor şi există aluminiu prezent în apa de robinet sau în pânza freatică (cel mai răspândit mineral din scoarţa pământului 7% ). Nimeni nu a recomandat evitarea consumului de banane pentru că există riscul intoxicaţiei cu aluminiu, în schimb vedem adesea avertismente cu privire la aluminiul din apa destinată consumului public – factor major de distrucţie cerebrală şi apariţie a bolii Altzhaimer. Situaţia este similară şi în cazul altor minerale. Institute of Nutritional Science din Statele Unite ale Americii afirmă clar: “mineralele organice şi cele anorganice sau metalice nu sunt egale”. Industria suplimentelor nutritive, se mai afirmă, nu are în gând beneficiile pentru sănătatea noastră ci doar profitul membrilor consiliilor de administraţie”. Companiile care îmbuteliază apă ştiu că oamenilor le place mult ca aceasta să aibă “gust” şi adaugă minerale care conferă “gust” gândindu-se aşa cum spuneam la profitul lor şi nu la sănătatea celui ce bea o astfel de soluţie apoasă. Dr Norman Walker a calculat că un om în decursul a 70 de ani înghite şi trece prin sistemul de ţevi propriu (artere) circa 300 de kilograme de rocă dizolvată odată cu apa pe care a băut-o. Alţi autori au scris despre nocivitatea mineralelor anorganice pe care oamenii le înghit din neştiinţă – Colin Ingram în “The Drinking Water Book”, Profesorul Doctor Steven E. Whiting în “Not All Minerals Are Created Equal” şi “Colloidal Minerals: Facts and Myths” sub egida Institute of Nutritional Science, Dr Dennison, Dr Muehling, Dr Banik, Dr Colgan sau Dr Bill – Director of Research & Development at Hammer Nutrition în “What Should I Eat? A Food-Endowed Prescription For Well Being “afirmă acelaşi lucru – că mineralele sunt diferite şi că trebuie să avem mare grijă ce înghiţim.
Cele mai multe minerale existente în apa plasticată se transformă în pietre sau ne astupă conductele numite artere scurtându-ne nepermis de mult viaţa. Pentru că, să nu uităm, omul nu are anii scrişi în cartea de identitate ci are în realitate vârsta arterelor sale. Cel mai simplu şi inteligent mod de a trăi mai mult este să bem doar APĂ iar asta presupune o “strecurătoare” performantă. O parte a oamenilor au înţeles repede aceste lucruri şi au intrat în clubul Dr Pro, o altă parte au ales să fie şi ei şi copii lor filtre vii în continuare şi să sponsorizeze prosteşte marea industrie a Profitului.

Un om cât o epocă Profesorul Alexandru Oproiu

Mă întreabă încă din uşă cu ochii mari şi un zâmbet cât Ecuatorul: „Oltene ce mai e pe la Severin, ce mai face doctorul Melencu?”

Un Om înconjurat de aparatură endoscopică de ultimă generaţie într-un cabinet tapetat cu diplome de recunoaştere mondială şi ajutat de Greta – o asistentă tăcută, harnică şi mereu atentă, încovoiat de istoria unei epoci întregi…

Am stat de vorbă zilele trecute cu un omul căruia nu îi este ruşine că este român şi care îşi doreşte cel mai mult ca tinerii noştrii să aibă măcar o moleculă în plus din trufia/majestatea de a fi român.

Profesorul Alexandru Oproiu, căci despre el este vorba, a făcut de gardă la patul bolnavului aproape patru mii de zile, a fost „doctor” – (docere-învăţător) tinerilor medici peste 45 de ani şi a creat un „Spital-Şcoală” – cel mai mare din România – Fundeni. Respectă cu aceeaşi stricteţe „igiena” profesiunii sale şi paradoxal, deşi caută cu endoscopul introdus în trupul şubrezit boala, el descoperă precis de fiecare dată OMUL – fie că acesta este un ţăran sau un amărât din Moldova, de la Cluj sau de la Băileşti, fie că este te miri ce politician,  divă televizionistă, sportiv, actor sau chiar viceguvernator.  La uşa Profesorului toate diferenţele, măştile sociale construite cu migală şi fonduri imense se dizolvă instantaneu. Omul care are în grijă visteria ţării, urmărit discret de bodyguarzi, stă de vorbă cu tanti Mili o pensionară suferindă care „a avut înainte de ‚89” o tonetă cu Lozuri în plic iar apoi a lucrat „cu carte de muncă” la un chioşc de ziare. „Reportaj la uşa Profesorului” – iată un subiect de film sau emisiune care ar putea candida cu succes la orice festival naţional sau de aiurea.

Îl rog să accepte să vorbim pentru severineni şi să-mi spună două vorbe despre dumnealui şi despre endoscopie  (Greta mă roagă să nu-l ţin mult de vorbă că are multă treabă, sau să aştept până termină consultaţiile).

„Endoscopie înseamnă să cauţi înăuntru, în interior şi asta se face în principal cu ajutorul unui instrument numit endoscop. Spre deosebire de alte metode imagistice de examinare, endoscoapele se introduc direct în organe”- îmi spune Domn’Profesor. Deşi vizualizarea organelor cu ajutorul luminii are o istorie foarte îndepărtată (Avicenna sau Hipocrate vizualizau organele genitale de exemplu folosind un complicat sistem de oglinzi), primul endoscop este construit în anii 1800 de austriacul Philipp Bonzzini iar primul care îl introduce într-un om câţiva ani mai târziu, este William Beaumont – un chirurg militar din Michigan. Primul gastroscop performant este oferit „interniştilor” de o echipă de japonezi în 1950 (Matsuo Sugiura, Tatsuro Uji, Shoji Fukami, etc). Ei au reuşit să fotografieze ulcere gastrice sau chiar cancere gastrice în stadii incipiente şi imposibil de văzut cu razele X (tranzitul cu sulfat de bariu). Doctorul Oproiu a lucrat cu toate tipurile de endoscoape începând cu cele rigide – primele şi terminând cu celebra capsulă endoscopică cu care lucrează acum.

Ce este”capsula endoscopică”?

Această capsulă de mărimea unei „capsule” de ampicilină, după ce este înghiţită transmite în cele aproape opt ore cât stă în corpul pacientului peste 50 000 (!!!) de imagini extrem de precise dinăuntrul tubului digestiv. „Capsula aceasta este folosită cu succes mai ales în diagnosticul hemoragiilor digestive obscure, care nu pot fi văzute prin endoscopii clasice, şi în afecţiuni ale intestinului subtire (boala Chron) ori pentru alte boli greu de diagnosticat, precum boala celiacă” îmi explică Preşedintele de Onoare al Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologie.

Îl întreb despre activitatea desfăşurată la Fundeni şi îmi spune că s-a dus acolo “întrucât fostul ministru al sănătăţii Voinea Marinescu a avut această iniţiativă în 1974. Acesta considera că pentru specialităţi de vârf precum chirurgia cardiacă, gastroenterelogia sau hematologia trebuiau create clinici separate.“ Profesorul este mâhnit deoarece Spitalul Fundeni unde a început “treaba” plecând de la 10 paturi şi pe care l-a manageriat cu succes timp de peste 24 de ani azi este în pericol de a fi desfiinţat pentru că “există interese mai mari decât cele ale pacientului”. Discutăm minute bune despre ulcer, hepatite, pre şi probiotice, despre bolile civilizaţiei “moderne”, despre stres, despre apă. Observ cu plăcută surprindere că are sub chiuveta din cabinet o instalaţie de purificare a apei prin osmoză inversă şi vorbim şi despre asta apoi, mă grăbesc pentru că tăcuta, minunata şi exigenta Greta îmi face semn că aşteaptă alţi pacienţi programaţi.

Îl rog să transmită câteva vorbe mehedinţenilor şi mă surprinde spunându-mi că va veni în această toamnă la Severin pentru a-l pomeni pe prietenul său marele Profesor Alexandru Colţoiu un corifeu al dermatologiei româneşti şi care îşi duce somnul de veci alături de un alt mare intelectual român Romulus Cojocaru în Punghina de Mehedinţi.  I-am promis că îl voi aştepta şi a fost de acord să continuăm aici dialogul nostru  educativ şi generator de conştiinţă.

Criptosporidioza boala “mâinilor murdare”.

Criptosporidioza este una din cele mai comune boli transmise de apa contaminată din toată lumea.  Deşi până în anul 1976 nu s-a putut identifica cert elementul cauzal, acesta a fost legat de mâinile murdare iar confirmarea a venit odată cu descoperirea oochisturilor în apa infestată. Protozoarul ajunge în intestinul subţire unde atacă mucoasa declanşând o boală diareică ce se poate rezolva de la sine în cazul persoanelor cu un sistem imunitar sănătos dar care poate fi mortală pentru bătrâni, copii sau pentru persoanele cu un sistem imunitar deficitar sau slăbit. Este una din cele mai răspândite şi comune boli din ultimii 20 de ani iar principalul organ afectat este sistemul imunitar. Din intestinul omului sau animalului bolnav parazitul ajunge în materiile fecale iar apoi prin intermediul apei comtaminate, acesta ia contact cu alimentele şi este introdus din nou în organism. Oocistii de criptosporidium au un grad ridicat de contaminare (sunt înalt infecţioşi), necesitând doar 10-1000 unităţi pentru a cauza boala umană (100 de germeni sunt suficienţi pentru a declanşa simptomatologia). Localizarea parazitului în intestin este intracelulară dar extracitoplasmatică, contribuind la rezistenţa marcată a speciilor de Cryptosporidium la tratamentul cu antibiotice. Cantităţi mari de oocişti sunt excretate şi sunt rezistente la condiţii de mediu nefavorabile, incluzând din nefericire clorurarea aplicată pentru tratarea apei. Sursele de contaminare sunt persoanele care nu se spală pe mâini după folosirea toaletei, apa din bazine de înnot, apa infestată din locurile de agrement, alimentele spălate cu apă contaminată. Trebuie precizat că această vietate (oochisturile) este rezistentă la tratamentul apei cu clor şi poate supravieţui  în apa infestată timp îndelungat. Primele simptome ale bolii apar după două zile sau după zece (dar în medie cel mai adesea) după şapte zile şi se manifestă prin greaţă, vărsături, diaree apoasă sau mucoasă, dureri de stomac (crampe abdominale), febră, dezhidratare, indispoziţie, scădere în greutate. Persoanele cu sistemul imunitar puternic pot să nu prezinte semne însă sunt o sursă de contaminare pentru alte persoane cu care vin în contact. Oamenii cei mai expuşi la contaminare sunt cei care înnoată în piscine neîngrijite corespunzător sau în locuri neigienizate (bălţi, lacuri, heleştee), copii îngrijitorilor de animale, personalul medical sau nemedical care îngrijeşte bolnavi de boala Cryptosporidioză, turiştii şi excursioniştii care folosesc apă din surse nesecurizate (hoteluri, pensiuni, alte locaţii care nu au instalate echipamente de purificare a apei menajere) sau persoanele care iau contact cu fecalele umane în diferite împrejurări (sex anal).  Nu există un tratament sigur şi de încredere pentru enteritele cu cryptosopridium. Antibioticele au rezultate în unele cazuri dar acestea sunt de obicei temporare. Principalele gesturi terapeutice sunt cele de rehidratare orală cu apă sau intravenoasă cu soluţii corectoare ale dezhidratării şi o dietă de preferat fără lactoză. În Statele Unite ale Americii se estimează că există peste 60 de milioane de persoane care sunt infestate cu acest cryptosporidium şi pentru că boala diareică de obicei recidivează, şi este dificil de controlat, toate organismele implicate în prevenirea îmbolnăvirilor recomandă securizarea surselor de apă. The Center for Disease Control din SUA şi Canadian Drinking Water Quality (Health Canada’s Guidelines) recomandă sisteme de filtrare a apei care să conţină “plase” cu ochiuri mai mici de 1 micron pentru a putea reţine în siguranţă oochisturile Crypto. Tot aceste Centre pentru controlul bolilor recomandă (la fel ca în cazul toxoplasmozei, altă afecţiune frecvent întâlnită sau giardioza şi care au ca vector de transmitere apa) echipamentele de purificare a apei care folosesc membrane osmotice (osmoză inversă) care reţin împurităţi cu dimensiuni de până la 0,0001 microni şi care sunt considerate cele mai sigure din lume. Un sistem de canalizare şi de epurare eficientă a apelor fecaloid menajere din comunităţi este de asemenea obligatoriu.

Leacuri …

1. Scăpaţi de durere de dinţi fără să deschideţi gura!
Aveţi idee cum puteţi scăpa de o durere de măsele “fără să deschideţi gura”? Vă dăm un indiciu: eliminaţi din start răspunsurile gen pastile, injecţii, palinca, ceapa etc. S-a găsit o metodă care nu are, aparent, nici o legaturăcu stomatologia.

Este de ajuns să frecăm o bucăţică de gheaţă între degetul mare şi arătător. Terminaţiile nervoase care se află în zona în formă de “V” a mâinii stimulează o regiune din creier care blochează recepţionarea semnalelor de durere provenite de la faţă şi de la mâini. Un studiu canadian arată că putem încerca această metodă şi fără gheaţă, însă ar avea o eficienţă cu 50% mai scăzută.


2. Dacă vă “râcâie” pe gât, scărpinaţi-vă în ureche!
Cum nu putem să ne scărpinăm direct în gât, încercăm să rezolvăm problema altfel – prin ureche. Medicii ORL-îşi explică: atunci când sunt stimulaţi nervii care se află în ureche, se creează un act reflex în gât, care provoacă un spasm al muşchiului… Acest spasm face ca gâdilatura să dispară.


3. S-a descoperit leac contra fricii de injecţii.
Cercetătorii germani au descoperit că dacă tuşim în timpul unei injecţii nu ne mai doare atât de tare înţepătura. De ce? Pentru că acest truc produce o creştere bruscă şi temporară a tensiunii în piept şi în canalul spinal, inhibând structurile nervoase care conduc durerea la ganglionii nervoşi spinali.


4. Cum să stingeţi arsurile la stomac.
Dormim pe partea stângă, ne sfătuiesc medicii gastroenterologi.
Explicaţia este simplă: când dormim pe dreapta, stomacul se află mai sus decât esofagul, permiţând mâncării şi acidului să alunece spre gât. Când stăm întinşi pe stânga, stomacul este mai jos decât esofagul şi gravitaţia lucrează în favoarea noastră.


5. Cum să nu vă mai curgă sânge din nas.
Când eram mici şi ne curgea sânge din nas, eram puşi să ne ţinem cu 2 degete de nas şi să ne întindem pe spate până se oprea sângerarea. Cum altfel se mai poate rezolva această problemă fără să atragem privirile indiscrete? Punem o bucăţică de bumbac pe gingia de sus, sub vârful buzei, şi apasăm cu putere pe bucata de material.
“Sangele provine în special din partea anterioară a septului. Apăsând aici, vom opri sângerarea”, apreciază medicii. Este vorba de anastomoze arteriale care formează de ex inelul vascular peribucal sau nazal (Kiesselbach sau Little)
.


6. Cum să scăpaţi de ameţeală.
Aţi băut câteva pahare şi v-aţi ameţit? Tineţi-vă cu mâna de ceva stabil.
Mecanismul responsabil cu echilibrul se află în urechea internă şi pluteşte într-un fluid care are aceeaşi densitate ca şi saâgele. Cum alcoolul diluează sângele, se modifică şi structura lichidului, fapt care afectează echilibrul.
Aşadar, creierul este dezorientat şi are nevoie de o confirmare, care, în cazul de faţă, este dată de simţul tactil. In felul acesta, punând mâna pe un obiect stabil, ne vom recapata echilibrul.


7. Cum să ţineţi inima în frâu.

Nu o lăsaţi să o ia la galop! Dacă simţim că avem palpitaţii şi nu ne ştim suferinzi de inimă, putem încerca să apăsăm uşor carotida imediat sub mandibulă. Vom stimula nervul vag şi putem scădea frecvenţa bătăilor.



8. Preveniţi miopia!
Miopia are rareori o cauză genetică, susţin oftalmologii. De obicei, poate avea drept cauză prea mult timp petrecut în faţa computerului. Aşadar, ca să nu avem probleme, ar fi bine ca de câteva ori pe zi să închidem ochii, încordăm muşchii, inspirăm adânc şi, după câteva secunde, expirăm şi ne destindem.
Întinzându-ne şi relaxându-ne bicepşii şi glutealii putem păcăli muşchii involuntari, precum cei ai ochilor, să se relaxeze.


9. Invaţaţi să vă folosiţi urechile!
Dacă stăm de vorbă cu cineva la o petrecre, unde este foarte mult zgomot, este bine să-l ascultăm cu urechea dreaptă. De ce nu cu stânga? Cercetătorii americani sunt de parere că dreapta ne ajută să descifrăm mai rapid un discurs. Dacă vom încerca să ne dăm seama ce melodie se aude într-o camer îndepartată, o vom  folosi pe stânga. Este mai bună când vine vorba să capteze tonurile muzicale.


10. Cum să nu obosiţi repede când alergaţi.
Dacă suntem asemeni majorităţii oamenilor, când alergăm, obişnuim să expirăm atunci când punem în pământ piciorul drept. In felul acesta nu facem decât să exercităm presiune asupra ficatului (care se află în partea dreaptă), care apoi începe să ne înţepe. Cum să scăpăm de această neplăcută senzaţie? Simplu. Expirăm atunci când punem în pîmânt piciorul stâng.


Cum ne afectează sănătatea automobilul

Primul proiect care avea ca scop creearea unui automobil a aprţinut lui Leonardo da Vinci, era acţionat de un resort („motor oralogic”) şi nu a fost construit niciodată. În 1796, ofiţerul de artilerie francez Joseph Cungnot construieşte un triciclu acţionat de un motor cu abur.

Alţi mecanici îmbunătăţesc de-a lungul timpului acest mecanism ajungându-se la ceeace întâlnim azi pe drumurile şi şoselele patriei (Karl Benz construieşte primul motor cu ardere internă în 1855,  Maibach în 1893 primul motor prevăzut cu jigloare, Dunlop inventează roţile de cauciuc prevăzute cu camere de aer iar Paul Daimler realizează primul automobil asemănător cu ceeace vedem azi). În afara grijilor legate de carburant, ulei care trebuie schimbat sau de reviziile periodice, automobilul ne oferă în schimbul confortului, o mulţime de probleme de sănătate.

Lipsa mişcării scade tonusul muscular general iar celulele musculare atrofiate şi lipsite din ce în ce mai mult de vlagă, sunt înlocuite de ţesut adipos (grăsime) confirmând o dată în plus concluzia specialiştilor care afirmă că principalele cauze de boală la omul contemporan sunt sedentarismul şi alimentaţia.

Poziţia şezând – ghemuit pe care o avem atunci când conducem, creează discomfort organelor abdominale care sunt presate între bazin şi cuşca toracică, având ca rezultat o circulaţie a sângelui abdominală deficitară dar şi o secreţie gastro-intestinală scăzută cu consecinţe ulterioare negative (ulcer, gastrită, constipaţie).

Poziţia şezând prelungită (la fel cu cea de la birou), diferenţele de temperatură între interiorul maşinii şi exterior (cald iarna şi rece vara de la aerul condiţionat) favorizează contracturile musculare lombare şi apariţia blocajelor dar şi afectarea discurilor vertebrale lombare.

Organele genitale sunt şi ele afectate. Bărbaţii au testicolele situate într-o pungă situată la exterior (scrot) pentru a oferi o temperatură mai scăzută procesului de spermatogeneză însă statul îndelungat în poziţia ghemuit la volan supraîncălzeşte această zonă cu efecte nedorite asupra fertilităţii dar şi asupra potenţei (organe genitate prost irigate cu sânge, supraîncălzite şi permanent comprimate). În poziţia şezând pe scaun, circulaţia venoasă de întoarcere este şi ea afectată venele de la picioare dar şi cele din zona anusului evacuând cu dificultate sângele şi favorizând apariţia varicelor şi hemoroizilor (cei mai mulţi şoferi profesionişti se plâng de varice şi hemoroizi).

Programul alert şi termenele precise pentru a ajunge la destinaţie determină şoferii să mănânce în grabă şi de multe ori chiar la volan cu alte consecinţe neplăcute pentru aparatul digestiv şi cardio vascular.

Pentru că nu toate maşinile au aer condiţionat, şoferii deschid geamul inhalând vapori de benzină, CO2, pulberi din trafic sau gaze de eşapament de la celelalte autovehicole (concentraţia admisă de gaze şi pulberi este depăşită în oraş şi cu 300% în orele de vârf). Aşa se explică apariţia durerilor de cap, greaţa, ameţelilor, problemelor de vedere (usturimi, lăcrimare, îngustarea unghiului vizual) şi implicit, creşterea numărului de accidente.

Individul închis în cutia de metal ca într-o conservă se simte izolat de restul lumii şi de aceea el este de cele mai multe ori neprietenos cu restul lumii mai ales când staţionează mult timp pe loc (spre deosebire de pietoni care nu au acest discomfort).  Şoferii care conduc mult timp suferă de aceeaşi afecţiune care este prezentă şi la cosmonauţi – lipsa comunicării sau „foame informaţională”. Consecinţa negativă asupra sistemului nevos este fie somnolenţa la volan fie dorinţa intensă de distracţie (depăşiri periculoase, agresivitate gratuită, etc). Efectele sunt cu atât mai rele cu cât se consumă cantităţi mai mari la volan din băuturile numite impropriu „sucuri” care conţin substanţe chimice sintetice (arome sintetice, aditivi, energizanţi chimici ) care afectează negativ creierul.

Cum procedăm ca să reducem problemele şofatului?

Ne dotăm scaunele cu biluţe care să ne maseze spatele (scade de două ori riscul de a avea probleme lombare). La o oră-o oră jumate de mers ne oprim, coborâm din maşină şi facem scurte şi energice mişcări de inviorare (sărituri, plimbări în jurul maşinii şi respiraţii ample).

Şoferul (la fel ca aviatorii) trebuie să îşi măsoare greutatea săptămânal, să aibă un regim alimentar atent alcătuit, să ţină post cel puţin o zi pe săptămână şi să se hidrateze de preferat cu apă purificată osmotic la fel ca alergătorii de la formula 1 care o beau chiar în timpul cursei (creierul este 90% apă iar apa purificată osmotic creşte capacitatea acestuia de concentrare, atenţia şi viteza de reacţie).

Dasani care face parte din concernul Coc Cola asigură apă purificată osmotic alergătorilor din formula 1

Evităm să deschidem geamul în trafic mai ales în perioadele supraaglomerate  (mai bine transpirăm de căldură decât să inhalăm gazele toxice din exterior). Nu fumăm la volan (riscul de a face infarct creşte foarte mult iar atmosfera din interior este perfect cancerigenă).

Când trebuie să staţionăm mai mult timp (suntem blocaţi în trafic) ne automotivăm rostind în gând formule precum „sunt un om la fel ca toţi oamenii, nici mai bun, nici mai rău şi sunt parte a lucrurilor care se petrec în jurul meu”. Pentru a potoli „foamea informaţională” ne asigurăm că ascultăm o muzică plăcută sau că avem un tovarăş de drum optimist sau interesant.

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 4 la 03:24 am UTC
Aceasta luna: 36 la 11-07-2018 07:15 am UTC
Acest an: 146 la 01-14-2018 03:57 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC