> News of the day <

Povestea unei femei fricoase

Vineri am fost la o Bancă din Severin să îmi achit rata. După ce am stat ceva timp –nu mult, să-mi vină rândul am constatat că doamna care îmi primeşte lună de lună banii şi care mă ajută cu ordinele de plată, este tăcută, încruntată, supărată. Obişnuit fiind cu zâmbetul ei sincer şi spontan pe … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Despre pietrele la fiere

Vezica biliară sau colecistul (gr. chole – bilă, kystis – vezică) este un sac în formă de pară, localizat în partea dreaptă a corpului „sub coastă” ce colectează bila sau fierea secretată de ficat. Mai este numită şi „coşul de gunoi al organismului” deoarece lichidul biliar conţine toate deşeurile otrăvitoare din sânge pe care le neutralizează ficatul (în afară de aceste otrăvuri, mai conţine colesterol, săruri biliare, lecitină, bilirubină, carbonaţi şi fosfaţi de calciu, fosfolipide, acizi biliari etc. ). În fiecare zi ficatul secretă aproximativ lumătate de litru de fiere ce este depozitată în colecist până când este amestecată cu alimentele pe care le înghiţim. Concentraţia mare de săruri minerale anorganice dizolvate în apa de la robinet, apa de izvor sau cea ambalată în plastic (fără miros, fără gust şi invizibile pentru ochiul uman) „ajută” la formarea de „pietre la vezică”, boală denumită de medici colelitiază sau litiază biliară.

Când se formează pietrele la fiere?

Aceste „pietre” încep să se formeze atunci când organismul, hidratat insuficient sau cu lichide greşit alese (sucurile, apa „minerală”, berea, alcoolul dezhidratează) cristalizează componentele mai sus amintite din lichidul biliar, calculii putând ajunge de la dimensiuni foarte mici la cele ale unei mingi de golf.  „Nămolul sau noroiul” pe care îl văd ecografiştii semnifică o bilă lipsită de apă, adică dezhidratare cronică.  Femeile fac mai des calculi (de 3 ori mai mult decât bărbaţii) din cauza hormonilor estrogeni feminini care cresc nivelul de colesterol eliminat prin colecist. Numărul persoanelor trecute de 50 de ani care au şanse de a face pietre creşte cu 2% pe an (sunt din ce în ce mai dezhidratate cronic). Persoanele obeze dar şi cele care au scăzut brusc în greutate, cele sedentare, cele care înghit excesiv medicamente (în special cele care scad colesterolul) sau femeile însărcinate au şanse mai mari de a dezvolta calculi biliari dar şi renali.

Cum se manifestă?

Pietrele formate în vezica biliară pot fi asimptomatice (80% din oamenii care au pietre nu au nici o durere) ani de zile. Prezenţa lor însă, poate duce fie la colecistită (inflamaţia, infecţia vezicii biliare), fie la cancer de colecist sau hepatic, fie la colica biliară (atunci când o piatră blochează canalul coledoc de eliminare a bilei). Persoana acuză dureri foarte mari în dreapta, sub ficat, de-a latul pieptului, are greaţă, vărsături, frisoane, febră. Durerile pot dura 30 de minute sau câteva ore. Urina are culoarea ceaiului sau cafelei iar ochii se pot colora în galben (icter). Durerea (crizele) apar de obicei seara sau noaptea şi este sporadică.

Ce facem?

Bem un pahar de suc de mere în care am pus o lingură de oţet de cidru de mere. Durerea va trece pentru câtva timp. Evităm alimentele solide, bem doar sucuri de pere, sfeclă sau mere timp de trei zile. Apoi radem o sfeclă roşie şi amestecăm cu două linguri de ulei de măsline şi suc de mere sau de lămâie (proaspăt). Seara înainte de culcare şi dimineaţa la sculare, luăm 3 linguri de ulei de măsline cu suc de lămâie. Evităm zahărul şi produsele care conţin zahăr, grăsimile animale, carnea (este permisă doar cea de peşte), prăjelile, condimentele, margarina, răcoritoarele, uleiurile rafinate din comerţ, ciocolata. Clismele cu cafea sunt deosebit de eficiente pentru detoxifierea ficatului (putem adăuga la lichidul cu care facem clismă usturoi).

Lucerna conţine minerale absorbabile în proporţie de 98% (mineralele din apă nu sunt absorbabile decât în proporţie de max 4-13% iar acestă cifră scade cu vârsta). Menta are capacitatea de a curăţa vezica biliară.  Cel mai mare aliat al nostru în lupta cu toxinele care se acumulează în ficat şi colecist este apa purificată osmotic. Ea este ingredientul care nu trebuie să lipsească de la prepararea mâncării, a ceaiurilor, a lichidelor pentru clisme sau spălături sau pentru hidratarea zilnică. Se spune că această apă face vizitele la doctor mai ieftine, iar medicamentele sau analizele au preţul mai mic (cheltuim mai puţin). Mişcarea (cea mai bună – mersul pe jos),  viaţa echilibrată lipsită de stres reduc riscul de a dezvolta pietre la fiere.

Detoxifierea organismului

Auzim şi citim permanent cuvinte precum „toxine”, „detoxifiere”, „dezintoxicare”. Care este adevărul în legătură cu aceste teribile „toxine”?

Aceste substanţe sunt produse în mod permanent şi natural de organism ca şi consecinţă a metabolismului celular şi sunt eliminate de organele de epurare sau de „eliminare”: rinichii, colonul, plămânii, pielea. Aceste organe sunt adevărate uzine care lucrează permanent pentru a curăţa ţesuturile şi organele de „gunoaiele” metabolice. Spre deosebire de toxinele rezultate din activităţile chimice ale organismului, mai avem „toxinele” pe care le înghiţim odată cu alimentele „poluate” cu aditivi, arome sintetice sau alţi poluanţi fără valoare nutriţională. Apoi mai putem vorbi de mult mediatizata poluare a apei, aerului, solului pe care se cultivă fructele şi legumele, etc. Hormonii şi antibioticele administrate animalelor în fermele de reproducere şi creştere (porci, vite, păsări, peşti etc) se vor regăsi în corpul nostru alături de medicamentele pe care le înghiţim noi înşine la recomandartea medicilor. Mai putem adăuga poluanţii chimici din locuinţă pe care îi inspirăm din cosmeticele sintetice, pastele de dinţi sau detergenţii prea puţin studiaţi cu privire la toxicitate, poluanţii chimici din mobilierul tratat chimic, din covoarele vopsite sintetic, parchetul multistrat tratat chimic, perdelele de plastic, îmbrăcămintea sintetică, clorul pe care îl inhalăm când facem duş, plumbul şi aluminiul din apă, etc, etc.
Sângele este primul organ care reacţionează la „importul” de toxine care depăşeşte capacitatea de neutralizare şi eliminare a organelor mai sus menţionate. Acesta nu va mai putea să transporte suficient oxigen sau nutrienţi la celule şi în timp încep să apară semnale minore de încetinire a funcţiilor fiziologice, apoi semnele clare de suferinţă, de boală. Bolile pot îmbrăca mii de forme şi pot afecta diverse părţi ale corpului. Primul gest la apariţia unei afecţiuni este să ne întrebăm asupra stilului, modului de viaţă. Ce şi cum mâncăm?, ce apă bem?, cât dormim?, etc. Apoi mergem la laborator pentru a vedea „cât de stricat” este sângele nostru, adică să ne facem un „inventar” minim al defectelor biochimice şi hematologice produse.
Pentru a veni în sprijinul organelor care elimină în mod obişnuit astfel de produşi toxici secundari – rinichii şi pielea (glandele sudoripare), primul lucru şi cel mai important este să ne hidratăm corect. „Corect” înseamnă un litru de apă la 25 kg greutate – minim. Hidratarea se face doar cu apă, nu bere, sucuri, apă minerală dură care dezhidratează cronic şi complică mai mult situaţia. Apa corectă celular, este apa obţinută prin osmoză inversă şi este recomandată de majoritatea instituţiilor care gestionează problemele legate de potabilitatea apei (EPA, Institute de nutriţie, medici). În Statele Unite ale Americii milioane de metrii cubi de apă destinată consumului uman se obţin prin osmoză inversă.

Cum tratăm ignoranţa

Despre modul în care industria alimentară ne condiţionează/fidelizează chimic creierele am mai vorbit. Despre industria medicală ce ne arată şi încearcă să ne convingă de exemplu că nişte oameni ar fi eliminat nişte “plăci”/depozite toxice sub formă de cârnaţi din intestinele groase şi de ce sunt acestea nişte aberaţii ce nu au legătură cu anatomia şi fiziologia (ci doar cu buzunarul pacientului prea-credul) am mai scris. Despre persoanele nevoiaşe care câştigă un ban înregistrând declaraţii (testimoniale) pentru te miri ce cabinete medicale care te freacă la tălpi şi te vindecă de tot felul de beteşuguri am să scriu în curând. Sportul acesta cu aplaudaci plătiţi (clienţi “fericiţi şi mulţumiţi de produsele arătate la tv”) se practică în toată lumea şi la toate televiziunile. Ca o paranteză, moda aplaudacilor a apărut în Anglia şi a fost inventată de un regizor care nu avea spectatori la piesele sale de altfel foarte mediocre.  A găsit nişte persoane disponibile contra cost să aplaude frenetic şi să “facă reclamă” pieselor sale iar ulterior succesul lui a fost uriaş. În cadrul tehnicilor de manipulare metoda se cheamă principiul dovezii sociale şi aceasta spune că avem cu toţii tendinţa de a acţiona ca o “turmă”. Am scris despre faptul că nivelul ignoranţei la pacienţi este uriaş (într-un articol trecut vorbeam  despre cei doi bătrâni din spitalul judeţean care işi recomandau unul altuia radiografia la plămâni ca fiind “foarte bună” – “te simţi foarte bine după ce faci raze la plămâni, să vorbeşti şi dumneata să-ţi facă, eu tare bine mă simt” şi “să vorbeşti să te pui şi la ecograf, şi la RMN”). Am fost însă realmente şocat să întâlnesc un medic care se duce la un alt medic unde acesta îi scoate toxinele din organism prin călcâie pur şi simplu ţinându-le într-un lighean!. Am văzut cum această absurditate este promovată şi de unii jurnalişti din Bucureşti mult prea atenţi la foşnetul hârtiilor semnate de Guvernator decât la interesele pacienţilor disperaţi. Despre ce este vorba?

Medicul respectiv, demn slujitor al Sfântului Profit te pune cu picioarele într-un lighean cu apă de la robinet, te înfăşoară cu un brâu care îţi încălzeşte spinarea şi după ce adaugă un pumn de sare introduce între ţurloaiele tale goale un dispozitiv care face electroliza apei. Când se colorează, el interpretează savant(!!!) culoarea apei murdare ca fiind plină cu “toxine de la ficat, de la articulaţii”, etc, etc. Dar pentru că Informaţia de Severin vă aduce informaţii corecte, să lămurim oamenii despre ce este vorba. În apa de la robinet, apă din Dunăre care a parcurs 2870 de km de la isvor până la robinetul din cabinetul d-nului Doctor, adunând mizerii din 19 ţări (cât are bazinul hidrografic),  se află dizolvate peste 180 de substanţe chimice. Atâtea a găsit  /identificat celebrul cercetător Jacques Yves Cousteau în 1991 când a analizat Dunărea la Cazane şi pur şi simplu s-a îngrozit! (iar noi o bem încă, şi gătim ciorba cu ea în anul 2010). Dacă introducem doi electrozi în această “apă”, conform manualului de fizică, se va produce electroliza acestei soluţii apoase adică substanţele dizolvate -sărurile se vor orienta datorită curentului electric spre anod sau catod modificându-şi culoarea (“electroliza este un fenomen ce se produce la trecerea unui curent electric printr-o soluţie cu electroliţi”). Aşadar culoarea soluţiei care apare în lighean este dată NU de toxinele eliminate aşa cum susţine doct domnul Doctor cu diplomă de medic, ci de poluanţii fără număr din apa de la robinet. Ca să îi dovedesc cu fapte că am dreptate l-am rugat “să-mi scoată toxinele“ dar în loc de apă de la robinet şi sare, să folosească apa mea personală purificată osmotic de la mine de acasă. Surpriză!!! Deşi a adăugat mai multe linguri de sare, apa purificată osmotic din lighean s-a încăpăţânat să rămână limpede ca lacrimile lui Iisus de pe cruce. Am fost acuzat că am spulberat speranţa în vindecare a oamenilor – în special a doctoriţei care îşi “trata” formaţiunile tumorale în ligheanul domnului Doctor!… Dar, pentru numele lui Dumnezeu, m-am săturat de impostori! – Tocmai Iisus Christos – cel care este atârnat pe peretele cabinetului cu “lighean vindecător” a spus: ”Cunoaşterea Adevărului vă va elibera!” sau cum spunea şi cel în numele căruia cei doi medici au depus un jurământ de credinţă – Hipocrate- “Cunoaşterea cauzelor bolii este începutul vindecării!”. Cum aş putea să tac şi să susţin prin tăcerea mea complice un astfel de act nemedical şi care are de-a face mai degrabă cu codul penal?. Mi-am permis să îi amintesc Doamnei Doctor că are asupra sa un “Doctor” mult mai eficient, mai sincer, mai credincios şi care are grijă de ea 24/24 şi care se numeşte Sistemul Imunitar. (“El a permis dezvoltarea tumorilor, el să le elimine!” i-am spus verde-n faţă!)  Şi i-am amintit că acesta are în apa pură (nu soluţia spurcată din Dunăre) instrumentul care îl  ajută cel mai bine să îşi îndeplinească menirea în această viaţă – suntem 80% apă (“imunitis”= “curat”). A alege simpla, modesta, banala aspiratoare de toxine din interior, prea curata şi bine-cuvântata apă -H2O ca partener al propriului sistem imunitar (“Să trăiţi Domnişoară Doctor Apă!”) este un gest simplu, responsabil, ieftin şi inteligent demn chiar şi de un posesor de diplomă de medic! Şi pentru că această minunată doctoriţă cu un suflet curat şi naiv ca apa din roua dimineţii trece prin încercări grele şi are nevoie mai mult decât oricând de sprijin, vă rog ca toţi cei care citiţi aceste rânduri să rostiţi în numele tuturor celor pe care o viaţă întreagă i-a ajutat să-şi găsească  vindecarea- o rugăciune scurtă. Nu e nevoie să îi ştiţi numele”- Dumnezeu ştie – şi va fi mândru de făpturile Lui!…

Histamina – un hormon vital

Ni s-a întâmplat tuturor să fim înţepaţi de o albină sau viespe, să mâncăm castraveţi sau căpşuni, să mirosim o floare, să mângâiem un câine sau o pisică şi să facem apoi “alergie”. Ne-a curs tuturor nasul şi ochii când am fost răciţi şi am strănutat copios. Am mers la medic şi acesta ne-a dat să înghiţim antihistaminice, cuvântul “antihistaminic” atât de des invocat fiind strâns legat mai ales de  noţiunea de alergie. Dar ce este histamina, de trebuie s-o neutralizăm atât de aspru, de radical şi dacă se poate definitiv?

După manualul de medicină studiat în facultate, este un compus organic (rezultă din decarboxilarea histidinei) implicat în răspunsul imun dar şi în reglarea unor funcţii ale intestinului subţire. Însăşi denumirea ei conţine cuvântul “hist” de la histidină şi “amină” de la amina vasomodulatoare.  Principalul “isvor” de histamină sunt leucocitele bazofilele (se află în formaţiuni granulare alături de heparină, condroitin sulfaţi şi ATP)– celule imunitare specializate (însă trebuie ştiut că fiecare celulă din organism are capacitatea de a secreta, de a fabrica histamină). Odată eliberată de bazofile, ea creşte brusc permeabilitatea vaselor de sânge la celelalte leucocite – “soldat”pentru ca acestea să poată interveni cât mai iute, cât mai degrabă la locul unde au pătruns inamicii (viruşi, microbi, polen, otravă de albină, viespe, ţânţar, şarpe, etc).  Pe scurt spus, orice agresiune chimică sau mecanică asupra organismului nostru este urmată de o eliberare de histamină iar cei mai mulţi receptori de histamină sunt localizaţi în mucoasa gastrică, leucocite, în inimă şi în creier. “Umflarea”mâinii sau a ochiului după ce am fost muşcaţi de albină se datorează histaminei (determină anumite proteine intercelulare situate pe celulele vasculare endoteliale să adere unele de altele prin fosforilare). Histamina mai determină eliberarea unor citokine (mesageri chimici care anunţă în întregul organism evenimentul / agresiunea) fapt ce amplifică răspunsul imunitar.  Ceeace este mai puţin cunoscut sau prea puţin popularizat este faptul că histamina are un rol extrem de important în reglarea, corectarea bilanţului hidric şi electrolitic al organismului. Într-un articol anterior aminteam cu afirmaţii făcute de laureaţi Nobel despre rolul apei structurate în transmiterea informaţiei în interiorul sistemelor biologice. În caz de îmbolnăvire există un important deficit de comunicare cu organul bolnav. Cum se explică asta? Fiecare celulă din organismul nostru conţine o anumită cantitate de apă începând cu sângele şi terminând cu smalţul dinţilor care are în compoziţie 0,2% apă!. Când din diferite motive într-o anumită zonă a există un deficit de apă, Histamina este semnalul chimic ce determină mobilizarea lichidului apos necesar funcţiilor biologice sau metabolice.  Eliberarea histaminei scade pragul la durere al nervilor aşa încât mesajul chimic se va transforma într-unul “palpabil”, dureros care cere dintr-o dată mai multă “atenţie”. În cazul alergiilor vorbim despre o acumulare de toxine exogene (din afara organismului)  sau endogene (rezultate în interiorul corpului) şi care au nevoie de multă apă pentru a fi trasportate prin dizolvare spre organele de eliminare.

Durerea semnifică în mod cert o nevoie imperioasă de apă în acea zonă a organismului ceeace în mod logic înseamnă că apa este antihistaminicul natural şi corect. Însă oamenii în loc să se hidrateze cu cel mai ieftin şi inteligent leac de pe suprafaţa pământului – apa, ei iau analgetice accentuând suferinţa organului. E ca şi cum am smulge firele telefonului care sună să ne anunţe că a luat foc maşina. Telefonul mut nu înseamnă şi stingerea incendiului.  Fără apă suficientă, celulele sanguine sunt mai mici, adică transportă mai puţin oxigen şi nutrienţi la celule, mai puţine toxine eliminate adică uzură prematură, îmbătrânire precoce, boală.  Când celulele au suficient de multă apă în interiorul lor va fi şi destulă energie şi asta se vede la un organism tânăr. Când apa din celule este puţină şi energia este redusă  asta se observă la bătrâni. Este ca şi cum am compara un bob de strugure proaspăt cules cu o stafidă uscată.  În loc să recomande mai puţină sare la dietă, medicii ar trebui să recomande mai multă apă. Organismul deshidratat ordonă rinichilor să reţină sarea (sodiul) obligându-l să reţină şi apa care altfel s-ar pierde prin urină şi transpiraţie. Aşa apar edemele (picioare, mâini, ochii umflaţi) şi hipertensiunea arterială. Hipertensiunea este consecinţa efortului pe care corpul îl face pentru a iriga organele deficitare în special creierul ca urmare a deshidratării cronice. Este la fel ca atunci când strângem capul furtunului când vrem să udăm grădina dar nu avem apă suficientă. Să nu uităm că organismul nostru nu are rezervoare sau vreo cocoaşă plină cu apă.

Cum tratăm hipertensiunea? Prima dată cu diuretice (care scot apa şi aşa puţină), apoi  beta-blocante, apoi blocanţi de calciu şi în final operaţie pe cord (bay-pass). Consumul de apă este prea ieftin pentru sistemul medical/farmaceutic şi este de neconceput să recomanzi oamenilor să bea apă când timp de peste 50 de ani concernele au investit miliarde în publicitatea făcută medicamentelor.  Există numeroase studii care arată că ulcerul gastric este o consecinţă a deshidratării pentru că celulele mucoasei stomacului când sunt corect hidratatte nu sunt afectate de acidul din interior. Sunt citate cele 3000 de cazuri de ulcer dispeptic remise fără tratament – doar cu o hidratare corectă de prestigiosul Journal Clinical Gastroenterology din SUA şi observate în 1983. Pancreasul are obligaţia de a produce sucuri alcaline pe bază de bicarbonat pentru a neutraliza ceeace părăseşte stomacul prin orificiul de evacuare stomacal numit pilor (pancreasul este un mare iubitor de apă). Dacă acesta nu şi-ar face treaba corect, intestinele noastre ar fi găurite precum plasa pescarilor!. Când nu are suficientă apă apar spasme dureroase diagnosticate uneori ca fiind semne de pancreatită (dar care în multe cazuri au trecut imediat (circa 20 de minute) ce bolnavul a băut câteva pahare cu apă). Este puţin probabil ca astfel de spasme să apară în cazul în care oamenii beau apă cu jumătate de oră înainte de masă aşa cum recomandă nutriţioniştii de bun-simţ. Mai sunt citate cazurile a 94% din bolnavii de astm studiaţi care atunci când au băut apă (la primul semn de probleme respiratorii) simptomele astmatice s-au remis complet. Elementul comun este şi aici tot histamina care “ştie” că un plămân “uscat”, deshidratat nu poate efectua schimburile de gaze alveolare şi atunci “închide” alveolele (spasm) pentru a împiedica pierderea apei prin respiraţie sau evaporare. Aţi văzut că atunci când sunteţi la Reanimare oxigenul până să ajungă la nările d-voastră “disperate de aer”, mai întâi este trecut printr-un borcan cu apă?   Ce primeşte bolnavul astmatic? antihistaminice! Când organismul este deshidratat histamina este eliberată în cantităţi enorme iar durerea cronică dovedeşte din plin acest lucru.  Lichidul sinovial care “unge balamalele” articulare, tendoanele, ligamentele conţin apă şi proteine hidrofile. Durerea de spate este un semnal că nucleul apos sau pulpos dintre vertebre – cel care susţine 75% din greutatea corpului nostru, este deshidratat (discul susţine doar 25% din greuate, vetrebrele, inelul fibros şi nucleul apos fiind un veritabil amortizor hidraulic).  Rareori sau niciodată medicul nu va recunoaşte că deshidratarea este cauza şubrezirii coloanei vertebrale. De ce ? Răspuns: pentru că este prea ieftin şi este sub demnitatea lui să recomande omului apă!.  Când structurile cartilaginoase sunt uzate, repararea este de asemeni deficitară pentru că lipseşte vehicolul care poate transporta cele necesare reparării adică – apa!. Suprafeţele articulare devin abrazive, apare frecarea iar durerea creşte direct proporţional cu contul firmelor interesate să-şi vândă marfa frumos ambalată. Când în organism intră în loc de apă, cafea, ceai, cola sau alcool, intestinul mai inteligent decât papilele gustative începe să contracte muşchii netezi pentru a stoarce bolul fecal de ultima picătură de apă. Consecinţa? Constipaţia cronică, diverticuli, polipi, hemoroizi, cancer. Această apă provenită din fecale trebuie din nou filtrată de rinichi şi ficat adică un surplus de toxine plus bolile aferente. Să ne mai amintim că lichidul negru numit cafea stimulează suprarenalele care produc adrenalină şi care este un hormon ce neutralizează histamina prietenă.  Hormonul “fericirii” serotonina, este obţinută dintr-un precursor numit triptofan care este produs de ficat. Acesta ajunge însă la creier unde este nevoie de serotonină doar dacă are cine să-l transporte adică tot apa. Cola, berea, vinul, apa  minerală sau de la reţea deja saturată cu substanţe chimice nu pot. Şi atunci organismul este obligat să producă apă pură (vehicolul ideal) din arderea glucozei sau cheltuid energie (46 kcal pentru fiecare pahar) pentru “strecurarea” băuturilor care ne fac viaţa aşa de “plăcută”. Lipsa serotoninei înseamnă în principal depresie iar românii sunt campioni la depresie dar codaşi la procentul care cuantifică/măsoară numărul de consumatori de apă corectă biologic – apa purificată osmotic. Aici este diferenţa statistică între occidentalii mai responsabili pentru sănătatea lor (şi la ei medicii sunt la fel de “vrednici” în a scrie reţete “generoase” şi au în farmacii aceleaşi medicamente “eficiente” ca la noi). Histamina este un hormon inteligent iar a ştii să-i descifrăm “semnalele” este un gest la fel de cuminte pentru că ne ghidează pe drumul spre adevărata vindecare.

Somnul

În timpul somnului corpul se regenerează, neuro-toxinele acumulate în periada zilei, se elimină iar energia necesară unei noi zile de activitate se reface.

Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puţin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morţii cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obişnuit 7 – 8 ore. Chiar şi cei care au dormit mai puţin de 6 ore şi în general nu au avut probleme de sănătate, au avut totuşi o rată a morţii de 1,8 ori mai mare decât cei ce au dormit orele “normale”.

Oamenii de ştiinţă nu cunosc cu exactitate nici până în prezent rolul somnului în viaţa noastră însă performanţele noastre intelectuale( atenţia, concentrarea,memoria, tonusul emoţional) au legătură directă cu somnul.

Epifiza, o glandă de mărimea unui bob de grâu, situată în mijlocul emisfereleor cerebrale, controlează ritmul somn-veghe prin secreţia de melatonină. Stresul reduce acest hormon care la rândul lui reduce secreţia hormonilor sexuali ajungându-se în timp, la scăderea interesului pentru sex şi la atrofia organelor sexuale. Acest proces este direct proporţional cu stresul la care ne expunem.

S-a estimat că deficitul de somn la nivel mondial este de circa 2321 de miliarde de ore; aceasta este o explicaţie pentru numărul extrem de mare de oameni depresivi.

Oboseala produce 57% din accidentele rutiere sau feroviare, este cauza majorităţii erorilor medicale şi stă la originea a 41% din decesele produse prin accidente în general care induc costuri de miliarde de euro dar şi un număr extrem de mare de ore de muncă neproductive.

Recomandări

Nu trebuie să muncim prea mult; munca în exces epuizează şi poate duce la moarte (sindromul morţii subite cu capul pe birou la japonezi –karoshi)

Când corpul nostru vrea apă, ne este sete, când vrea hrană – mâncăm, când ne este somn ne apună o stare de somnoleţă. Trebuie să dormim 8 ore pe noapte. Somnul cel „mai bun” este între orele 22.00 şi 01.00; somnul între 5 şi 7 dimineaţa este considerat „toxic”. Deficitul de somn se acumulează (creierul nu uită) cu consecinţe greu de corectat.

Cea mai bună metodă de a induce un somn odihnitor este masajul. O şedinţă de masaj general sau doar al tălpilor este mai eficientă decât tranchilizantele care ne fac să ne trezim dimineaţa mai obosiţi decât atunci când ne-am culcat.

Înainte de a adormi ar fi sănătos să bem un pahar mare cu apă pură (creierul conţine aproape 90% apă).

3 vizitatori online acum
0 vizitatori, 3 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 07:52 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC