> News of the day <

Busola interioară

Gradul de perfecţiune al unui om nu se măsoară nici prin dimensiunea conturilor din bancă, nici prin numărul de diplome sau premii câştigate ci printr-un coeficient de linişte lăuntrică. Pacea interioară este bunul cel mai de preţ al omului; ea este busola noastră internă. Armonia interioară este esenţială pentru atingerea performanţei maxime, fie că vorbim … Read more

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Remedii naturale

Înainte de a decide să apelăm la medicamente, ar trebui să încercăm să aflăm singuri câteve cauze simple ale durerilor. Astfel ne putem întreba dacă durerea de cap nu cumva se datorează stresului, sau dacă discomfortul gastric nu se datorează alimentelor greu digerabile înghiţite mai devreme, sau dacă am o slăbiciune a sistemului imunitar, etc.

Durerile sau disfuncţiile ocazionale pot fi tratate uşor cu leacurile din dulapul bunicii adică ceaiuri, comprese, frecţii, etc.

Pentru durerile de cap este bun muşeţelul, valeriana sau iarba moale, pentru artrită „merge” baia de sare amară sau compresele cu ceai de rozmarin. Când ne doare o ureche, câteva picături de usturoi sau ulei de măsline ameliorează sau vindecă „problema”. Durerea de dinţi poate fi stinsă masând gingiile cu usturoi zdrobit sau cu ulei de cuişoare. Pentru arsuri la stomac menta ne poate ajuta iar dacă suntem balonaţi ceaiul de muşeţel, ferigă, sau mentă ne pot „uşura”. Pentru a preveni sau trata gripa usturoiul este nelipsit din „sertarul cu leacuri” a fiecăruia dintre noi iar dacă avem febră, ceaiul de coajă de salcie albă ne poate ajuta să transpirăm şi să uităm de răceală.

“Petele” de pe ochi

Myodes gr. – “asemănător unor muşte”,  opsis  – vedere, aspect

Uneori avem impresia că ne-a intrat ceva în ochi, dar  nu simţim nimic. Dacă încecăm să ne frecăm, nu numai că nu îndepărtăm acel ceva, dar uneori chiar înrăutăţim situaţia. Acel ceva nu este praf, şi nici alt obiect ci opacifieri sau condensări sau, în termini academici miodezopsii.

Particulele care plutesc pot fi pânze, pete, fire de păr, granule de praf, sau insecte care alunecă în câmpul vizual. Ele sunt aglomerări în umoarea vitroasă /apoasă– fluidul vâscos din interiorul ochiului. Ele sunt vizibile când privim la lumină sau o suprafaţă albă, sau cerul senin. Le vedem câteva secunde apoi dispar pentru a reapare când schimbăm poziţia capului. Explicaţia constă în aceea că pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul vitros se depărtează de retină şi fîşii minuscule de gel încep să se desprindă şi să plutească în câmpul nostru vizual. De obicei ele semnalează doar începerea îmbătrânirii.

Dacă însă încep să devină vizibile şi când privim suprafeţele întunecate, când se adună într-un loc, când devin mari, e semn de cataractă, inflamaţie oculară, hemoragie oculară sau mai grav, desprindere de retină.

Sunt mai frecvente la diabetici – persoanele care au o formă de diabet riscă să dezvolte retinopatie diabetică, boală care duce la pierderea vederii. Această afecţiune determină formarea unor vase de sânge care presează retina, provocând uneori dezlipirea acesteia şi apariţia glaucomului. Câteva dintre simptomele care ar trebui să alarmeze un bolnav cu diabet, fie de tip I, fie de tip II, sunt apariţia punctelor negre în câmpul vizual, privirea înceţoşată şi dificultăţile de a percepe culorile. Retinopatia diabetică este cu atât mai gravă cu cât bolnavul are hipertensiune arterială şi surplus ponderal (obezitate).
Miodezopsiile par a fi mai frecvente la persoanele stresate, cu alergii alimentare, candidoza, diabet zaharat, abuz de tutun. Aparitia lor brusca sau intensificarea fenomenului necesita examinare oftalmologica de urgenta, in aceste conditii miodezopsiile fiind semne ale unor afectiuni severe (dezlipire de retina, uveită posterioară).

În  viziunea medicinii complementare estice, mustele volante se coreleaza cu stresul si excesul de proteine în alimentatie, terapia fiind, in primul rand, nutriţională şi de schimbare a stilului de viaţă.

Oboseală sau “slăbiciune”

“Am obosit, mă simt slăbit(ă), nu mai pot, nu mai am chef de nimic…” Auzim astfel de expresii zilnic, aproape oriunde întoarcem capul şi aproape că e evident că am devenit o naţiune ostenită, istovită, secătuită. Să poftim totuşi des-interesaţii anali-şti erudiţi, înainte de a ne da obştescul şi doritul sfârşit, să scrie un epilog cât mai serios, vă rog!

Pentru a pune puţină ordine în termeni, să spunem că slăbiciunea se referă mai degrabă la o neputinţă a muşchilor de a-şi îndeplini sarcinile (scăderea forţei fizice musculare, nevoia unui efort sporit pentru realizarea unor activităţi cu mâinile, picioarele, etc), în timp ce oboseala are şi o componentă neurogenă – persoana simţindu-se istovită, extenuată nu numai fizic ci şi psihic.

Ne simţim slăbiţi după ce am urcat un traseu muntos abrupt/dificil  cu prietenii şi ne plângem de “febră musculară” şi care dispare în câteva ore sau zile. Oboseala presupune, în plus apatie, plictiseală, griji, insomnie, o senzaţie de sleire, vlăguire, “sfârşeală”.

Slăbiciunea muşchilor mai poate fi prezentă în cazul unor afecţiuni cum ar fi hipotiroidismul, hipertiroidismul (“ministra” metabolismului este tiroida iar metabolism încetitit înseamnă deficit de energie), sindromul Guillain-Barre, miastenia gravis sau tulburări electrolitice (asimilarea mineralelor, oligoelementelor în organism în special a sodiului şi potasiului). În aceste cazuri, slăbiciunea se agravează progresiv, este necesar un consult de specialitate şi investigaţii amănunţite pentru aflarea cauzelor. Dacă slăbiciunea apare brusc poate fi vorba de o afecţiune cerebrală sau medulară instalată şi de asemeni e necesar examenul unui specialist.

Oboseala însoţeşte de obicei bolile uşoare cum ar fi gripa şi care dispare odată cu instalarea vindecării. Când oboseala este determinată de stres, ea dispare odată cu eliminarea cauzelor care au produs şi întreţinut situaţia stresantă. Alcoolul, cafeaua în exces care supraexcită/”biciuie” sistemul nervos, energizantele sintetice, medicamentele luate “după ureche” pot provoca oboseală. Aceasta însă mai poate fi un semn al altor afecţiuni cum ar fi anemia (puţină hemoglobină adică puţin oxigen – de exemplu cazul femeilor care pierd sânge odată cu menstruaţia), boli ale inimii sau vaselor de sânge, diabetul zaharat (glucoză/”benzină” puţină în celule), boli renale sau hepatice (când rinichii şi ficatul sunt şubrezi nivelul de toxine în organism creşte foarte mult), alergiile, bolile infecţioase, reumatismale, cancerul. În cadrul bolilor psihice oboseala are o importanţă foarte mare deoarece ea merge “mână în mână” cu depresia, iar când acestea sunt suficient de severe, individul va lua în considerare opţiunea suicidului. Cauza sindromului oboselii cronice nu a fost precis definită dar tot mai mulţi experţi îşi îndreaptă atenţia spre un răspuns greşit al sistemului imunitar suprasolicitat întrucât este vorba de o modificare a producţiei de energie destinate apărării organismului. A intrat deja în vorbirea medicală curentă expresia “eşti obosit, eşti ofilit, ai sistemul imunitar slăbit” (analogia cu plantele ofilite deloc întâmplătoare ne duce cu gândul la apă). Pentru a avea energie avem nevoie în primul rând de oxigen. Acesta este adus la celule de hematii (sânge) care au diametrul capilarelor (la acest nivel ele circulă “înşirate” una câte una). Pentru ca activitatea intracelulară să fie în parametrii optimi fiziologici, sângele trebuie să fie fluid, să curgă (hematiile să poată circula rapid) iar cuvântul cheie în acest proces este pH-ul. La un pH neutru de 7,2 hematiile sunt foarte harnice, transportă oxigenul repede iar noi suntem vioi şi fericiţi. Când pH –ul devine acid ele se “lipesc” una de alta şi încep să se mişte din ce în ce mai greu aşa încât la un pH schimbat chiar şi cu 0,2 “puncte”, organismul moare (singurul/unicul loc acid din organism este stomacul). Membrana hematiilor are o sarcină negativă ceeace le permite să fie “separate” (la fel ca doi magneţi cu acelaşi pol care se resping). PH-ul acid le “ajută” să “se lege” unele de altele într-un mod înfricoşător pentru sănătatea noastră. De unde provine această aciditate? Răspuns: din alimentaţia noastră greşită (ce mâncăm şi ce bem) care ne scurtează viaţa şi bugetul dar le întreţine pe cele ale industriei medicale şi chimice. Alcoolul, cafeaua, carnea, băuturile carbogazoase cresc aciditatea în interiorul corpului nostru. De exemplu băuturile de tip cola au un pH de 2,5 (!!!) din cauza acizilor carbonici, fosforici şi citrici conţinuţi iar apa minerală care “înţeapă” limba şi cu care ne facem şpriţul vara, are pH 4,5 (acid carbonic).

Cum tratăm oboseala?

Somn suficient într-un mediu liniştit, exerciţii fizice uşoare (mers pe jos), evitarea medicamentelor sedative şi tranchilizante “de buzunar” care întreţin oboseala, alimente naturale cât mai puţin preparate termic (gătitul inactivează/omoară enzimele, vitaminele), evitarea mâncatului seara înainte de culcare, evitarea privitului excesiv la tembelizor, evitarea fumatului, alcoolului, cafelei, sucurilor sintetice, călătorii cu prietenii, activităţi noi. Întrucât spuneam şi cu alt prilej, există o relaţie specială de dragoste între sistemul imunitar şi apa purificată osmotic, este un gest simplu, responsabil şi inteligent să oferim celulelor noastre nervoase sau sanguine o apă corectă şi cinstită. Hidratarea zilnică cu apă purificată înlătură nu numai oboseala dar corectează o mulţime de alte probleme de sănătate.

De ce devenim obezi?

Mâncăm repede fără să mestecăm iar digestia va fi slabă. Corect, ar trebui să mestecăm de aproximativ 50 de ori mâncarea.

Apa băută în timpul mesei îngraşă. Diluează sucurile digestive iar hormonii acţionează ineficient. Apa se bea cu 20 minute înainte de masă şi la o oră după masă.

Alimentele dulci, coapte în cuptor favorizează formarea de mucus în interiorul tubului digestiv. Mai bine consumăm fructe, seminţe  sau nuci.

Mâncatul continuu oboseşte sistemul imunitar. Când introducem un aliment în gură, limba semnalizează creierul care dă „ordin” leucocitelor să se grupeze în jurul stomacului (leucocitoză de „digestie” măsurabilă la laborator); când acestea constată că nu există pericol microbian, viral sau chimic, părăsesc zona pentru a se ocupa în continuare de vindecare şi „curăţenia generală” în alte zone ale organismului. Dacă iar înghiţim ceva, procesul se repetă până la „obosirea” leucocitelor; aşa se explică de ce într-un colectiv, primii care fac gripă, sau viroze, sunt aceia care mereu ciugulesc câte ceva.

Combinarea incorectă a alimentelor; unele alimente au nevoie de anumite enzime altele de alte enzime. În timp ce unele alimente sunt digerate altele intră în putrefacţie sau fermentaţie sau sunt transformate în grăsimi.

Culcatul după masă favorizează transformarea alimentelor în grăsime. Este indicat ca după ce am mâncat să facem câţiva paşi pe călcâie pentru a creşte cantitatea de sânge în stomac.

Privitul la televizor şi mâncatul favorizează obezitatea din cauză că sistemul nervos (creierul) nu poate procesa şi informaţiile vizuale de la televizorşi pe cele legate de digestie în acelaşi timp. Le încurcă şi astfel mâncăm mai mult.

Când suntem nervoşi la masă, ficatul este cel mai afectat; căile biliare se îngustează, în duoden ajunge mai puţină bilă iar mâncarea va fi prost digerată.

Mâncatul noaptea ne oferă doar grăsime în plus pe corp, pietre la fiere şi la rinichi.

Consumul excesiv de alimente rafinate, ne determină să mâncăm mai mult deoarece corpul ne „trimite” după vitaminele şi enzimele necesare; astfel ajungem să mâncăm de zece ori mai mult decât este necesar.

6 vizitatori online acum
0 vizitatori, 6 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 12 la 08:25 am UTC
Aceasta luna: 206 la 11-02-2019 07:12 am UTC
Acest an: 667 la 10-30-2019 08:47 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC