> News of the day <

Apa structurată cheia de aur a sănătăţii noastre (I)

Întâlnim tot mai des sau auzim despre „microclusteri” – cremă de faţă cu microclusteri, cremă de călcâie cu microclusteri, spirulină cu microclusteri, vitamina C sau E cu microclusteri, alimente „îmbunătăţite” cu microclusteri, medicamente diverse asociate cu microclusteri. Ce sunt aceşti „microclusteri”? Pentru a vorbi despre ei trebuie mai întâi să prezentăm doi mari savanţi autori … Read more

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Când vedem stele… verzi

“Stelele verzi”, scânteile, fulgerele luminoase pe care le-am văzut când ne-am lovit la cap –se mai numesc fosfene.

Durează câteva secunde şi apar în vederea periferică. Senzaţia de a vedea astfel de flash-uri se numeşte fotopsie. Studenţii, scriitorii, lucrătorii care muncesc noaptea şi dorm puţin – ajung la fotopsie pentru că pierd nopţile. Frecatul puternic la ochi, căscatul, defecaţia  sau strănutul pot produce succesiuni de flash-uri.

Semnifică îmbătrânirea, tensiune arterială scăzută sau crescută, sau prevestesc o migrenă. Explicaţia ţine de contracţia bruscă a vaselor de sânge din creier.

Ce soluţie avem?

Relaxare,  meditatie, concomitent cu măsuri dietetice: dieta hiposodată, consumarea unei cantităţi mari de apă zilnic – ochii sunt supuşi unui bombardament luminos intens toată ziua aşa că hidratarea este crucială (de preferat cu apă, nu sucuri, nu bere, nu soluţie apoasă minerală plasticată).

Sucuri de fructe şi legume, scoaterea din alimentaţie a proteinelor animale.

Se pot consuma peşte, soia, seminţe de floarea-soarelui şi susan, cereale integrale; se evită cafeaua, ceaiul, alcoolul; alimentele vor fi fierte sau coapte, nu prăjite; se vor evita legumele din familia solanaceelor (vinete, roşii, cartofi, ardei).

Stropirea feţei cu ochii deschişi de şapte ori cu apă rece dimineaţa.

Tablete de Ginkgo Biloba din farmacie 2-3 /zi o lună.

Afinele (fructele de Vaccinium myrthillus) ocupa un loc aparte în îngrijirea oculară, prin conţinutul în vitamine şi antioxidanţi naturali: 3%-7,5% antocianozide (mirtilozida A si B), procianidoli (B1, B4), flavone, tanin catehic (catechol, epicatechol), zaharuri, acizi organici, vitamine (A, C), alcaloizi chinolizidinici (mirtina si epimirtina). Au acţiune capilaro- şi vasoprotectoare (factor P- antocianozide), antioxidantă, antiinflamatoare, inhibitoare a enzimelor implicate în degradarea matricei conjunctive (elastaza, colagenaza, hialuronidaza), inhibitoare a glicării proteinelor (cu rol în modificările generate de diabetul zaharat)

Antrenamentul muşchilor prin exerciţii specifice

vitamina C, vitamina A, luteina şi zeaxantina consumate pentru a avea o vedere foarte clară – se găsesc în varză crudă, spanac, lăptucă, ardei dulce roşu, ardei iute, mazăre, dovlecel, praz, sfecla, broccoli, mălaiul de porumb, alune, fistic, ceapa, morcov, curmale, pătrunjel, busuioc, tulpinile de păpădie crude, gălbenuş de ou

vit B1, vit B2, vit B6, vit B12,vit E, calciul.

Pe scurt despre bolile ochilor noştrii part III

Strabismul unul dintre ochi este întors într-o direcţie diferită decât cea a ochiului folosit la vedere. Când divergenţa este spre interior, vorbim de esotropie.

Exerciţiul fluturelui. Folosim o sfoară fixată la vârful nasului şi mişcăm înainte şi înapoi un marker colorat, ţinând un ochi închis (cel bun).

Deschidem încet ochiul bun; continuăm exerciţiul cu ambii ochi. Îl efectuăm de 10 ori câte un minut pe zi. Scopul este să antrenăm mintea să coordoneze muşchii oculari pentru ca ambii ochi să convergă asupra obiectului de interes.

Pendularea corpului dintr-o parte în alta de 100 de ori/zi ca şi când am merge cu trenul sau metroul care ne leagănă.

Cataracta apare atunci când  cristalinul îşi pierde transparenţa şi devine opac. Pacientul vede dublu, în ceaţă, neclar, are fotofobie (frică de lumină). Are legătură directă cu stresul.

W. Bates –oculist în vol 9 al lucrării lui Better Eyesight, afirmă că atunci când un pacient făcea eforturi să vadă o literă, cristalinul lui se opacifica iar când îi arăta o literă mare pe care putea s-o vadă se elibera parţial. Atunci Bates a introdus relaxarea în tratamentul bolnavilor cu cataractă cu rezultate excelente. Azi însă nu mai avem timp de astfel de lucruri.

Ce facem?

Hidratare cu apă, (nu cu soluţie apoasă minerală plasticată), vitaminaC, vitamina E, betacarotenul sunt obligatorii pentru pacienţii cu cataractă. Protejează ochiul de antioxidanţi şi de lumina puternică.

Glaucomul – afecţiune datorată blocarii sau proastei drenări a canalului Sclemm care se închide şi se deschide la fiecare 4 ore pentru „primenirea” corpului vitros/apos al ochiului. Dacă stoarcem un ochi vom vedea că e plin cu o piftie transparentă alcătuită preponderent din apă.

Glaucomul este asociat de asemeni direct cu stresul. Presiunea intraoculară, asemeni presiunii sângelui este influenţată de starea sistemului nervos autonom

Stresul cronic, anxietatea, bolile tiroidei, bolile cardiovasculare, bolile ficatului, diabetul, obezitatea, etc. favorizează glaucomul.

Ce facem?

Exerciţiile recomandate pentru miopie ajută şi în cazul glaucomului pentru că relaxează globul ocular, permiţând schimburile libere în interior, înspre şi dinspre ochi.

Aport alimentar de legume şi fructe cu conţinut crescut de vitamina A, hidratare cu apă, nu bere, sucuri acidulate, luteină/zeaxantină, vitamina B complex, vitamina C, vitamina D, vitamina E, gingko biloba, afine, usturoi.

Ochii – o "avere" preţioasă


Ochiul uman este interfaţa între lumea exterioară şi cea interioară. Se comportă asemeni unei camere video şi deşi are multe lucruri în comun cu o cameră video, aceasta din urmă este mult mai limitată decât ochiul uman.
Ochii sunt formaţi din peste 2 milioane de componente, şi sunt pe locul 2 ca şi complexitate după creier.
Cel mai important instrument al creierului este atenţia. Privirea este direcţionată de atenţie iar energia mentală urmează atenţia. 40% din energia întregului organism merge la creier. Noi consumăm energie pentru a culege informaţii.
Deşi atunci când deschidem ochii, fără să facem nici cel mai mic efort, şi pur şi simplu vedem, vederea consumă două treimi din energia creierului. Vederea se întâmplă 90% în minte şi doar 10% se datorează ochilor.
Cu alte cuvinte, latura fizică a vederii înseamnă doar 10% din ce se întâmplă când citim aceste cuvinte. Psihiatrul Bennet Brown din Chicago a condus un experiment cu 10 pacienţi care sufereau de schizofrenie (personalităţi multiple), pe parcursul manifestării a cel puţin trei personalităţi. Cu 10 oameni a obţinut 30 (treizeci!) de măsurători. Curbura corneei era diferită de la o personalitate la alta, iar transformările apăreau în decursul a câteva minute, atunci când pacientul trecea de la o personalitate la alta. Această cercetare este un tulburător exemplu al modului în care se poate transforma corpul uman din punct de vedere fizic.
Există 6 muşchi externi ataşaţi fiecărui glob ocular care lucrează în perechi pentru a ne ajuta să mişcăm ochii în toate direcţiile.
Cei 4 muşchi drepţi sunt localizaţi în jurul ochiului. Dreptul superior – mişcă ochiul în sus, dreptul inferior îl mişcă în jos. Dreptul median şi dreptul lateral – la stânga şi la dreapta.
Aceştia patru oferă ochiului posibilitatea de a se mişca în orice direcţie. În plus mai există doi muşchi oblici care apropie ochii unul de altul. Aceştia sunt ataşaţi de osul de lângă nas cu ajutorul unui tendon lung.
Când vrem să focalizăm pe un obiect, mişcăm, rotim lentilele camerei; la ochi este suficient să contractăm aceşti muşchi oblici care strâng globul ocular pentru a focalize imaginea şi a vedea clar. Fiecare milimetru de alungire sau turtire a globului ocular echivalează cu 3 dioptrii în cazul miopiei (ochiul are 25 mm diametru)
Înăuntrul ochiului mai există un muşchi ce reglează cantitatea de lumină ce intră în ochi şi altul în jurul cristalinului.
Cornea este responsabilă de 80% din puterea de focalizare a ochiului iar cristalinul 10%.
Efectul maxim este la interfaţa dintre aer şi pelicula de lacrimi.
Acuitatea vizuală a ochiului uman variază cu maxim 2 dioptrii în timpul zilei. Dacă măsurăm vederea la interval de câteva ore vom obţine valori diferite.
În 1950 au fost studiaţi eschimoşii din Alaska. Nici unul copil sau adult, nu prezenta miopie. În 1966, Francisk Young au descoperit doar într-o comunitate că din 253 de copii 45% prezentau miopie. Nici unul din părinţii acestora sau bunici nu avea miopie.
Explicaţia ţine de introducerea învăţământului şcolar şi reducerea timpului petrecut în afara camerei, în aer liber unde ochii pot privi departe şi astfel relaxa.
Ochelarii sunt doar o orteză şi când sunt şi de firmă aduc un profit la nivel global de circa 50 de miliarde de euro.
Atunci când purtăm ochelari lentilele acestora fac practic toată munca ochiului de focalizare ( când ochelarii focalizează în locul muşchilor, aceştia se atrofiază, nemaifiind folosiţi).
De aceea de la an la an numărul dioptriilor creşte. Prin urmare, muşchii ochilor noştrii nefolosiţi îşi pierd „antrenamentul”.
Este ca şi când am ţine mâna dreaptă imobilizată timp de 20 de ani şi apoi într-o bună zi ne-am apuca de tenis. Ce se va întâmpla cu braţul imobilizat timp de 20 de ani de zile?
Muşchii îşi pierd vigoarea şi puterea atunci când nu mai sunt folosiţi. La fel ca în cazul fotbaliştilor neantrenaţi, nesincronizaţi, necoordonaţi – este situaţia în care se află ochii noştrii.
Problemele apar ca urmare a unor stari cronice de tensiune (stress) în muşchii ochilor şi care cauzează cele mai multe deteriorări.
“Turtirea”, comprimarea ochiului cu doar 1 (un) milimetru înseamnă 3 dioptrii, 2 milimetrii egal 6 dioptrii!
Este similar situaţiei muşchilor cervicali care produc înţepenirea gâtului cu dureri de cap, amorţeli în braţe, ameţeală, probleme de concentrare, atenţie, memorie, etc sau a muşchilor lombari cu acuzele specific lombare dar nu numai.

Ce facem?
1.Hidratare de preferat cu apă, nu cu soluţie apoasă minerală. Cel mai important element care intră în compoziţia ochiului – peste 80% este apa, nu Berea, cola sau alte soluţii pretins hidratante care în realitate ne dezhidratează cronic.
2.Relaxarea ochilor prin procedee simple, la îndemâna oricui, nesofisticate şi eficiente.
3. Antrenamentul muşchilor prin exerciţii specifice înainte de a ajunge să purtăm orteză adică ochelari.
4. vitamina C – protejează ochii de radicali liberi. Se găseşte în ochi de 7 ori mai mult în ochi, (de 10 ori în cristalin) decât în oricare alte organe ale noastre. O luăm din legume şi fructe crude.
5. vitamina A – este consumată atunci când privim lumina strălucitoare, fluorescentă, monitorul de la calculator, Tv –ul, etc. E mai bine să o luăm din legume cum ar fi morcovii (suc proaspăt), afinele, sau legumele galbene şi verzi sub formă de beta caroten – care se depozitează în ficat decât din farmacie. Doza zilnică maxim 10 000 u.i.
6. luteina şi zeaxantina consumate pentru a avea o vedere foarte clară – se găsesc în varză, spanac, lăptucă.
7. vit B1 menţine muşchii ochiului sănătoşi – se găseşte în cereale, soia, gălbenuş de ou
8. vit B2 – ne ajută să ne acoodăm când intrăm într-o cameră întunecoasă şi venim de la lumină puternică. Lipsa ei înseamnă senzaţii de arsură, oboseala ochilor, imposibilitatea de a vedea la apusul soarelui. O înghiţim din migdale, soia, lapte
9 .Vit B6 – asigură echilibrul emoţional. Se găseşte în banane, drojdie de bere, orez, pui, ouă, peşte, cereale
10. vit B12 – insuficienţa ei duce la cataractă şi glaucom. Se găseşte în peşte, ouă, lapte, fructe de mare.
11. Vit E – ajută fluxul de sânge să aducă oxigen la ochi. Asigură elasticitatea cristalinului, a muşchilor oculari. Se găseşte în germeni de grâu, nuci, migdale.
12 .Calciul- ameliorează miopia, ajută retina desprinsă, glaucomul. Băuturile carbogazoase eliminând calciul din organism, favorizează miopia. Se găseşte în legumele şi fructele verzi, seminţele de susan, etc
Exerciţii:
Imaginaţi-vă că aveţi ochii la ceafă şi priviţi de acolo. Apoi că îi aveţi la o palmă înaintea nasului. Vederea se îmbunătăţeşte simţitor. E ca şi cum am manevra un buton de claritate la televizor. Puteţi, pentru că doar 10 la sută din vederea noastră este fizică, restul -90% este mentală, interioară.

Cele mai sănătoase alimente…

Nutriţioniştii germani au răspunsul! Cei mai renumiţi dintre ei au stabilit care sunt cele mai sănătoase 100 de alimente ce îţi protejează principalele organe. Lista acestora a fost publicată recent în ziarul Bild din Germania şi a făcut deja furori în întreaga lume. În cazul legumelor şi fructelor se recomandă ca acestea să fie consumate proaspete sau congelate, iar plantele medicinale indicate de medicii germani trebuie administrate sub formă de infuzii, comprese sau tincturi. Vă prezentăm lista acestor alimente.

Piele/păr

1. Pepenele. Miezul pepenelui rosu este un cocteil de apa, aproape 95 la suta, si zaharuri naturaleAre foarte puţine calorii şi e un fruct excelent pentru menţinerea fermităţii pielii.

2. Iaurtul degresat. Are o concentraţie ridicată de vitamina A, iar bacteriile sale îmbunătăţesc aspectul pielii.

3. Grâul. Are calciu, acizi graşi, dioxid de siliciu – provizii de sănătate pentru piele, păr şi unghii.

4. Orzul. Conţine substanţe bioactive, înfrumuseţează şi revitalizează.

5. Cimbrul. Curăţă organismul şi redă strălucirea pielii.

6. Hreanul. Regenerează părul, pielea şi unghiile, mulţumită substanţelor active conţinute.

7. Muştarul. Reglează fluxul sangvin la nivelul pielii.

Rinichi

8. Sfecla roşie. Stimulează arderile celulare.

9. Vişinele. Conţin potasiu, substanţă pe care rinichii “se luptă” să o elimine din sânge, când e în exces.

10. Castravetele. Are multă apă şi stimulează activitatea rinichilor.

11. Ţelina. Protejează rinichii de viruşi.

12. Varza roşie. Aminoacizii şi proteinele sale acţionează ca un filtru pentru rinichi.

13. Gulia. Vitamina C protejează celulele renale, iar fierul şi fosforul energizează.

14. Ridichea neagră. Are proprietăţi de antibiotice naturale.

15. Varza murată. Detoxifică întregul organism.

16. Hrişca. În medicina complementară, e folosită ca produs dietetic în cazul bolilor de rinichi şi în diabet. E eficientă dacă suferiţi de hipertensiune arterială.

17. Pătrunjelul. Deţine combinaţia ideală de minerale pentru a curăţa rinichii.

Oase

18. Migdalele. Conţin magneziu, care ajută oasele să rămână sănătoase.

19. Spanacul. Aduce în organism necesarul de calciu pentru rezistenţa oaselor şi funcţionarea muşchilor.

20. Meiul. Deosebit de bun pentru copii, cărora le întăreşte dinţii, oasele şi le stimulează creşterea.

21. Secara. Benefică pentru dinţi, oase şi muşchi. E o sursă ideală de oligţlemente, cum ar fi B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier şi zinc.

22. Brânza. Este o sursă de calciu, contribuind la întărirea oaselor.

Intestine/stomac

23. Tinctura de fenicul. Protejează mucoasele intestinale.

24. Păstârnacul. Stimulează digestia.

25. Mango. Are vitamina A şi antioxidanţi ce apără mucoasa intestinală.

26. Arpacaşul. Aduce în organism necesarul de fibre, magneziu şi fosfor pentru o digestie sănătoasă.

27. Mărarul. Ameliorează indigestia.

28. Soia. Are proprietăţi anticancerigene.

29. Nucile. Conţin o formă purificată de Omega 3, care ajută la reducerea riscului de cancer al intestinelor.

Ficat

30. Anghinarea. Are proteine regenerative, iar acidul folic şi antioxidanţii săi previn bolile hepatice.

31. Sucul de ridiche. Stimulează secreţia bilei.

32. Conopida. Contribuie la protejarea şi îmbunătăţirea activităţii ficatului.

33. Drojdia de bere. E o importantă sursă de vitamina B, detoxifică ficatul.

34. Năsturelul (Nasturtium Officinale). E folosit la producerea muştarului şi a uleiurilor bune pentru metabolismul bilei şi al ficatului.

35. Păpădia. Reduce colesterolul şi ajută la buna funcţionare a ficatului.

36. Laptele. Apără ficatul de diferite afecţiuni frecvente.

37. Menta. Uleiurile sale esenţiale stimulează secreţia biliară şi ajută la calmarea crampelor.

38. Carnea de iepure. Degresează ficatul.

39. Carnea de vită şi de mânzat. Conţine vitamina B, fier şi proteine de bună calitate.

Creier

40. Lintea. Conţine proteine, glucide şi lecitina de care au nevoie celulele creierului.

41. Quinoa. Bogat în fier, întăreşte memoria şi încetineşte procesul de îmbătrânire.

42. Carnea de pasăre de curte. Are grăsimi şi uleiuri care oferă energie celulelor nervoase.

43. Fasolea. Creşte puterea de concentrare.

44. Oul. E o sursă grozavă de proteine, iar gălbenuşul conţine colină, care ajută la dezvoltarea memoriei.

45. Avocado. E un fruct care combate stresul, nervozitatea şi insomnia.

46. Bananele. Conţin substanţe benefice pentru creier. Glucoza, vitaminele şi mineralele fructelor îl energizează.

47. Caisele. Un amestec ideal de minerale ce stimulează neuronii.

48. Stafidele. Au mult zahăr (75%), resursă energetică pentru creier.

49. Perele. Ajută circulaţia sangvină, iar zahărul şi substanţele asemănătoare hormonilor intensifică puterea “de lucru” a creierului.

50. Mazărea. E bogată în proteine bune pentru memorie şi concentrare.

51. Salata verde. Substanţele opiacee calmează sistemul nervos.

Ochi

52. Castanul sălbatic. Substanţele sale active calmează iritaţiile şi senzaţia de usturime.

53. Arnica. Uleiurile esenţiale calmează inflamaţiile oculare.

54. Mesteacănul alb. Vitamina C, potasiul şi calciul conţinute întăresc imunitatea ochilor.

55. Limba de miel. Are o mulţime de taninuri şi saponine ce reduc inflamarea vaselor conjunctivale.

56. Rostopasca. Este eficientă împotriva viruşilor, în special pentru ochii uscaţi.

57. Gutuia. Cu pectină şi calciu, e bună pentru alergii şi febra fânului.

58. Iarba de silur (Euphrasia Officinalis). Calmează ochii în cazul persoanele tensionate, care stau mult în faţa calculatorului.

59. Grăsimea de găină. Împreună cu iarba de silur, face minuni dacă e aplicată ca unguent pe ochi.

60. Strugurii. Aceste fructe ajută cu precădere ochiul în timpul vederii nocturne.

61. Pătlagina. Taninurile sale tratează infecţiile oculare.

62. Căpşunele. Ajută ochiul în timpul vederii nocturne.

63. Centaurium minus. Tinctura acestei plante vindecă afecţiunile oculare.

64. Ananasul. Conţine numeroase enzime ce relaxează ochii celor care stau mult la calculator.

65. Rozmarin. Purifică ochii şi protejează vasele de sânge oculare.

Inimă

66. Varza. Are mult potasiu şi fier, necesare inimii şi circulaţiei sangvine.

67. Broccoli. Previne ateroscleroza şi atacurile de cord, prin conţinutul de calciu, fier şi caroten.

68. Ridichea. Apără împotriva atacurilor de inimă.

69. Portocalele. Conţin vitamina C, care scade valoarea colesterolului din sânge, În plus, are şi puţine calorii.

70. Morcovul. Acidul folic şi bioflavonoidele rădăcinoasei protejează inima.

71. Peştele. Acizii graşi Omega 3 apără sistemul vascular de inflamaţii şi de calcifieri.

72. Ceapa. Scade presiunea sângelui, îmbunătăţeşte activitatea inimii şi circulaţia.

73. Usturoiul. Alicina conţinută previne accidentele vasculare cerebrale.

74. Usturoiul sălbatic. Substanţele sale curăţă sângele de toxine.

75. Sparanghelul. Asparagina curăţă cordul şi vasele mari de sânge.

76. Cicoarea. Scade tensiunea arterială şi colesterolul, curăţă sângele cu ajutorul unor minerale specifice.

77. Uleiul de măsline. Energizează cordul şi reduce colesterolul.

78. Somonul. Acest peşte e o sursă bună de acizi graşi Omega 3, care reuşesc să scadă din nivelul trigliceridelor din sânge.

79. Dovleacul. Are efect benefic în cazul hipertensiunii arteriale şi în bolile de inimă.

80. Cartofii. Protejează contra accidentelor cerebro- vasculare, oferind o cantitate mare de vitamina C pentru sistemul vascular.

81. Paprika. Protejează inima şi vasele de sânge.

82. Roşiile. Diuretice eficiente, normalizează tensiunea arterială.

83. Măslinele. Reduc colesterolul nociv şi tensiunea arterială.

84. Merele. Conţin 300 de substanţe esenţiale pentru protecţia întregului sistem vascular.

85. Fasolea neagră. O cană din acest aliment furnizează între 120 şi 320 miligrame de magneziu, mineral ce previne apariţia tulburărilor de ritm cardiac.

86. Coacăzele. Cu cea mai mare concentraţie de minerale şi de vitamine C, B, D şi E, sunt bune pentru circulaţia sângelui.

87. Zmeura. Acţionează ca o aspirină naturală, întărind sistemul imunitar.

88. Murele. Sunt considerate de specialiştii germani fructe cardioactive, ajutând la funcţionarea optimă a cordului.

89. Socul. Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui.

90. Piersicile. Au multe vitamine şi oligţlemente care protejează inima.

91. Cireşele. Împrospătează resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor şi siliciu.

92. Rubarba. Fortifică inima şi scade tensiunea arterială.

93. Grepfrutul. Are o enzimă specială, care previne obstrucţiile vasculare şi tromboza.

94. Ciuperca Shitake. Reduce colesterolul.

95. Prunele. Previn tromboza.

96. Curmalele. Sunt bogate în fier, calciu şi potasiu. Reduc tensiunea arterială, protejează împotriva aterosclerozei.

97. Afinele. Pigmentul lor albastru ajută la elasticitatea vaselor sangvine.

98. Ovăzul. Are acizi graşi, benefici în bolile cardiovasculare.

99. Porumbul. Are vitamina D şi vitamina K.

100. Ardeiul iute. Previne creşterea zahărului din sânge, care poate duce la formarea colesterolului pe vasele inimii.

Merele ne apără de cancer

„Un măr pe zi ţine doctorul departe de familia noastră”


Radicalii liberi sunt produşi ai metabolismului nostru (2/3 din oxigenul inspirat se transformă în radicali liberi); aceştia „atacă” biomoleculele chimice esenţiale (proteine, grăsimi, acizi nucleici) şi ne îmbătrănesc prematur de cancer sau boli de inimă.

Mărul conţine peste 300 de substanţe naturale: pectine, vitamine, glucide, minerale coloidale (magneziu, calciu, cupru), fitonutrienţi, glucide(fructoză), etc; cea mai importantă componentă sunt fără îndoială polifenolii – cei mai eficienţi în protejarea noastră împotriva radicalilor liberi.

Antidotul, remediul cel mai sigur împotriva acestor tăcuţi, inevitabili şi invizibili radicali liberi, sunt antioxidanţii, iar dintre aceştia sunt polifenolii (pentru cei mai pretenţioşi – aici sunt incluşi flavonoidele, antocianidele, calconele, hidroxicianamaţii,etc). La aceştia sunt de amintit la fel de esenţialele vitamine C şi E.

Cel mai important studiu cu privire la măr, este cel efectuat de danezi şi publicat în anul 1993 în cea mai prestigioasă revistă „The Lacet”. Cercetătorii din Danemarca au măsurta timp de 5 ani parametrii fiziologici esenţiali la sute de loturi de bărbaţi.

Concluzia: regimul alimentar a fost hotărâtor în stabilirea indicilor de morbiditate şi mortalitate. Cei mai puţin bolnavi consumaseră zilnic cel puţin un măr sau o ceapă.

Universitatea Cornell a dovedit în laborator că extractul de măr inhibă proliferarea celulelor canceroase provenite de la colon, sân  sau ficat, iar Universitatea din Toulouse a dovedit că mărul poate scade colesterolul.

Extractul de coajă măr este mai eficient decât pulpa fructului.

Consumarea a unui singur măr pe zi, reduce riscul de face cancer mamar cu 25%.

Un anumit polifenol din măr – quercetin, ne protejează creierul de instalarea bolii Altzhaimer, de cancerul de prostată şi de cancerul pulmonar.

La capitolul acesta „protecţie”, mai puternice decât merele sunt fasolea roşie, afinele şi merişoarele; oregano este de 40 de ori mai eficient decât merele. Doza zilnică minimă de polifenoli care să ne protejeze de radicalii periculoşi este de 1 gram; două mere conţin între 300 şi 600 de mg. Dar coaja merelor mai poate conţine pesticide, ierbicide, insecticide sau alte „chimicale” periculoase; pentru a le elimina măcar parţial, vom ţine fructele acoperite cu apă purificată prin osmoză inversă timp de 20-30 de minutre. Pentru că are capacitate mare de absorţie a toxinelor, spre deosebire de apa minerală saturată, dură de la robinet, o vom arunca după ce am scos fructele, fiind toxică.

Vitamina C şi … puţină istorie

Legumele şi fructele proaspete au făcut parte din meniul de bază încă de la constituirea primelor comunităţi umane. Când s-a observat că acestea puteau preveni sau trata anumite afecţiuni s-au introdus şi în rândul leacurilor vindecătoare.
În anul 1536, exploratorul francez Jacques Cartier trimis de regele Francisc I în Canada să cucerească teritorii şi să aducă resurse visteriei Franţei, a observat că dacă administra un ceai preparat din ace de tuia marinarilor săi aceştia nu mai mureau de scorbut. El a învăţat să prepare acest ceai de la băştinaşii care trăiau pe malul fluviului Sf Laurenţiu.
În 1617, John Woodall primul chirurg numit al Companiei Britanice Indiile de Est, recomandă consumul lămâilor pentru prevenirea scorbutului. Se spune că America nu ar fi fost descoperită dacă marinarii nu ar fi cărat cu ei varză murată în butoaie care să îi ferească de scorbut.
În 1753, James Lind, chirurg al unei nave a Marinei Regale Britanice, publică un “Tratat asupra scorbutului”, în care recomandă marinarilor să consume citrice. Ca urmare abia din 1795, acestea vor deveni alimente standard pentru Marina Britanică.
În 1907, Axel Holst şi Theodor Frølich, doi biochimişti norvegieni, care studiau boala “beriberi” contractată la bordul navelor din Flota de Pescuit Norvegiană, au vrut ca un mic mamifer de teste să înlocuiască porumbeii pe care îi folosiseră. Au hrănit porcuşori de guinea cu hrana test, care produsese “beriberi” la porumbei, şi au fost surprinşi când a apărut, în loc, scorbutul. Până atunci, scorbutul nu fusese observat la nici un alt organism în afară de oameni, fiind considerat o boală exclusiv umană.
La începutul secolului XX, omul de ştiinţă polonezo-american Casimir Funk a condus cercetările în ceea ce priveşte bolile de deficienţă, iar în 1912 Funk a dezvoltat conceptul de “vitamine”, ca elemente componente ale hranei esenţiale sănătăţii. Apoi, din 1928 până în 1933, echipa de cercetători maghiară compusă din Joseph L. Svirbely şi Albert Szent-Györgyi şi, independent, americanul Charles Glen King, au izolat pentru prima dată vitamina C şi au arătat că este acid ascorbic.
În 1937 Albert Szent-Györgyi primeşte Premiul Nobel pentru descoperirea ciclurilor de reacţii ale acidului ascorbic, citric, fumaric,- aşa numitul ciclu Krebs.


În 1933-1934, chimiştii britanici Sir Walter Norman Haworth şi Sir Edmund Hirst şi, independent, polonezul Tadeus Reichstein, au reuşit să sintetizeze vitamina, fiind prima creată articifial. Acest lucru a făcut posibilă producerea industrială şi, în acelaşi timp, ieftină a vitaminei C.
Haworth a primit în anul 1937 Premiul Nobel pentru Chimie pentru munca depusă de el.
În 1934, compania farmaceutică elveţiană Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marcă Redoxon. În prezent China este principalul producător şi furnozor mondial de vitamina C sintetică datorită costurilor mai reduse dcât cele ale producătorilor europeni sau americani.
Majoritatea speciilor – fie plante fie animale, îşi sintetizaează, îşi produc în propriul organism necesarul de vitamina C. Acest lucru se întâmplă în rinichi- la reptile şi păsări, şi în ficat la mamifere şi la păsările care ciripesc. Peştii, liliecii dar şi oamenii nu mai pot să facă acest lucru din cauza inactivării unei gene care era responsabilă de producerea unei enzime necesare în cadrul procesului chimic de sinteză numită l-gulonolactonă oxidază – ultima din cele patru enzime care intervin în sintetizarea acidului ascorbic.
Cel mai mare consum de vitamina C are loc în organism atunci când acesta este stresat sau rănit. De exemplu o capră produce în mod normal circa 13000 mg de vitamina C pe zi şi până la 100 000 mg pe zi într-o stare de stres, atunci când e rănită sau bolnavă. La oameni cea mai mare nevoie de vitamina C o au indivizii stresaţi sau cei accidentaţi, traumatizaţi, aflaţi pe patul de spital. Un necesar crescut de vitamina C (de 2-3 ori mai mare) o au fumătorii care introduc în organism peste 7200 de substanţe chimice odată cu fumul inhalat (nici măcar una de vreun folos organismului) pentru că în organismul lor rezervele de vitamina C se epuizează mult mai repede decât la alţi indivizi (un fumător pierde de la o singură ţigară 25 – 100 mg vitamina C).
În organism vitamina C are rol în producerea colagenului printr-o reacţie de hidroxilare în ţesutul conjunctiv – o substanţă cu rol structural ce intră în compoziţia pielii, oaselor, mucoaselor, etc. Vitamina C este necesară pentru producerea în sistemul nervos (sau în glandele suprarenale) a celor mai importanţi neurohormoni – dopamina, adrenalina şi noradrenalina – presursori la rândul lor pentru ceilalţi neuromediatori care asigură funcţionarea structurilor nervoase.
Fără vitamina C nu poate fi sintetizată carnitina – substanţă foarte importantă pentru producerea energiei necesare tuturor organelor şi care are loc la nivelul mitocondriilor.
Vitamina C este unul din cei mai importanţi antioxidanţi care protejează ADN-ul de “hoţii” de protoni care sunt radicalii liberi.

Vitamina C cedează din structura ei chimică electroni -pentru a “potoli foamea” acestor substanţe periculoase foarte reactive şi distructive. Acestea intră în organismul nostru odată cu aerul poluat, odată cu apa poluată plină de sute de substanţe chimice periculoase (majoritatea insuficient sau deloc studiate) sau odată cu alimentele saturate cu aditivi, pesticide, arome sintetice, etc. Cercetătorii au afirmat că fiecare celulă din corpul nostru este agresată, “atacată” de peste 100 000 de radicali liberi într-o … secundă. De aceea organele în care găsim şi de 100 de ori mai multă vitamina C decât în restul corpului sunt şi cele mai importante – creierul (“regele organelor”), ochiul (vederea), hipofiza (“regina glandelor endocrine – primul ministru”), timusul (ministerul securităţii interne), tiroida (“ministerul economiei”), testicolul, ovarul (reproducerea), glandele suprarenale (“ministerul supravieţuirii”), plămânii (respiraţia), leucocitele (armata), pancreasul, ficatul (“ministerul chimiei”), intestinul gros (“gunoierul şef”), etc.
Vitamina C intervine în metabolizarea anumitor amino-acizi, a acidului folic şi a glucozei, contribuie la formarea anticorpilor şi interferonilor, are acţiune antiinfecţioasă scăzând durata “răcelilor” dar şi a altor boli, protejează contra apariţiei cancerului frânând formarea nitrosaminelor – agenţi cancerigeni care se constituie în timpul asimilării aminoacizilor – în stomac, sau are acţiune laxativă.
Vitamina C revigorează vasele sangvine, prevenind astfel tulburările cardiovasculare şi determinând reducerea crizelor de emfizem la fumători; facilitează absorbţia fierului, are o acţiune antihistaminică eficace în tratarea alergiilor şi benefică pentru victimele astmului bronşic şi, de asemenea, contribuie la înlăturarea stării de anxietate, oboseală, stres.
Deoarece este o vitamină hidrosolubilă (se dizolvă în apă) majoritatea legumelor vor pierde vitamina C din structura lor dar … aceasta se va regăsi în apa în care le-am gătit.

Problema este temperatura şi timpul, vitamina C fiind distrusă la o fierbere cu o durată mai mare de 3 minute astfel că este de preferat ca legumele să fie cât mai puţin fierte aşa cum procedează bucătarii chinezi sau japonezi. Apa pură cum este cea obţinută prin osmoză inversă este de preferat pentru gătit pentru că are o mare capacitate de dizolvare (în special pentru vitaminele hidrosolubile) şi îi lipsesc sutele de chimicale prezente în apa de la reţea sau freatică (acestea interacţionează chimic cu fitonutrienţii din legume alterându-i sau denaturându-i).

4 vizitatori online acum
0 vizitatori, 4 roboti, 0 membri
Numar maxim de vizitatori astazi: 8 la 03:42 pm UTC
Aceasta luna: 11 la 07-02-2019 07:25 am UTC
Acest an: 41 la 02-27-2019 11:45 pm UTC
Din toate timpurile: 678 la 10-21-2017 04:44 am UTC