> News of the day <

Aspartamul – otrava …dulce I

Aduce un spor de gust dulce alimentelor destinate copiilor şi profituri uriaşe industriei chimice şi medicale Se regăseşte în toate dulciurile, de la guma de mestecat şi bomboane până la sucurile sau băuturile carbogazoase. A fost creat iniţial de Pentagon ca armă biologică (otravă) dar a sfârşit în farfuriile noastre ca îndulcitor aducând un spor … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Cu ce ne hidratăm?

A spune că “apa este viaţă” a devenit deja un trism. Toţi copii ştiu că viaţa a apărut într-un mediu acvatic sau că astronomii când caută viaţă în cosmos, mai întâi se uită după ceva apă. În manualele de biologie se vorbeşte despre “triada vieţii” : adică omul nu poate trăi mai mult de trei minute fără oxigen, trei zile fără apă şi treizeci de zile fără mâncare. Dumnezeu a rânduit ca pentru a supravieţui noi trebuie să avem asigurat oxigenul, apa şi mâncarea în această ordine. De oxigen se ocupă El adică nu trebuie să facem eforturi mari de gândire ca să respirăm – se întâmplă automat, însă pe celelalte două ni le-a lăsat în grijă nouă. Din nefericire “Sfântul Profit” a pus “căruţa înaintea boilor” sau mâncarea înaintea apei, iar oamenii azi pun mai mult preţ pe merinde şi pe satisfacţia papilelor gustative (“viaţa altfel nu are gust/savoare”) decât pe ce are cu adevărat/prioritar nevoie organismul . Un om de 80 de kilograme conţine circa şase găleţi de apă, cu alte cuvinte apa este principalul nostru constituient. Dar apa nu este aliment (are Zero calorii) deşi o cumpărăm (!) din market. Apa este vehicol pentru mâncarea necesară celulelor noastre dar şi principala unealtă de evacuare a gunoiului metabolic. Toate reacţiile chimice metabolice sunt condiţionate, catalizate, mediate, ajutate, susţinute de apă. Nu este suficient spaţiu tipografic şi timp pentru a reliefa toate beneficiile apei pentru sănătatea organismului nostru. Fie din neştiinţă, fie voluntar, oamenii preferă să se “hidrateze” cu orice altceva decât cu apă. Consecinţa? Deshidratarea cronică – factor declanşator şi de întreţinere pentru mai bine de 80% din bolile de care suferă omenirea în prezent.  Sănătatea nu este absenţa/lipsa durerii ci sănătatea fiecărei celule care alcătuieşte organismul nostru iar sănătatea celulelor este sinonimă cu hidratarea lor. Cu o mică precizare: cu apă. Pentru ele este foarte dificil să-şi procure apa necesară (în fiecare secundă se duce o luptă disperată după apă în organismul nostru). Cea mai bună sursă de apă este însăşi apa, însă educaţia primită, năravurile întreţinute de o media şi o publicitate agresivă ne-au obişnuit să ne “hidratăm” cu orice altceva. Cititorul ar trebui să ştie că alcoolul (berea, vinul, whisky, etc), cafeaua dar şi sucurile fură o cantitate enormă de apă din organism (sunt diuretice adică deshidratează, adică stimulează setea, adică dorinţa de a cumpăra iar şi iar aceleaşi muruieli sintetice). Chiar şi laptele pentru a fi digerat corect are nevoie tot de apă. Zahărul din băuturile sintetice carbogazoase sau necarbogazoase pe lângă faptul că forţează pancreasul să secrete insulină multă în timp scurt, fură de asemenea apă din organism. Pentru a înlocui această apă sustrasă, şterpelită hoţeşte de la celulele noastre neputincioase, ar trebui ca  pentru fiecare sticlă de răcoritoare îngurgitată să mai bem în plus circa 12 pahare de apă!. Apa minerală dură dezhidratează de asemeni, prin diferenţă de presiune osmotică. Aceste băuturi chimice inventate doar pentru excitarea celor 280 de papile gustative (principalii complici/inamici ai sănătăţii noastre) nu ne sunt de nici un folos, nu potolesc setea celulelor noastre, dimpotrivă!. Aceste soluţii “răcoritoare” mai conţin de exemplu cantităţi însemnate de aspartam substanţă legată în mod direct de aparţia sau întreţinerea depresiei, insomniei dar şi a altor boli neurologice sau aluminiu (cantitatea este cu atât mai mare cu cât au stat pe raft mai mult timp) factor declanşator al bolii Altzhaimer. Neavând apă cu care să elimine eficient bălegarul metabolic, sistemul imunitar (adevăratul “Domn’ Doctor”) ostenit nu mai poate face faţă şi după circa 40 de ani începe să obosească iar acumulările de toxine devin tot mai vizibile. Aceasta este vârsta la care începem să ne împrietenim cu doctorii iar registrele lor de bolnavi cronici conţin în special pacienţi cu vârste peste 40 de ani. Este incredibil că bolnavii în spitalul nostru se hidratează cu sucuri răcoritoare şi nu pot avea la dispoziţie o apă corectă pentru organism aşa cum se întâmplă în alte părţi ale lumii ceva mai responsabile. La intrarea în spitalul din Severin sunt nu unul ci mai multe tarabe  prevăzute cu umbrele protectoare unde se vând la tejghea astfel de soluţii lichide “răcoroase” fie celor care vin în vizită la cei suferinzi fie chiar bolnavilor însetaţi de sănătate şi vindecare.

Sarcina – miracolul familiei

În viaţa unor tineri căsătoriţi sau a unui cuplu, sarcina este de departe una din cele mai miraculoase întâmplări, o minune care schimbă total mai ales viaţa femeii. Există o mulţime de studii care afirmă că 94% din problemele apărute pe parcursul sarcinii pot fi evitate cu ajutorul informaţiilor corecte pe care ar trebui să le primească viitoarea mămică. În prezent majoritatea gravidelor ştiu că nu este sănătos să consume cafea (aceasta tulbură liniştea copilului putând induce chiar avort spontan şi poate creşte tensiunea arterială), că fumatul este nociv, sau că alcoolul poate afecta grav puiul de om din pântece. Deşi unii sfătuitori “binevoitori” recomandă gravidei “să stea liniştită” şi să evite sportul pentru a nu naşte prematur, azi se ştie în mod cert că mişcarea regulată , uşoară , confortabilă duce la o mai bună irigare a placentei dar şi la menţinerea bunei dispoziţii. Înnotul poate fi benefic pentru întregul corp (în apă gravida este mai “uşoară”) dacă nu există riscul de accidente (lovituri în piscine aglomerate). Alimentaţia trebuie orientată spre calitate – alimente sănătoase cât mai puţin poluate chimic şi mai puţin spre cantitate (sfatul că trebuie “să mănânci cât pentru doi” este urmat doar de acumularea unor kilograme în plus). Încălţămintea comodă de tip sport aduce o mare “uşurare” coloanei vertebrale (aceasta nu mai este lordozată – bazinul împins înainte) şi previne riscul accidentelor prin împiedicare (instabilitate) şi căzăturile. Gravida ar trebui să evite pe perioada sarcinii vopsirea părului (o parte a chimicalelor din vopseaua de păr se absorb în corp şi implicit în cel al copilului) şi se ştie că sunt regăsite în  urină.

Cea mai importantă recomandare însă este legată de consumul de apă. Puiul de om este asemeni unui peştişor din acvariu sau unui submarin care înnoată în apă. Lichidul amniotic (“apa” în care se mişcă) este secretat de membrana amniotică începând cu luna a doua, ajungând ca în luna a cincea să aibă un volum de circa un litru. Este un lichid clar, limpede care are gust uşor sărat şi mirosul spermei. Cei circa 1000 de mililitrii de lichid amniotic sunt înlocuiţi la circa 3 ore (modul cum sunt “secretaţi/fabricaţi” aceştia este încă un mister) şi de aceea hidratarea femeii gravide este esenţială (mai ales la femeile care au greţuri şi care pierd lichide prin vărsături). Consumul corect de lichide previne constipaţia (generatoare de multe complicaţii mai ales infecţioase dar şi hemoroizi, polipi, etc), retenţia de apă (organismul gravidei este efectiv “disperat” după apă), “ajută” rinichii, previne hipotensiunea arterială. “Îmbibarea” corpului femeii cu apă este fiziologic şi se datorează hormonilor estrogeni şi cortocosuprarenali. Nu trebuie uitat că metabolismul femeii în timpul sarcinii creşte cu mai bine de 20% iar reacţiile chimice metabolice au nevoie în mod esenţial de apă pură nu de cola, ceai negru, cafea, sucuri sau apă minerală (toate acestea mai mult “balonează” femeia). Copilul are nevoie de nutrienţi pentru a creşte iar vehicolul cel mai potrivit pentru această misiune este apa purificată. Apa purificată mai are marele avantaj că “scuteşte” corpul femeii, dar mai ales al fătului de efectele clorului, plumbului, nitraţilor şi nitriţilor, pesticidelor sau medicamentelor prezente în mod generos în apa freatică sau de la reţea şi care îl pot efectiv ucide. Să nu uităm că apa sau sucurile  îmbuteliate conţin bisfenol A (din compoziţia recipientului/”sticlelor” de plastic) – substanţă care se comportă ca un disruptor hormonal şi care îşi arată “efectele” mult mai târziu (fetiţelor le vine ciclu mult mai devreme iar băieţii “uită” să se maturizeze având predispoziţii homosexuale).

După naştere hidratarea este la fel de importantă mai ales pentru favorizarea secreţiei laptelui necesar bebeluşului. Lactaţia dar şi aportul de apă sunt controlate de hipofiză (o glandă endocrină şi nervoasă situată în mijlocul creierului) şi care îşi dublează volumul şi greutatea în timpul sarcinii. O creştere similară înregistrează şi suprarenalele, ovarele, tiroida, paratiroidele, epifiza sau pancreasul. Toate aceste modificări endocrine se centrează pe asigurarea tuturor condiţiilor optime placentei de care depinde evoluţia normală a sarcinii.  Volumul total al sângelui femeii gravide este cu circa 1-1,5 litrii mai mare la sfârşitul perioadei gravidităţii – al element care sugerează obligativitatea hidratării corecte (creşte de exemplu  numărul de leucocite – armata vigilentă 24/24 pentru apărarea femeii şi copilului).  Capacitatea pulmonară deşi rămâne neschimbată, pentru un schimb eficient de gaze la nivel alveolar este esenţială prezenţa apei (dacă plămânii sunt dezhidrataţi, circuitul gazelor la nivel pulmonar este alterat cu consecinţe neplăcute pentru cei doi “actori” beneficiari mama şi fătul). Ficatul gravidei suprasolicitat în timpul sarcinii are de asemenea nevoie pentru susţinerea proceselor metabolice de un aport crescut de lichide, cu atât mai mult cu cât femeia în această perioadă are o secreţie abundentă de salivă dar şi de sucuri gastrice care au în compoziţie preponderent apă. Dezhidratarea sau hidratarea cu lichide incorecte – apă minerală sau sucuri are ca efect în această perioadă formarea de calculi biliari sau renali (în perioada de sarcină este frecvent întâlnit sindromul de atonie veziculară biliară). Aparatul excretor al femeii trebuie să facă faţă acum la un volum mai mare de deşeuri metabolice iar apa purificată osmotic aşa cum am mai spus şi cu alte prilejuri este vehicolul ideal care ajută organele implicate în evacuarea gunoaielor metabolice. va urma

Metode prin care putem controla glicemia


Amidonul (se găseşte în cartofii albi şi orez) poate ridica glicemia mai mult decât zahărul sau bomboanele. Orezul care are bobul lung şi la care boabele rămân lipite la gătit, are un indice glicemic ridicat; orezul ale cărui boabe se separă după ce este gătit are indice glicemic scăzut. Pastele făinoase au indice glicemic relativ scăzut şi reduc tendinţa la îngrăşare dar şi glicemia.
Toate legumele se digeră încet producând creşterea lentă a glicemie; aici sunt incluse fasolea, năutul, lintea, soia sau arahidele. Dacă ne oferim alimente cu indice glicemic ridicat, trebuie să le combinăm cu alimente cu indice glicemic scăzut; de exemplu combinăm fasolea cu orezul şi obţinem un indice glicemic intermediar.
Alimentele cu indice glicemic ridicat (dulciurile, sucurile, etc) sunt eliminate rapid din stomac, şi măresc glicemia deşi stimulează puternic pancreasul să producă insulină.
Salata, morcovii, roşiile, ceapa, castraveţii, salata verde, broccoli, avocado, nucile au practic indice glicemic „zero”. Carnea nu creşte glicemia dar grăsimea forţează/oboseşte pancreasul să o digere (lipaza este enzima care digeră grăsimile şi este produsă de acelaşi pancreas care secretă şi insulina).
Pâinea făcută din făină măcinată fin, fursecurile, biscuiţii au indice glicemic mare deoarece particulele mici de amidon trec rapid prin tubul digestiv. Zahărul are indice glicemic 65 iar pâinea 70 de exemplu.
Patru linguriţe de oţet sau de zeamă de lămâie reduc indicele glicemic cu 30%; a mânca o salată preparată astfel este indicată atunci când consumăm mâncare cu indice glicemic ridicat.
Este mai sănătos să mâncăm de 6 ori pe zi în loc de trei. „Omul a fost proiectat să mănânce puţin şi des” afirmă dr. Benton.
Trebuie neaparat să servim micul dejun; noaptea scade nivelul glicemiei şi el trebuie refăcut. Creierul este dependent de glucoza din sânge aşa că el (memoria, atenţia, concentrarea) are cel mai mult de suferit dacă nu mâncăm nimic dimineaţa.
Dr Richard Anderson – cercetător şi specialist în diabet recomandă suplimentele alimentare cu crom care „normalizează” glicemia – „ o ridică dacă e joasă şi o coboară dacă e mare”.

Sucurile proaspete

Cele mai bune sucuri sunt cele preparate de cel mai bun farmacist – natura însăşi.

Pasteurizarea sucurilor de legume şi fructe, prelucrarea chimică, aditivii, aromele, conservanţii distrug sau inactivează enzimele, vitaminele, alterează microelementele iar apa devine destructurată (sunt distruse informaţiile conţinute) dacă este fiartă peste 40 de grade.

Sucurile de fructe păstrează compoziţia în elemente sănătoase câteva ore iar sucurile de legume nu mai mult de zece ore. Sucurile de legume din magazine, chiar dacă sunt aşa cum scrie pe etichetă „100% naturale”, au păstrată doar 60% (maxim) din valoarea lor nutriţională.

Cele mai multe sucuri din magazin conţin zahăr alb adăugat; una dintre cele mai importante acţiuni ale sucurilor în organism, este alcalinizarea structurilor organismului. Însă zahărul adăugat măreşte aciditatea, anulând o parte din efectele urmărite. Aşa se explică de ce avem „arsuri” la stomac după ce bem sucuri „prelucrtate”. Există o vorbă populară care spune că „o lingură de rahat adăugată la un butoi cu vin nobil ne oferă un butoi de rahat”.

Chimiştii afirmă că în compoziţia sucurilor de legume şi fructe putem găsi într-o proporţie magnifică, aproape întregul tablou periodic chimic al lui Mendeleev.

O cură de o săptămână de sucuri proaspete de legume şi fructe invită organismul nostru la regenerare, la renaştere, la purificare. Acestea sunt foarte uşor asimilate de corp în mai puţin de 30 de minute, în timp ce alimentele preparate termic chiar şi cele formate din legume au nevoie de cel puţin una-două ore pentru a fi digerate şi metabolizate.

Cum ne „prăjim” creierul

Majoritatea oamenilor ştiu că papilele noastre gustative ne oferă patru senzaţii gustative: dulce, acru, sărat şi amar şi fiziologii au fost dea cord cu această realitate câteva mii de ani.

Iată că în 1908, un japonez care consuma supă dashi preparată dintr-o algă des folosită de bucătăria japoneză – Laminaria japonica sau kombu, a constatat că gustul acestei supe este mai uşor dar clat diferit de celelalte patru de bază. Kikunae Ikeda, căci despre el este vorba, profesor de chimie la Universitatea Imperială din Tokio, fără să aibă nevoie de sprijinul studenţilor sau doctoranzilor – aşa cum se obişnuieşte, ci doar de cel al unui simplu tehnician, obţine (după ce elimină toţi poluanţii – plumb, pesticide, NaCl, KCl, alţi contaminanţi din supă) prin cristalizare o substanţă cu formula C5H9NO4 – denumită acid glutamic iar gustul său a fost numit „umami” („delicios” sau „savuros”).

Această pudră albă cristalizată, în contact cu apa disociază rapid în anioni de glutamat şi cationi de sodiu excitând plăcut papilele gustative. La cererea acestuia, Saburosuke Suzuki, fondatorul Ajinomoto Co, Inc începe să producă această nouă aromă care va deveni extrem de populară şi de profitabilă nu numai în Japonia dar şi la nivel mondial. Secretul prafului care dă savoare oricărui aliment a părăsit repede Tara Soarelui Răsare şi s-a transformat într-o afacere evaluată în miliarde de dolari anual. În prezent cele mai mari producătoare şi exportatoare de glutamat (sau E621 sau potenţator/amplificator al gustului) sunt SUA, China, Japonia şi Germania.

Cum acţionează glutamatul?

Orice gospodină de exemplu ar evita folosirea pentru hrana copilului său a ugerului de vacă, a buzelor, a cozii, cartilagiilor sau a organelor sexuale, etc şi pe care altfel le-ar arunca. Ele se regăsesc însă în compoziţia salamurilor, parizerului sau a crenvuştilor iar glutamatul le face foarte gustoase şi dorite de creierul neştiutor al prichindeilor. Acestora nu produsul în sine le place (crenvuşti, mezeluri, chipsuri, sucuri acidulate, dulciuri, gumă, etc), ci glutamatul care îi hiperexcită gustativ. Alimentul introdus în gură, este dizolvat de apa şi enzimele din compoziţia salivei şi astfel stimulează chimic papilele gustative de pe suprafaţa limbii (ceeace nu poate fi dizolvat de apă nu are gust spune o lege din fiziologia umană). Aceste papile trimit apoi impulsuri nervoase creierului în special centrilor nervoşi unde este generată senzaţia de plăcere. Din această cauză, pentru aceşti fabricanţi extrem de bogaţi, cuvântul “glutamat” se traduce prin expresia “pot să vă vând orice vreau eu!”. Pentru a-l seduce această industrie a căutat să îl convingă pe consumator că, în materie de gust poate să bată toate recordurile posibile. Ea a introdus în alimentele procesate substanţe care modifică gustul final, falsificându-l iar unul din aceştia este intensificatorul/potenţatorul de gust.

El poate fi regăsit sub denumirea de monosodium glutamate, sodium glutamat, natriumglutaminat, ajinomoto, zest, vetsin, mei-jing, wei-jing, glutavene, glutacil, rl-50, msg, accent, chinese seasoning, acid glutamic sodium salt, glutammato monosodico, monosodioglutammato, monosodium-1-glutamate, a-monosodium-glutamat, sodium-1-glutamate sau GMS. E621 GMS sau glutamat monosodic se găseşte FRECVENT în: gumă vegetală, extractul de malţ, aromă de malţ, malţul din orz, aditivii din bulion, concentratul de roşii, aditivii din pâine, arome, aromele identic naturale, aromă de fum, aromă de carne (porc, pui, vită, oaie), aromă de caramel, amidonul alimentar modificat, sosul de soia, proteină din soia, izolatul proteic din soia, concentratul proteic din soia, acidul citric (atunci când se obţine din porumb), amidonul de porumb, laptele praf, siropul de porumb, agenţii de suspesie, siropul de orez, supă de carne, cubuleţele instant pentru supă, concentratul proteic din lapte, proteinele din lapte, proteină fortifiată din lapte, grâu sau proteinele din grâu, grăsimea lipolizată din unt, maltodextrina, menţiunile „fără grăsime” şi „conţinut scăzut de grăsime”, orice produs cu adaos de vitamine, annatto (E160b), proteină fortifiată, gume, pectină, enzime modificate, proteaze, orice produs care este fermentat, nutrimenţii din drojdie. Celelalte forme de glutamaţi pot să nu fie menţionate pe etichetă. Astfel, chiar dacă pe etichetă scrie „fără GMS”, pot fi prezenţi alţi glutamaţi, care determină aceleaşi efecte nocive. Mai trebuie spus că după ce am ingerat acest glutamat sintetic, de obicei ni se face sete şi atunci industria care ambalează în bidoane de plastic (bisfenol A -alt stres chimic pentru corpul nostru!) ape minerale sau sucuri răcoritoare este deja lângă noi să ne satisfacă şi această nevoie (de fapt ne dezhidratează în timp cu efecte grave pentru sănătate, dar nu contează când trebuie să obţii profit!). Când am început să îl introducem în organism, creierul nostru îl vrea în continuare din ce în ce mai mult (excită continuu neuronii, dă dependenţă, adică stimulează nevoia de a cumpăra produsele care îl conţin, adică exact ceeace îşi doresc firmele din industria agro-alimentară). Mai precis glutamatul determină un flux mai mare de ioni de calciu la nivel membranar neuronal urmat de un aflux nejustificat de mare de radicali liberi ceeace duce la moartea neuronilor supraexcitaţi. Studiile au evidenţiat faptul că, după 15-30 de minute de la expunerea la o concentraţie crescută de glutamat (cel mai simplu, prin ingerarea de alimente care îl conţin), o parte din neuroni se umflă, luând forma unor balonaşe care încep să degenereze, timp în care se acumulează cromatină (substanţa de bază a nucleului celular care conţine ADN). În maxim trei ore, aceşti neuroni mor.  Încă de acum 25 de ani, dr. John W. Olney profesor la Departamentul de Psihiatrie al Şcolii de Medicină din cadrul Universităţii Washington, neurolog şi cercetător, una dintre cele mai renumite autorităţi în domeniul excitotoxinelor, declarase glutamatul de sodiu ca fiind toxic pentru creier şi pentru celelalte organe (el a afirmat că acesta produce în creierul cobailor adevărate “găuri”).

Dar noi avem în mod normat în “bagajul” de neurotransmiţători ai creierului nostru acest glutamat (ajută la transmiterea informaţiilor între neuroni), însă spre deosebire de cel industrial nu este toxic (creierul nostru poate secreta endorfine naturale de 200 de ori mai puternice decât morfina sau cocaina, dar acestea sunt produse în anumite condiţii şi nu sunt neurotoxice sau excito-toxice aşa cum sunt cele de sinteză). Marea majoritate a celulelor neuronale din anumite zone din creier sunt distruse înainte de apariţia oricărui simptom clinic de boală acută sau cronică. Un alt specialist de calibru a atras atenţia asupra pericolelor reprezentate de glutamat şi aspartam – a fost Dr. Rusell Blaylock  dar şi expertul Adrienne Samuels, doctor în medicină, psiholog şi cercetător ştiinţific. Un altul este şi doctorul în medicină Francis J. Waickman, deţinător al Premiilor Rinkel şi Forman, licenţiat în pediatrie, alergie şi imunologie, Dr. John R. Hain, medic licenţiat în patologie, biologul Bernard Oser, doctorul în medicină H.J.Roberts, specialist în diabet dar şi o mulţime de alţi specialişti care au atras atenţia asupra pericolului ingerării glutamatului.

Care sunt efectele Glutamatului monosodic?

Datorită excesului de neurotoxine, riscurile la care sunt expuşi bebeluşii, copiii, femeile însărcinate, bătrânii şi bolnavii cu probleme cronice de sănătate sunt imense. Dr Blaylock afirma: „Bolile neurodegenerative sunt legate de mercur, aluminiu, plumb, pesticide şi erbicide, dar modalitatea prin care acestea produc vătămări ale creierului este mecanismul excitotoxic. Suntem cu toţii expuşi la aceste toxine, iar când mai adăugăm şi glutamat şi alte excitotoxine în alimentaţie, procesul de toxicitate se accelerează. De aceea, doctorii nu pot explica o cauză a bolilor degenerative: pentru că ele nu au o cauză, ci mai multe. Când se realizează un studiu de caz pe o persoană bolnavă de Alzheimer, un medic spune că este vorba de intoxicaţia cu aluminiu sau mercur, un altul că este vorba de pesticide, altul de altceva, dar de fapt este acelaşi mecanism care se petrece. Toate acestea operează concertat, crescând activitatea imunitară a creierului, activând astfel excitotoxicitatea. De aceea toate aceste substanţe par să aibă legătură cu boala, pentru că toate acţionează în acelaşi fel asupra creierului.”
Consumul repetat şi îndelungat de alimente, care au în compoziţie aditivi obţinuţi pe cale sintetică, supune organismul la un adevarăt bombardament chimic care afectează şi creierul dar şi organele interne. Organul care însă ne apără de toate formele de agresiune fie biologică (viruşi, bacterii, paraziţi) fie chimică este sistemul imunitar. Pentru a ne apăra, acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, care pot ataca chiar structurile proprii (sistemul nostru imunitar “înnebuneşte” din cauza stresului chimic) aşa cum se întâmplă în cazul bolilor auto-imune extrem de greu de diagnosticat şi extrem de costisitor de tratat (profitabil însă pentru altă industrie – cea medicală). Dereglarea activităţii sistemului imunitar mai este urmată de apariţia şi proliferarea celulelor tumorale canceroase (limfocitele T killer imunitare sunt cele care zilnic ucid astfel de celule “defecte”).  Cele mai des întâlnite simptome generate de consumul de glutamat la nivel cardiac sunt:  aritmie,fibrilaţie atrială,tahicardie (palpitaţii), încetinirea ritmului inimii,angină pectorală,creşterea tensiunii; la nivel gastrointestinal: diaree, greaţă/vomă, crampe stomacale, colon iritat, hemoroizi, sângerări rectale; la nivel muscular: înţepături, dureri, slăbire; la nivel respirator: astm, respiraţie insuficientă, dureri în piept, iritarea nasului; la nivel uro-genital: dureri de prostată, dureri vaginale, urinare frecventă, urinare nocturnă; la nivelul ochilor: vedere înceţoşată, focalizare greoaie, presiune în jurul ochilor; la nivel neurologic: depresie, modificări de comportament, reacţii de furie, migrene, ameţeală, dezechilibru, dezorientare, confuzie mintală, anxietate, atacuri de panică, hiperactivitate, probleme de comportament, atenţie deficitară, letargie, somnolenţă, insomnie, paralizie, sciatică, vorbire inconsistentă, frisoane, pierderi de memorie; la nivelul pielii: crăpături, mâncărimi, leziuni bucale, paralizie parţială, uscarea gurii, înţepenirea feţei, înţepenirea limbii, cearcăne sub ochi.
Unde îl regăsim şi ce facem?

În iulie 1997, corporaţia Auxein (mai târziu cunoscută sub numele de Emerald BioAgriculture) a cerut aprobare de la EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA) să conducă un program experimental, de folosire a acidului glutamic liber sintetic, fără restricţie cantitativă, în/ sau pe vegetalele care urmau să fie puse în vânzare către populaţie. AuxiGro este un „stimulator de creştere” pentru recolte. Acidul glutamic liber prezent este transformat în acid gama-amino butiric (GABA) în vegetale, dar şi în corpul uman. La oameni, GABA stimulează în mod artificial glanda pituitară ca să producă hormoni de creştere. La vegetale are acelaşi rol, stimulând creşterea plantelor. Produsul stimulează producerea de GABA prin mitocondrii. Astfel, GABA deschide noi canale de nutriţie în pereţii celulelor, permiţând redistribuirea elementelor nutritive în diferite arii ale plantei. Dacă înainte eram îngrijoraţi din cauza hormonilor de creştere prezenţi în carne şi lapte, iată că acum avem o grijă în plus: “stimulatoarele de creştere” din vegetale.AuxiGro a pornit iniţial ca o substanţă ce cataliza creşterea şi dezvoltarea culturilor, dar apoi s-a observat ca insectele nu se atingeau de plantele stropite cu AuxiGro; prin urmare, compania a cerut patentarea produsului AuxiGro şi ca pesticid dar şi erbicid, iar mai apoi, ca fungicid. În septembrie 1997, EPA a aprobat cererea de a realiza programul experimental. În ianuarie 1998, EPA aproba cererea de a folosi fără restricţii acidul glutamic de sinteză sub forma de catalizator al creşterii şi dezvoltării plantelor. Astfel, EPA permitea companiei Auxein să folosească produsul AuxiGro, indiferent de cantitatea de acid glutamic de sinteză rămas în sau pe nuci, seminţe, cereale, fructe şi legume în momentul comercializării. Pulverizată peste recolte mai ales din avion, această toxină este susceptibilă de a fi inhalată, dusă de vânt la mari distanţe, în alte regiuni decât cele prevăzute de companie, de a intra în pământ şi de a contamina reţeaua de apa freatică. Salată verde, roşiile, cartofii şi alunele au fost printe primele vegetale vizate. În septembrie 2000, Auxein Corporation raporta că recoltele pulverizate cu AuxiGro includ: ţelină, castraveţii, fasolea, strugurii, ceapă, ardeiul gras, alunele, cartofii, căpşunele, roşiile şi pepenii verzi. Astăzi nu există recoltă care să nu fi fost aprobată spre „tratare” cu AuxiGro de către EPA. În decembrie 2000, compania Auxein depunea o petiţie în care cerea să se aprobe folosirea fără restricţii a acidului glutamic de sinteză în toate culturile şi pe toate produsele aflate sub jurisdicţia EPA. În iunie 2001 EPA aprobă petiţia. În 2004, Emerald BioAgriculture cerea aprobarea de a folosi AuxiGro ca dezinfectant, agent de deshidratare, fertilizator, fungicid, reglator de creştere pentru culturi. Interesant este că în anul 2000, catalogul de prezentare a produsului AuxiGro a firmei Auxein conţinea următorul avertisment: „PERICULOS PENTRU OAMENI ŞI ANIMALE DE CASA – ATENŢIE!”
În mai 1998, Institutul Naţional al Sănătăţii din SUA a ţinut un simpozion mondial intitulat Cascada de Glutamat: modalitate de declanşare a bolilor Sistemului Nervos Central. Medici, specialişti şi oameni de ştiinţă din întreaga lume au venit să discute efectele glutamatului asupra anumitor simptome şi boli. Mesajul central a fost că este nevoie de ajutorul companiilor farmaceutice (!!!) pentru a produce medicamente care să inhibe sinteza glutamatului în corp. Dar, Conform dr. Russell Blaylock, ultimele studii dezvăluie faptul că medicamentele care blochează receptorii de glutamat, administrate în paralel cu alte medicamente şi cu tratamentul chimioterapic, accelerează foarte mult dezvoltarea cancerului.

Dar până să luăm medicamente împotriva acestui glutamat, citim cu atenţie etichetele (eventual ne dotăm cu o lupă pentru că acestea se folosesc de o “şmecherie” pentru a nu încălca legea scriind informaţiile foarte mărunt, aproape ilizibil), şi când vedem glutamat nu le mai cumpărăm. Este singurul milloc de a determina/obliga industria chimică – motivată doar de profit cât mai mare să nu le mai producă. Cât timp vor exista cumpărători  vor exista şi producători iar sănătatea noastră a tuturor va fi din ce în ce mai şubredă. De asemeni, pentru a ne proteja marele nostru prieten din interior – Sistemul Imunitar şi pentru a-i oferi un instrument eficient pentru eliminarea deşeurilor chimice introduse în corp cu sau fără ştiinţa noastră, este obligatoriu să avem la îndemână pentru a ne hidrata apă pură (minim 8 pahare zilnic)– care poate scoate prin dizolvare o cantitate mai mare de deşeuri toxice decât apa minerală cea cu care ne-am obişnuit. A asigura organismului o apă corectă metabolic, preventivă dar şi curativă cum este apa pură, este un gest simplu, inteligent, responsabil şi mai ales ieftin. A prefera alimentele naturale, cât mai puţin tratate chimic înseamnă de asemeni a adăuga ani în plus de viaţă, înseamnă a contribui la falimentul acestei industrii chimice care nu are nimic de-a face cu sănătatea sau cu vindecarea noastră ci doar cu buzunarul nostru. Pentru că Dumnezeu ne-a dăruit şi ne-a lăsat nouă în grijă corpul nostru şi nu acestei “prea binevoitoare industrii a profitului”.

Cele mai periculoase alimente

Oamenii cred în mod greşit că tot ceeace este comestibil este şi sănătos.

Există alimente atât de nocive pentru organismul nostru încât nu există nici o raţiune pentru a le înghiţi.

Gogoşile. Conţin în proporţie de 40% grăsimi periculoase de tip „trans”. O gogoaşă medie conţine în medie 300 de calorii care provin din zahăr cu indice glicemic ridicat, făină albă săracă în nutreienţi, ca să nu mai socotim faptul că este prăjită în ulei rafinat. Cea mai bună parte a gogoşii este „gaura”.

Sucurile carbogazoase. Un pahar de suc conţine mai mult de 10 linguriţe de zahăr, 150-200 de calorii şi 55 mg de cafeină – excitant şi dezhidratant în acelaşi timp. La acestea adăugă, coloranţi, aditivi, arome sintetice, îndulcitori artificiali de tip aspartam dovediţi periculoşi pentru sănătate. Ph-ul acestora – acid – se situează între 2,5 şi 3 pe scara ph. Sângele nostru are ph 7! Osteoporaza, obezitatea, bolile cardiovasculare, cariile dentare, sunt legate de consumul acestor băuturi.

Cartofii prăjiţi, cipsurile. Glucidele din compoziţia lor prăjite în ulei la temperaturi mari se transformă în acrilamidă (un fel de plastic) cancerigenă. Ne îmbătrânesc înainte de vreme, ne fac obezi, sau pot produce tromboze vasculare (astuparea cu cheaguri a vaselor de sânge).

Margarina. Se obţine prin încălzirea uleiului de soia, rapiţă sau floarea-soarelui la 150 de grade în prezenţa nichelului şi la care se adaugă hidrogen pentru a o întări. Compoziţia obţinută astfel, este o varietate de plastic cu atât mai nociv cu cât este mai plin de aditivi, coloranţi, arome (de lapte!), etc. Femeia gravidă sau care alăptează nu are voie să mânânce pentru că cea mai mare parte din compuşii sintetici inutili trec în lapte şi în corpul fătului.

Apa minerală prin conţinutul în minerale poate fi o sursă pentru “carierele” de pietre din vezica biliară, rinichi, articulaţii, sau mai nou-întâlnita litiază testiculară. Apa carbogazoasă minerală are un ph acid (în jur de 4-4,5) şi se bea doar la indicaţia unui medic şi pentru perioade scurte de timp (maxim 2 săptămâni). Poate creşte tensiunea arterială sau poate produce dezechilibre metabolice atunci când este consumată “după ureche”. Cea mai sigură şi sănătoasă apă din lume este apa pură obţinută prin filtrare moleculară sau osmoză inversă.

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 03:42 pm UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC