> News of the day <

Creierul şi grăsimile

Creierul este cel mai „gras” organ din organism. Grăsimile pot determina „arhitectura” neuronilor, a sinapselor şi terminaţiilor dendritice sau por influenţa nivelul neurohormonilor care sunt eliberaţi în sinapse. Dacă oferim grăsimi nepotrivite creierului acesta poate deveni ineficient; membranele care „îmbracă” neuronii se pot întări, rigidiza sau zbârci iar comunicarea la nvelul dendritelor poate fi întreruptă. … Read more

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Cum să fim mai eficienţi cu ajutorul apei…

Dimineaţa când ne trezim vom bea imediat cele două pahare cu apă purificată osmotic pregătite încă din seara precedentă împreună cu microclusterii Coandă Flanagan. Imediat vor fi activate toate organele interne.

Cu 30 de minute înainte de masă vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Vom avea o digestie corectă pentru că vom dispune de sucuri digestive de calitate.

Înainte de a face un duş sau o baie fierbinte vom bea un pahar mare de apă purificată osmotic. Prevenim astfel creşterea tensiunii arteriale şi probabilitatea unui accident cardio-vascular. În timpul unui duş fierbinte ne dezhidratăm datorită căldurii şi a soluţiei apoase de la reţea care extrage apa din corpul nostru, acesta trebuind să ridice tensiunea arterială (presiunea în vasele de sânge) pentru a iriga organele interne, în special creierul.

Nu ne culcăm înainte de a bea un pahar mare cu apă purificată osmotic. Reducem foarte mult riscul de a face un accident vascular cerebral sau cardiac în timpul somnului.

Tulburările vasomotorii cutanate

Livedo reticularis
Afecţiune rară, de tip funcţional vasospastic, cu cianoză simetrică, persistentă, cu dispoziţie neregulată, dând aspect „pătat”/ marmorat, se localizează de obicei la membre, dar se poate extinde şi la torace. Se cunosc puţine date despre cauze/etiologie. Modificările fiziopatologice constau în obstrucţie arteriolară organică sau funcţională cu dilataţie venulocapilară.

Modificările de livedo se observă cel mai bine la nivelul coapselor şi antebraţelor şi uneori în regiunea inferioară a abdomenului, modificările fiind mult mai accentuate în perioadele reci. In anotimpul cald, modificările se remit la o tentă roşiatică, dar nu dispar complet. Clinic bolnavii prezintă teritorii cutanate ca o reţea sau pete permanente, uşor proeminente, albăstrui (pielea capătă aspectul de “plasă de peşte”), care înconjoară tot teritoriul cutanat al extremităţilor. Fenomenele se accentuează la frig.

Pulsul arterial este normal. Tratamentul constă în protecţie faţă de frig, hidratare, tratarea ulceraţiilor prin mijloace locale nespecifice (pansamente antiseptice, drenaj postural, compresiune elastică a gambei) şi simpatectomie (ablaţie/eliminare, îndepărtare chirurgicală a unui nerv sau a ganglionilor nervoşi care aparţin sistemului nervos simpatic – care controlează tonusul vaselor).

Eritermalgie Denumirea este introdusă de Smith şi Allen, ea cuprinzând trei aspecte caracteristice ale bolii: culoarea roşie, creşterea temperaturii locale şi durerea. Este o afecţiune produsă de vasodilataţie arteriolo-capilară paroxistică segmentară, cu etiologie obscură/necunoscută. Foarte rară, eritermalgia poate fi consecutivă luării unor medicamente (inhibitori calcici), unei boli hematologice (poliglobulie) sau sistemice (lupus eritematos diseminat).
Anamnestic se constată sensibilitate crescută a extremităţilor la caldură, cu senzaţie de arsură (mai ales noaptea). La debut apar algii/dureri de tip acroparestezii, crampe musculare, intensificarea senzaţiei de căldură; apoi, simptomatologia devine caracteristică: culoare roşie a extremităţilor, hipertermie locală, senzaţie de căldură, durere cu caracter de arsură pulsatilă. Boala are evoluţie cronică progresivă. Pot apare tulburări generale: cefalee, vertij, palpitaţii, hiperhidroză (transpiraţii), valuri de căldură. Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilometria, termometria cutanată, arteriografia.

Alte teste vasculare. Înregistrarea fotopletismografică a undelor arteriale şi a presiunii sanguine digitale. Pletismografia permite înregistrarea variaţiilor de volum ale segmentului de membru, determinate de ritmul de intrare şi de ieşire a sângelui la fiecare contracţie cardiacă.Proba expunerii la rece sau la cald: permite determinarea reactivităţii sistemului vascular şi a integrităţii sistemului arterial.

Capilaroscopia (cercetarea endoscopică a capilarelor) evidenţiază capilarele. Arteriografia este indicată atunci când se bănuieşte un obstacol arterial care se traduce printr-un sindrom Raynaud. Tratamentul consta în controlul asupra temperaturii la care sunt expuse teritoriile sensibile, desensibilizare la căldură,  tratament medicamentos.

Tulburări vasomotorii – ce sunt şi cum ne protejăm

Organismul uman este procentual majoritar apă (peste 80%). Lichidele din interiorul nostru sunt distribuite fie intracelular, fie în afara celulelor.

Schimbul dintre mediul intra şi extra celular este guvernat de presiunea coloid osmotică de o parte şi de alta a membranelor celulare. Sângele circulă de la inimă spre ţesuturi şi invers aducând cu el tot ceeace este necesar pentru buna funcţionare a uzinelor vii miniaturale care sunt celulele noastre. Sistemul de „ţevi” prin care el se deplasează este alcătuit din artere (vase prin care sângele circulă de la inimă spre celule), capilare – vase cu calibru foarte mic (de zece ori mai subţiri decât firul de păr) unde au loc schimburile (este adus oxigenul şi nutrienţii şi preluate deşeurile, gunoaiele metabolice şi dioxidul de carbon), şi venele prin care sângele este readus la inimă.

Aceste vase de sânge (formate din trei straturi musculare) îşi schimbă diametrul în funcţie de modificările mediului exterior (la frig sau la cald) sau interior (sub acţiunea hormonilor de stres sau a sistemului nervos vegetativ de ex). Vasoconstricţia este urmată de o reducere a circulaţiei sângelui iar vasodilataţia, invers, se asociază cu o creştere a volumului circulator sanguin.

Spasmul vascular reprezintă o contracţie a muculaturii netede din pereţii vaselor de sânge şi se produce sub acţiunea sistemului nervos simpatic. Această contracţie micşorează diametrul şi îngustează vasul, reducând fluxul de sânge către extremităţi. Circulaţia nu este sistată complet iar o cantitate suficientă de sânge ajunge la ţesuturile din regiunea afectată evitând privarea totală de oxigen şi moartea celulară.

Acrocianoza (din fr. acrocyanose), este o afecţiune nedureroasă (încadrata în acrosindroamele vasculare distonice permanente) caracterizată de scăderea cantităţii de oxigen care ajunge la nivelul extremităţilor. Mâinile şi picioarele devin albastu-violacee, cianotice din lipsa unei cantităţi suficiente de oxigen, ca urmare a scăderii fluxului de sânge în aceste regiuni în urma constricţiei sau spasmului vaselor de calibru mic (capilare). Acestea devin cianotice, reci, transpirate şi uneori se pot umfla.

Emoţiile şi temperaturile scăzute pot înrăutaţi simptomele sau declanşa afecţiunea, în timp ce expunerea mâinilor la căldură ameliorează manifestările bolii. Afectarea se produce bilateral şi este simetrică. Boala apare îndeosebi la femei tinere cu deficite endocrine, etiologia fiind necunoscută. Acrocianoza trebuie diferenţiată de sindromul Raynaud care se manifestă prin trecerea succesivă a palmelor de la cianotice, la palide şi apoi roşii, datorită jocului vasoconstricţie – vasodilataţie. Uneori este prezentă şi la urechi, nas, coate şi fese. Intensitatea maximă este la degete, la nivelul unghiilor şi pulpei degetelor. Mai sunt întâlnite aceste colorări ale tegumentelor şi la arteriopatiile obstructive în special la ambele membre superioare, dar sunt însoţite de durere periferică şi de dispariţia pulsului la membrele afectate (în acrocianoză pulsul este palpabil şi normal). Se pot întâlni tulburări senzoriale: parestezii (amorţeli), furnicături, oboseala extremităţilor. Circulaţia arterială este normală (ceea ce explică absenţa leziunilor trofice). Examenele paraclinice utile diagnosticului sunt: oscilografia, reografia, capilaroscopia, oximetria (dozarea O2) crescută în sângele venos aferent, arterioflebografia (opacifierea cu substanţă de contrast a sistemului arterial şi venos). Tratamentul constă în evitarea frigului, vasodilatatoare, hormonoterapie, sedative, hidratare,  kinetoterapie. Se vor putea folosi pentru a ameliora afecţiunea următoarele plante medicinale: alun, arnică, castan, ciuboţica cucului, coacăz negru, dud, păpădie, soc, sunătoare, talpa gâştei, vâsc.va urma

Accidentul ischemic tranzitoriu

Mai este denumit şi mini-accident vascular cerebral (“warning stroke” sau „avertisment”, “ministroke”, “transient ischemic attack” sau TIA în manualele englezeşti), este cauzat de o slabă irigare cu sânge a unei anumite zone  creierului  (datorită astupării unei artere) şi conduce la disfuncţii neurologice care persistă mai puţin de 24 de ore – după definiţia OMS din 1971 (dacă acestea se instalează şi persistă mai mult de 24 de ore, atunci vorbim de accident vascular cerebral).

Un infarct cerebral care durează mai mult de 24 de ore dar mai puţin de 72 este numit deficit neurologic ischemic reversibil.  Unii autori încadrează în AIT doar cazurile cu o durată sub o oră, în timp ce alţii acceptă diagnosticul de AIT şi pentru situaţii în care manifestările clinice depăşesc 24 de ore, cu condiţia reversibilităţii lor totale.

O persoană care a avut unul sau mai multe astfel de atacuri ischemice tranzitorii va avea un risc mai mare de a face un accident vascular cerebral decât una care nu a avut nici un astfel de episod patologic.

Simptomele apar extrem de rapid şi se datorează lipsei de oxigen la nivel cerebral (neuronii depind exclusiv de oxigenul şi de glucoza circulantă iar când nu mai circulă sângele, aceştia pur şi simplu mor în circa 3 minute). Cele mai frecvente localizări sunt la nivelul lobului frontal şi se exprimă  prin tulburări ale activităţii motrice şi de vorbire. În lobul temporal este afectat centrul înţelegerii limbii vorbite. Leziunea parietală determină tulburări de scris şi de citit. În lobul occipital este afectat centrul vederii, iar leziunea creierului mic determină  tulburări de echilibru.

Cel mai adesea persoana acuză amorţeli, slăbiciuni ale feţei, mâinilor, picioarelor sau a unei jumătăţi a corpului. Are probleme în a articula corect cuvintele (vorbire deficitară), de înţelegere (este confuză sau face confuzii). Are probleme cu vederea la un ochi sau la amândoi (orbire bruscă, vede foarte multe culori  sau are diplopie – priveşte un obiect şi vede două). Are dificultăţi la mers (este ameţită, nu-şi poate păstra echilibrul şi coordonarea). În aceste momente doar un medic stabileşte dacă este vorba de un atac tranzitoriu sau de un accident vascular.

Boala este cauzată de un cheag de sânge care astupă pe o perioadă scurtă de timp un vas de sânge care irigă creierul (după care se dizolvă spontan). Cheagul este de cele mai multe ori un fragment de placă de aterom desprinsă de pe vasele mari în special din zona carotidiană. Plăcile de aterom sunt formate în principal din colesterol dar la o analiză amănunţită regăsim o mulţime de substanţe toxice (ex săruri calcaroase) introduse în corp zi de zi an de an odată cu alimentele sintetice sau cu apa minerală poluată cu care ne-am  hidratat. „Clorul din apă este cauza unor epidemii fără pre­cedent în is­torie, care includ infarct mio­car­dic, accidente vasculare cere­brale, senilitate, cancer şi im­potenţă sexuală. Riscurile de can­cer în rândul persoanelor care consumă apă potabilă clo­rurată este cu 93% mai mare decât în rândul celor a căror apă nu conţine clor” a declarat celebrul dr Joseph M Price.

Hipertensiunea arterială, miocarditele, tulburările de ritm cardiac, bolile vasculare ale vaselor mari (infecţii cu TBC, sifilis, etc), policitemia (prezenţa în sânge, a unui număr mai mare de globule roşii decât cel normal) sau siclemia (prezenţa în sânge a globulelor roşii cu forme anormale), fumatul, sedentarismul, diabetul, alcoolul consumat în exces, folosirea anticoncepţionalelor sau consumul de droguri sunt factori care predispun la această afecţiune tot mai des întâlnită în practica medicală.

Ce facem?

În timpul primelor ore de la debutul ischemiei cerebrale, anumite zone din creier sunt ameninţate de moarte. Tratamentul de urgenţă al afecţiunii necesită stabilizare medicală şi evaluarea factorilor care pot duce la complicaţii (cum ar fi deglutiţia şi hidratarea). O unitate medicală de urgenţă reuneşte, într-o singură zonă, pacientul, personalul medical specializat, resursele şi posibilităţile de expertiză, aşa că cel mai indicat gest este să sunăm urgent la 112 când avem o suspiciune de accident cerebral.

Medicul ne va examina de urgenţă şi ne va efectua un EKG, o ecocardiogramă, o ecografie (doppler) a carotidei, o tomografie computerizată sau un RMN, o arteriografie, un examen al sângelui (colesterol, trigliceride, etc) sau orice este necesar pentru stabilirea precisă a diagnosticului.

Ce facem când plecăm din spital? Renunţăm definitiv la fumat. Evităm sedentarismul, trecem la o alimentaţie bazată pe crudităţi (legume şi fructe proaspete), limităm consumul de alcool şi reducem greutatea (obezitatea). Evităm glucidele cu indice glicemic ridicat (zaharuri concentrate din sucuri şi dulciuri) şi ne controlăm glicemia pentru a preveni sau corecta un eventual diabet. Evităm mineralele inutile în special sodiul sau apa bogată în sodiu, clor, calciu, magneziu care agravează hipertensiunea arterială prin reţinerea apei în organism (diferenţă de presiune osmotică).

Cel mai corect ar fi să ne hidratăm cu apă purificată osmotic preventivă care are puterea ne a ne proteja de majoritatea bolilor (peste 80%) care şubrezesc organismul nostru în timp.

2 vizitatori online acum
0 vizitatori, 2 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 7 la 04:29 am UTC
Aceasta luna: 13 la 09-07-2019 02:16 pm UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC